ICCJ. Decizia nr. 709/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 709/2010
Dosar nr. 14606/3/2008
Şedinţa publică din 23 februarie 2010
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 13180 din 3 decembrie 2008 Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a admis acţiunea formulată de reclamanţii B.C., B.L. şi B.E. în contradictoriu cu pârâţii SC D.V.C. SRL Bucureşti şi A.I., obligând pârâţii să plătească în solidar reclamanţilor 30.000 euro în echivalent lei la cursul B.N.R. din ziua plăţii şi 2.400 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs pârâţii. Calea de atac a fost recalificată în apel la 21 mai 2009, în conformitate cu dispoziţiile art. 7208, art. 2821 raportat la art. 282 C. proc. civ., în funcţie de câtimea obiectului pretenţiilor deduse judecăţii şi la acelaşi termen instanţa a invocat din oficiu şi a rămas în pronunţare asupra excepţiei nulităţii apelului în raport de art. 288 alin. (2) C. proc. civ.
Prin Decizia nr. 251 din 21 mai 2009 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, a constatat nul apelul declarat de pârâţii A.I. şi SC D.V.C. SRL Bucureşti în contradictoriu cu intimaţii - reclamanţi B.C., B.L. şi B.E., împotriva sentinţei nr. 13180 din 3 decembrie 2008 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
În pronunţarea acestei decizii instanţa de control judiciar a admis excepţia nulităţii apelului în raport de art. 288 alin. (2) teza finală C. proc. civ. care prevede că apelul se depune la instanţa a cărei hotărâre se atacă sub sancţiunea nulităţii.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta SC D.V.C. SRL Bucureşti, criticând-o pentru nelegalitate.
Recurenta îşi subsumează criticile motivelor de modificare reglementate de art. 304 pct. 7 şi 8 C. proc. civ. şi vizează, în esenţă, următoarele aspecte:
1. Hotărârea instanţei de fond era susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în raport de valoarea pretenţiilor în litigiu;
2. Intimaţii - reclamanţi nu au făcut dovada calităţii de proprietari ai imobilului, aspect neluat în seamă de instanţa de fond.
Înalta Curte va admite excepţia invocată din oficiu din următoarele considerente:
Prin Decizia nr. 303 din 3 martie 2009 Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate ridicată în dosarul nr. 3292/113/2007 al Curţii de Apel Galaţi - secţia comercială, reţinând în esenţă că sancţiunea nulităţii prevăzută de evocatul text de lege este nejustificată, contravenind principiilor constituţionale privind accesul liber la justiţie şi folosirea căilor de atac, acestea impunând transmiterea tuturor cererilor greşit îndreptate instanţelor competente.
Potrivit art. 31 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale Decizia prin care se constată neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare este definitivă şi obligatorie.
În aplicarea caracterului definitiv şi obligatoriu al deciziei Curţii Constituţionale, consacrat prin lege, temeiul de drept care a stat la baza pronunţării deciziei recurate nu mai subzistă, împrejurare faţă de care Înalta Curte va admite recursul, va casa Decizia atacată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe de apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SC D.V.C. SRL Bucureşti împotriva deciziei nr. 251 din 21 mai 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, casează Decizia recurată şi trimite cauza aceleiaşi instanţe pentru rejudecarea apelului.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 707/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 717/2010. Comercial → |
|---|
