ICCJ. Decizia nr. 3932/2010. Comercial
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.3932/2010
Dosar nr.6223/1/2010
Şedinţa publică de la 17 noiembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată ca:
SC S.I.F.M. SA Bacău a depus la Judecătoria Bacău în data de 26 aprilie 2006 contestaţie la executare împotriva executării silite iniţiate prin somaţia de executare în baza biletului la ordin emis de către SC M.I. SRL în favoarea SC B. SA în valoare de 500.000 dolari S.U.A., emis în data de 4 septembrie 1996 şi scadent la 4 septembrie 1997, comunicat în data de 6 aprilie 2006 sub nr.10121.
Urmare declinării competenţei de soluţionare a cauzei, prin sentinţa nr. 52 din 31 martie 2009, Curtea de Apel Bucureşti a admis excepţia inadmisibilităţii contestaţiei la executare privind primele două excepţii invocate de contestatoarea SC S.I.F.M. SA Bacău în precizarea contestaţiei la executare, a respins, ca nefondată, excepţia prescripţiei obligaţiei de plată a biletului la ordin invocată de contestatoare în aceeaşi precizare a contestaţiei la executare.
Prin decizia Secţiei comerciale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 555 din 11 februarie 2010, în majoritate, a fost admis recursul declarat de SC S.I.F.M. SA Bacău, împotriva sentinţei Curţii de Apel Bucureşti nr. 52 din 31 martie 2009, pe care a casat-o şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe, reţinând, în esenţă, că, potrivit Legii nr. 58/1934 asupra cambiei şi biletului la ordin, acţiunea posesorului contra avalistului acceptantului este o acţiune directă, conform art. 47 coroborat cu art.106 din această lege, iar termenul de prescripţie este de trei ani, calculaţi de la data scadenţei, potrivit art.94 coroborat cu art. 106 din menţionata lege, somaţia de plată fiind transmisă la data de 10 aprilie 2006, prin raportare la data de 4 septembrie 1997-data scadenţei biletului la ordin, este formulată, deci, după împlinirea termenului de prescripţie de trei ani, în speţă, nefiind incidente dispoziţiile art. 13 alin. (5) din O.U.G. nr. 51/1998, fiind aplicabile cele ale art. 94 din Legea nr. 58/1934, Protocolul nr. 3395/2003 neputând întrerupe cursul prescripţiei, întrucât, pe de parte, nu se recunoştea suma în litigiu, iar, pe de altă parte, intervenise ulterior împlinirii termenului de prescripţie.
Prin sentinţa nr. 81 din 8 iunie 2010, Curtea de Apel Bucureşti a respins excepţia admisibilităţii căii de atac a recursului, invocată de intimata A.V.A.S., ca inadmisibilă şi, în fond, după casare, a admis excepţia prescripţiei dreptului la executarea silită pornită de intimata A.V.A.S., împotriva reclamantei şi, pe cale de consecinţă, a admis acţiunea reclamantei SC S.I.F.M. SA Bacău şi a constatat prescrisă executarea silită, a anulat comunicarea titlului executoriu din 6 aprilie 2006 şi toate formele de executare efectuate, cu cheltuieli de judecată, reţinând, în esenţă, asupra excepţiei prescripţiei dreptului la executarea silită pornită de A.V.A.S. împotriva SC S.I.F.M. SA, că, potrivit art. 94 coroborat cu art. 106 din Legea nr. 58/1934, termenul de prescripţie este de trei ani de la data scadenţei biletului la ordin din 4 septembrie 1997, comunicarea titlului executoriu făcându-se la 10 aprilie 2006 sub nr. 2857, aşadar, după împlinirea termenului de prescripţie de trei ani.
Împotriva sentinţei Curţii de Apel Bucureşti nr. 81 din 8 iunie 2010, a formulat recurs recurenta A.V.A.S., invocând motivul de nelegalitate prevăzut de pct. 9 al art. 304 C. proc. civ., arătând, în esenţă, că pricina de faţă vizează cazul de executare silită a unei creanţe bancare neperformante, preluată la datoria publica internă şi supusă exclusiv dispoziţiilor O.U.G. nr. 51/1998, în cauză operând termenul de prescripţie de şapte ani, conform art. 13 alin. (5) din menţionata ordonanţă, calculat de la data intervenirii cesiunii de creanţă şi până la data actului de executare - 24 iunie 1999 - 10 aprilie 2006.
Recursul este nefondat.
Întrucât, în prezenta cauză, titlul executoriu îl constituie biletul la ordin, se constată incidenţa normelor speciale cuprinse în Legea nr. 58/1934 şi nu a celor generale prevăzute de O.U.G. nr. 51/1998, legea specială nederogând de la cea generală.
Aşadar, potrivit art. 106 parag. 1 teza 10 din Legea nr. 58/1934 asupra cambiei şi biletului la ordin, sunt aplicabile biletului la ordin, în măsura în care nu sunt incompatibile cu natura acestui titlu, dispoziţiunile relative la cambie privind prescripţiunea, respectiv, prevederile art. 94 din evocata lege, potrivit cărora orice acţiuni rezultând din cambii împotriva acceptantului se prescriu prin trei ani, socotiţi de la data scadenţei.
În raport cu precitatele texte de lege, cum, în pricina de faţă, somaţia de plată a fost comunicată în data de 10 aprilie 2006, iar data scadenţei biletului la ordin se împlinea la data de 4 septembrie 1997, se constată prescris dreptul de a cere executarea silită pornită de A.V.A.S., împotriva SC S.I.F.M. SA, astfel cum, în mod corect, a reţinut Curtea de Apel Bucureşti prin sentinţa pronunţată.
Criticile formulate prin cererea de recurs nu pot fi primite, fiind lipsite de suport legal, întrucât, în prezenta cauză nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 13 alin. (5) din O.U.G. nr. 51/1998, cum, în mod eronat, a apreciat recurenta A.V.A.S., menţionata ordonanţă necuprinzând dispoziţii exprese în sensul derogării sale de la o altă lege specială - Legea nr. 58/1934.
Aşa fiind, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C proc. civ., urmează să respingă, ca nefondat, recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul formulat de recurenta A.V.A.S. Bucureşti, împotriva sentinţei Curţii de Apel Bucureşti nr. 81 din 8 iunie 2010, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 17 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3928/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3935/2010. Comercial → |
|---|
