ICCJ. Decizia nr. 717/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 717/2010
Dosar nr. 7578/1/2009
Şedinţa publică din 23 februarie 2010
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 18 din 23 ianuarie 2008 Tribunalul Alba, secţia comercială, a admis în parte acţiunea precizată a reclamantei SC L. SA Alba Iulia şi a obligat pârâta SC A. SA Bucureşti să predea act apt de intabulare asupra imobilului înscris în CF (Alba Iulia), iar în caz de refuz, sentinţa să ţină loc de act de intabulare. Pârâta a fost obligată să rezolve situaţia juridică a terenului aferent construcţiei să încheie act de vânzare cu reclamanta pentru cota de 50,85/361 părţi din CF sub condiţia plăţii contravalorii acestuia.
Prin aceeaşi sentinţă s-a respins cererea reclamantei, având ca obiect obligarea pârâtei la plata daunelor cominatorii pentru întârziere, dispunând ca serviciul de CF să intabuleze dreptul de proprietate al reclamantei asupra imobilului din cartea funciară menţionată şi a respins acţiunea faţă de pârâta SC F. SRL Alba Iulia.
Prin Decizia nr. 51 din 18 aprilie 2008, Curtea de Apel Alba Iulia, a respins apelul pârâtei SC A. SA menţinând sentinţa tribunalului.
Recursul formulat de pârâtă împotriva deciziei a fost admis prin Decizia nr. 11 din 13 ianuarie 2009, care a casat Decizia şi a trimis cauza spre o nouă judecată.
În considerentele acestei decizii s-a constatat că instanţa apelului nu a răspuns principalei critici formulată de pârâtă cu privire la îndeplinirea condiţiilor prealabile vânzării cotei indivize de teren, în raport de incidenţa legislaţiei speciale a privatizării, în speţă a existenţei avizului instituţiei publice implicate.
De asemenea, s-a statuat ca instanţa de apel să de-a eficienţă principiului disponibilităţii, iar cauza să fie soluţionată în limitele investirii din cererea reclamantei, care nu a cerut şi reglementarea situaţiei juridice a terenului aferent construcţiei.
Prin Decizia nr. 38 din 29 martie 2009, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia comercială, a admis apelul pârâtei SC A. SA Bucureşti, a modificat sentinţa atacată, în sensul că a admis acţiunea reclamantei astfel cum a fost precizată şi restrânsă şi, în consecinţă a constatat că imobilul înscris în CF Alba Iulia s-a transmis din administrarea pârâtei SC F. SRL Alba Iulia în administrarea C.P.E. „C.N.", devenită SC A. SA Bucureşti.
Pârâta a fost obligată să încheie contract de vânzare – cumpărare cu reclamanta, având ca obiect imobilul înscris în CF Alba Iulia în caz de refuz, hotărârea să ţină loc de contract valid şi apt pentru intabularea proprietăţii pe numele reclamantei.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a avut în vedere prevederile art. 315 C. proc. civ., precizările reclamantei, precum şi renunţarea la petitul 3 din cererea de chemare în judecată.
Din probele administrate în cauză s-a reţinut că imobilul în litigiu a avut destinaţia de librărie şi a fost utilizat de reclamantă în baza unor contracte de asociere, iar ulterior – prevalându-se de dispoziţiile art. 12 din Legea nr. 133/1999 – reclamanta a obţinut în justiţie perfectarea unui contract de leasing cu pârâta, care deşi a încasat ultima rată din preţ a refuzat să încheie un contract de vânzare apt pentru intabularea dreptului reclamantei în cartea funciară.
S-a avut în vedere că dreptul reclamantei se fundamentează pe art. 12 din Legea nr. 133/1999 şi art. 12 din Legea nr. 346/2004, prevederi conform cu care pârâta este ţinută la îndeplinirea obligaţiei care să facă opozabil „erga omnes" dreptul de proprietate.
De asemenea, instanţa apelului a considerat că pentru a fi identificat debitorul în al cărui patrimoniu se localizează obligaţia de a face se impune admiterea petitului în constatarea dreptului de administrare asupra imobilului, a transmiterii acestui drept, precum şi modificărilor survenite în denumirea persoanelor juridice care au exercitat acest drept.
S-a constatat că dreptul de administrare a imobilului în litigiu a fost transmis din administrarea pârâtei SC F. SRL Alba Iulia, în administrarea C.P.E. „C.N.", devenită SC A. SA Bucureşti.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta SC A. SA, care a susţinut următoarele critici:
- vânzarea de active nu poate avea loc decât în baza mandatului special de vânzare acordat reprezentantului A.V.A.S. şi A.G.A. a SC A. SA;
- s-a considerat greşit că nu au fost executate obligaţiile asumate prin contractul de leasing din 1 noiembrie 2008, motivat de faptul că nu s-au depus diligenţe în vederea reglementării situaţiei juridice a terenului.
- nu s-a avut în vedere că s-a dovedit faptul existenţei unor neconcordanţe în ce priveşte suprafaţa de teren şi că societatea întreprinde toate diligenţele încheiate de contractul de vânzare – cumpărare în formă autentică, neimpunându-se obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Prin întâmpinarea depusă la 22 februarie 2010, intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
În esenţă criticile recurentei vizează aplicarea greşită a prevederilor contractului derulat între părţi, critici ce sunt nefondate, în contextul în care, deşi reclamanta şi-a îndeplinit toate obligaţiile asumate prin convenţie (situaţie necontestată de pârâtă) recurenta a refuzat perfectarea actului de vânzare – cumpărare asupra imobilului, constând în construcţie.
Faţă de faptul că reclamanta şi-a manifestat opţiunea cumpărării imobilului, avându-se în vedere şi că, prin întâmpinarea existentă în dosarul de fond pârâta a recunoscut că plata efectuată în baza convenţiei părţilor a reprezentat contravaloarea spaţiului comercial nu şi a terenului, se constată că instanţele anterioare au procedat în mod corect la obligarea pârâtei la perfectarea contractului de vânzare – cumpărare.
În privinţa celorlalte critici avându-se în vedere faptul că terenul aferent construcţiei nu a mai făcut obiectul analizei instanţelor ca urmare a renunţării reclamantei la judecarea petitului 3 al acţiunii precizate, nu vor mai fi analizate.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC A. SA Bucureşti împotriva deciziei nr. 38/A din 29 aprilie 2009 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 709/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 718/2010. Comercial → |
|---|
