ICCJ. Decizia nr. 705/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 705/2010
Dosar nr. 47363/3/2007
Şedinţa publică din 23 februarie 2010
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 6506 din 22 mai 2008 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, în dosarul nr. 47363/3/2007, au fost respinse excepţia lipsei calităţii procesuale pasive şi excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune al reclamantei – invocate de pârâtă – şi a fost respinsă ca nefondată, acţiunea formulată de reclamanta A.V.A.S. Bucureşti, în contradictoriu cu pârâta C.N.T.A.T. SA.
În fundamentarea acestei soluţii instanţa de fond a reţinut, în esenţă, cu privire la cele două excepţii, că acestea sunt neîntemeiate în raport de art. 20 din OG nr. 45/1997, respectiv de art. 2 lit. c) din cele două convenţii de plată în care nu se stabileşte scadenţa obligaţiei de plată, ci sursa din care urma să fie recuperată suma pusă la dispoziţie pârâtei. Pe fond instanţa a reţinut că speţei nu îi sunt aplicabile dispoziţiile art. 2 lit. c) alin. (2) din Convenţia nr. 10/1995 şi art. 3 din Convenţia nr. 1354/1996 reclamanta A.V.A.S. nefăcând dovada obţinerii de către pârâtă a unor dividende suplimentare.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta A.V.A.S. Bucureşti, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, prin Decizia nr. 283 din 4 iunie 2009, a anulat ca netimbrat apelul reclamantei, iar prin încheierea pronunţată la 15 octombrie 2009 a admis cererea de îndreptare a erorii materiale strecurată în dispozitivul evocatei decizii şi a îndreptat eroarea materială în sensul că în loc de „anulează ca netimbrat apelul" se va menţiona „anulează apelul declarat".
În pronunţarea acestei decizii instanţa de control judiciar a reţinut, în esenţă, că persoana care a declarat şi semnat apelul nu a făcut dovada calităţii sale de reprezentant în raport de art. 10 alin. (1) din OUG nr. 23/2004 şi de Ordinul nr. 9203 din 17 mai 2007 prin care s-a dispus delegarea în sarcina vicepreşedintelui a coordonării activităţii Direcţiei Generale Juridice, ceea ce nu echivalează cu reprezentarea în justiţie.
Împotriva deciziei nr. 283 din 4 iunie 2009 şi a încheierii din 15 octombrie 2009 a declarat recurs reclamanta A.V.A.S. Bucureşti, criticând-o pentru nelegalitate.
Recurenta îşi subsumează criticile în mod global motivelor de modificare reglementate de art. 304 pct. 6, 7, 8 şi 9 C. proc. civ. şi vizează, în esenţă, următoarele aspecte:
- instanţa a dispus anularea apelului ca netimbrat deşi intimata nu a solicitat acest lucru, instanţa acordând ceea ce nu s-a cerut.
- hotărârea cuprinde motive contradictorii; astfel deşi soluţionează apelul pe excepţia lipsei calităţii de reprezentant, instanţa, prin dispozitiv, anulează apelul ca netimbrat.
- instanţa de apel a interpretat greşit dispoziţiile cuprinse în Ordinul nr. 9203 din 17 mai 2007 emis de Preşedintele A.V.A.S. privind delegarea atribuţiilor ce-i revin cu privire la activitatea Direcţiei Generale Juridice către vicepreşedintele pentru coordonarea activităţii postprivatizare.
Înalta Curte, examinând Decizia recurată prin prisma criticilor formulate constată că recursul este nefondat.
Primele două critici, care vizează exclusiv Decizia instanţei de apel nr. 283 din 4 iunie 2009 sunt rămase fără obiect faţă de încheierea de îndreptare pronunţată de aceeaşi instanţă la 15 octombrie 2009.
În ceea ce priveşte cea de-a treia critică, aceasta va fi respinsă ca nefondată.
Potrivit art. 10 alin. (1) din OUG nr. 23/2004 vicepreşedintele A.V.A.S. exercită atribuţiile delegate de preşedinte, atribuţiile şi răspunderile vicepreşedintelui stabilindu-se prin ordin al preşedintelui.
Din Ordinul nr. 9203 din 17 mai 2007 emis de Preşedintele A.V.A.S. rezultă că, potrivit art. 1 „începând cu data prezentului ordin coordonarea activităţii Direcţiei Generale Juridice – aflată în subordinea Preşedintelui A.V.A.S. se deleagă vicepreşedintelui B.C. pentru coordonarea activităţii de postprivatizare".
Din redactarea conţinutului art. 1 din ordinul invocat de recurentă în susţinerea nelegalităţii deciziei atacate rezultă cu evidenţă că delegarea vizează numai activitatea de postprivatizare şi nu pe cea de reprezentare a instituţiei publice în justiţie care ar fi impus existenţa unui mandat special dat în acest sens semnatarului cererii de apel.
Aşadar în mod legal instanţa de apel a reţinut că înscrisul nu întruneşte cerinţele necesare pentru a face dovada calităţii de reprezentat a vicepreşedintelui semnatar al declaraţiei de apel, aplicând sancţiunea instituită de art. 161 alin. (2) C. proc. civ., cu respectarea cerinţei prevăzută de alin. (1) al aceluiaşi articol.
În considerarea celor ce preced, Înalta Curte, în temeiul art. 312 C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. Bucureşti împotriva deciziei nr. 283 din 4 iunie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, şi a încheierii pronunţată de aceeaşi instanţă la 15 octombrie 2009.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 704/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 707/2010. Comercial → |
|---|
