ICCJ. Decizia nr. 4430/2010. Comercial
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.4430/2010
Dosar nr. 2923/121/2008
Şedinţa publică de la 16 decembrie 2010
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
La data de 3 iulie 2006, reclamanta SC M.C. SRL Galaţi a promovat pe rolul Judecătoriei Galaţi o acţiune în răspundere civilă delictuală, întemeiată pe dispoziţiile art. 998-999 C. civ. şi art. 54 din Decretul nr. 31/1954, împotriva pârâţilor SC P. SA Galaţi, SC P.P. SA Galaţi şi P.G., solicitând obligarea acestora la plata sumei de 60.000 lei fiecare cu titlu de daune morale.
În motivarea acţiunii, reclamanta a susţinut că pârâţii sunt creditori sau acţionari la SC H. SA, societate aflată în lichidare judiciară, şi că, uzând şi abuzând de aceste calităţi au formulat şi continuă să formuleze acţiuni, apeluri, recursuri ce privesc SC M.C. SRL, ceea ce face ca reclamanta să fie permanent pe listele de procese ale instanţelor gălăţene şi nu numai.
Cererea a format obiectul Dosarului nr. 13/233/2007 şi a fost soluţionată de Judecătoria Galaţi prin sentinţa civilă nr. 3118 din 2 iulie 2007, în sensul respingerii ca nefondate a excepţiei inadmisibilităţii acţiunii principale, invocate de pârâţi, a acţiunii introductive şi a cererii reconvenţionale formulate de pârâtul P.G. şi a anulării ca netimbrate a cererilor reconvenţionale depuse de pârâtele SC P. SA Galaţi, SC P.P. SA Galaţi.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta SC M.C. SRL, calea de atac fiind admisă de Tribunalul Galaţi, secţia comercială, maritimă şi fluvială şi de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia Civilă nr. 99 din 21 februarie 2008.
Potrivit acestei hotărâri, instanţa de control a casat hotărârea primei instanţe şi stabilindu-şi propria competenţă în soluţionarea fondului cauzei, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (7) C. proc. civ., a reţinut cauza spre soluţionare şi, în baza art. 99 alin. (6) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor, a trimis-o spre repartizare aleatorie unui alt complet de judecată.
Tribunalul si-a motivat soluţia reţinând următoarele argumente: natura comercială a litigiului dedus judecăţii - atât reclamanta cât şi două dintre pârâte fiind societăţi comerciale, valoarea obiectului pricinii de 180.000 lei (reclamanta solicitând obligarea fiecăruia dintre pârâţi la plata a 60.000 lei cu titlu de despăgubiri) şi prevederile art. 2 pct. l lit. a) C. proc. civ. care statuează că, cererile în materie comercială al căror obiect are o valoare de peste 100.000 lei sunt de competenţa tribunalului în primă instanţă.
Rejudecarea cererii în fond, după casare a făcut obiectul Dosarului nr. 2923/121/2008 pe rolul Tribunalului Galaţi, secţia comercială, maritimă şi fluvială şi de contencios administrativ şi fiscal, şi a fost soluţionată prin sentinţa comercială nr. 3001 pronunţată la data de 30 octombrie 2008, în sensul respingerii ca nefondate a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive invocată de către SC P.P. SA Galaţi şi a acţiunii formulate de reclamanta SC M.C. SRL Galaţi.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că: din probele administrate în cauză a rezultat că, între părţi s-au purtat pe rolul diferitelor instanţe judecătoreşti mai multe litigii născute în legătură cu Dosarul nr. 1301/LJ/2001 al Tribunalului Galaţi, având ca obiect procedura de lichidare a SC H. SA, societate ai cărei acţionari şi creditori sunt pârâţii; afirmaţiile reclamantei, potrivit cărora acţiunile în justiţie promovate de pârâţi i-ar fi lezat imaginea, reputaţia şi credibilitatea, nu au putut fi reţinute, întrucât aceasta nu a probat prin nimic consecinţele negative pe care respectivele acţiuni le-ar fi produs asupra imaginii şi activităţii sale; pentru a fi avut posibilitatea de a evalua eventualele consecinţele negative suferite de reclamantă, în planul relaţiilor comerciale şi al credibilităţii firmei, aceasta ar fi trebuit să producă un minim de argumente şi indicii, din care să rezulte în ce măsură drepturile sale personale, nepatrimoniale, ocrotite prin Constituţie, i-au fost afectate prin promovarea diferitelor acţiuni în justiţie de către pârâţi; deşi reclamanta a afirmat că mai mulţi colaboratori au manifestat suspiciuni în continuarea relaţiilor comerciale, aceasta nu a produs nici o dovadă, conform dispoziţiilor art. 1169 C. civ., astfel că aceste susţineri nu au putut fi reţinute; că pârâţii au fost direct interesaţi de modul de desfăşurare a procedurii de lichidare a SC H. SA (izvorul disensiunilor între părţi).
Referitor la excepţia inadmisibilităţii acţiunii principale invocată de pârâţi şi motivată de faptul că reclamanta nu ar avea calitate procesuală în Dosarele nr. 1906/44/2006, nr. 2611/2005, nr. 3020/2006, nr. 1097/44/2006, toate având ca punct de plecare dosarul nr. 1301/LJ/2001 al Tribunalului Galaţi, prima instanţă a respins-o ca nefondată, întemeindu-se pe dispoziţiile art. 41 C. proc. civ. şi art. 54 din Decretul nr. 31/19545, în care este prevăzută posibilitatea persoanelor juridice de a solicita despăgubiri pentru atingerea adusă unor drepturi personale nepatrimoniale.
Împotriva Sentinţei Comerciale nr. 3001 din data de 30 octombrie 2008 pronunţate de Tribunalului Galaţi, secţia comercială, maritimă şi fluvială şi de contencios administrativ şi fiscal, a formulat apel reclamanta, criticând-o sub aspectul legalităţii şi al temeiniciei, solicitând schimbarea ei, în sensul de a fi obligaţi pârâţii la plata sumei de 60.000 lei fiecare, cu titlu de daune morale. In motivarea cererii de apel, reclamanta SC M.C. SRL Galaţi a susţinut că, pârâţii i-au cauzat prejudicii de ordin nepatrimonial prin formularea şi susţinerea în mod şicanator a căilor de atac la soluţiile judecătorului sindic, ceea ce a făcut să se afle în permanenţă pe listele de procese ale instanţelor gălăţene şi nu numai.
În acest sens a arătat că, au existat un număr de 7 dosare pe rol la Tribunalul Galaţi, Curtea de Apel Galaţi şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în care pârâţii au exercitat căi de atac, toate fiind respinse ca nefondate şi că, datorită acestora colaboratorii săi au manifestat reţineri în continuarea afacerilor comerciale, reproşându-le că sunt prea des citaţi în instanţe.
De asemenea a, reclamanta a pretins că, în cauză, sunt întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale şi că, în mod greşit, instanţa de fond a apreciat că nu a administrat nici o probă din care să rezulte că au existat colaboratori care au manifestat suspiciuni, în condiţiile în care evaluarea prejudiciului se putea face prin administrarea unei expertize de specialitate pe care instanţa putea să o ordone şi din oficiu.
Prin Decizia nr. 97/ A din 28 octombrie 2009, Curtea de Apel Galaţi, secţia comercială, maritimă şi fluvială, a respins apelul reclamantei SC M.C. SRL Galaţi, ca nefondat.
Pentru a se pronunţa în sensul celor de mai sus, instanţa de control a reţinut că, în cauzele derivând din cauza de insolvenţă înregistrată sub nr. 1301/LJ/2001 la Tribunalul Galaţi, SC P. SA Galaţi şi SC P.P. SA Galaţi (filele 6- 17/ Dosarul nr. 13/233/2006) criticau soluţia de numire a lichidatorului SC M.G.E. SRL Galaţi şi nu încercau stabilirea unui drept potrivnic faţă de apelantă, astfel încât nu se poate reţine că s-ar fi încercat discreditarea acesteia; că prin cauza înregistrată sub nr. 1524/COM/ 2005 la Tribunalul Galaţi şi cauzele derivate din aceasta, pârâtul P.G. tindea la aducerea unui bun la masa credală a unei societăţi aflate în faliment, SC H. SA, în timp ce în cauza în care s-a pronunţat decizia civilă nr. 387/2001 a Curţii de Apel Galaţi (faţă de care s-a constatat existenţa autorităţii de lucru judecat) a fost parte SC H. SA şi nu intimatul, Curtea a apreciat că acesta nu se afla în culpă, scopul acţiunii nefiind cel de discreditare.
În raport de acestea, instanţa de apel a apreciat că, în contextul în care reclamanta nu a probat existenţa unui prejudiciu, faptele imputate pârâţilor, constând în promovarea unor acţiuni şi a unor căi de atac nu au avut ca scop crearea unei imagini negative reclamantei şi că, citarea într-un proces, reprezintă un mijloc de încunoştinţare a părţii şi că actul procedural, prin el însuşi, nu este de natură să prejudicieze partea.
Împotriva Deciziei nr.97/ A din 28 octombrie 2009 pronunţate de Curtea de Apel Galaţi, secţia comercială, maritimă şi fluvială, a declarat recurs SC M.C. SRL Galaţi, întemeindu-si criticile pe dispoziţiile art. 304 pct.8 şi 9 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei atacate, cu reţinerea cauzei spre judecarea fondului, în sensul admiterii acţiunii introductive şi obligării pârâţilor la plata sumei de 60.000 lei fiecare, cu titlu de daune.
Astfel, primul dintre motivele de recurs dezvoltate de reclamantă, pe care aceasta îl circumscrie dispoziţiilor art.304 Cod procedură civilă, constă în pretinsa schimbare de către instanţa de apel a înţelesului lămurit şi vădit neîndoielnic al acţiunilor ce au făcut obiectul dosarelor numerele: 7454/44/2005, 1906/44/2006, 3020/1/2006, 1524/COM/2005, 1097/44/2006, 2/LJ/2006 şi 130/LJ/2001, prin promovarea cărora susţine că s-a tins la discreditarea sa, cu consecinţe negative asupra imaginii societăţii, aspect, pe care consideră că la dovedit cu bilanţurile contabile aferente anilor 2003-2007, în care sunt înregistrate pierderile suferite în vânzarea mărfurilor şi a profitului realizat.
O altă critică susţinută de reclamantă, vizează, în opinia acesteia, încălcarea de către instanţa de apel, a „principiilor răspunderii civile delictual nepatrimoniale” prevăzute de art.998 C. civ. şi art. 54 din Decretul nr. 31/1954, prin respingerea cererii de efectuare a unei expertize extrajudiciare de imagine în condiţiile art. 210 alin. (3) C. proc. civ.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Instanţa de apel a reţinut în mod corect şi judicios că acţiunile în justiţie promovate de pârâţi şi exercitarea căilor de atac, nu pot fi apreciate prin ele însele, ca fiind de natură să conducă la discreditarea reclamantei prin prejudicierea imaginii acesteia.
Argumentele reţinute de instanţa de control sunt pertinente şi concludente, dovedind o analiză elaborată a actelor şi lucrărilor cauzei deduse judecăţii şi în nici un caz nu se poate reţine că ar fi schimbat „înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic” al unor cereri în justiţie, cu a căror calificare ca natură juridică şi soluţionare au fost învestite alte instanţe.
Referitor la pretinsa încălcare a dispoziţiilor art.998 C. civ. şi art. 54 din Decretul nr. 31/1954, prin respingerea încuviinţării unei expertize extrajudiciare ce urma a fi efectuată de o societate care nu avea în obiectul de activitate expertiză de imagine, înalta Curte apreciază că, nu pot fi reţinută, din analiza actelor şi lucrărilor dosarului, rezultând dincolo de orice echivoc, că instanţa inferioară a făcut o corectă aplicare a normei legale în cauză, prin raportare la condiţiile de admisibilitate a acţiunii în răspundere civilă, reclamanta nedovedind nici existenţa unei fapte ilicite, nici prejudiciul şi cu atât mai puţin o legătură de cauzalitate între primele două, ca de altfel nici săvârşirea faptei cu vinovăţie.
Faţă de considerentele expuse, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC M.C. SRL Galaţi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamanta SC M.C. SRL Galaţi împotriva Deciziei nr. 97/ A din 28 octombrie 2008, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia comercială, maritimă şi fluvială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 decembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4429/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4431/2010. Comercial → |
|---|
