ICCJ. Decizia nr. 739/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 739/2010
Dosar nr. 131/121/2008
Şedinţa publică din 24 februarie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Galaţi, reclamantul M.P. l-a chemat în judecată pe pârâtul C.A., solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce se va pronunţa,să se dispună obligarea pârâtului la plata contravalorii în lei la cursul B.N.R. din ziua plăţii, a sumei de 74.000 euro, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 1996 din 8 iulie 2008, Tribunalul Galaţi, secţia comercială, maritimă şi fluvială şi de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârât şi a respins acţiunea reclamantului M.P., ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuala pasivă.
În temeiul dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ., reclamantul M.P., a fost obligat să plătească pârâtului C.A. suma de 10 000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţa a reţinut că, în speţă, convenţiadin 23 iunie 2004, încheiată de părţile în litigiu, atestă că debitorul obligaţiei asumate şi anume, plata sumei de 74.000 euro, este SC P.M. SRL Tecuci, ca urmare a retragerii asociatului M.P. S-a mai reţinut că pârâtul C.A. a semnat convenţia în calitate de asociat unic rămas în societate, după retragerea reclamantului şi că figurează în calitate de creditor al societăţii, în dosarul de faliment al SC P.M. SRL Tecuci (procedura reorganizării şi a falimentului fiind deschisă prin sentinţa comercială nr. 246 din 6 iunie 20005 a Tribunalului Galaţi).
Prin Decizia comercială nr. 30 din 23 aprilie 2009, Curtea de Apel Galaţi, secţia comercială, maritimă şi fluvială, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul M.P. împotriva sentinţei mai sus menţionate, obligându-l pe apelantul reclamant M.P. la plata sumei de 3000 lei cheltuieli de judecată către intimatul-pârât C.A.
În motivarea acestei soluţii, instanţa de apel a reţinut următoarele:
Este de necontestat că la data de 23 iunie 2004>părţile în litigiu au încheiat convenţia, convenţie care poartă antetul SC P.M. SRL Tecuci, prin care acestea au stabilit, de acord că „în urma evaluării patrimoniului firmei SC P.M. SRL s-a stabilit că domnul M.P. mai are dreptul la 74.000 euro în afară de lucrurile menţionate în anexa la prezenta"; că „suma negociată reprezintă valoarea tuturor drepturilor cuvenite domnului M.P. la data prezentei"; că „în cazul în care nu se achită suma negociată, domnul M.P. va acţiona în instanţă şi va solicita ca partea rămasă din suma neachitată să fie recuperată prin valorificarea lucrurilor firmei" şi că „suma de 74.000 euro va fi achitată în 12 rate egale, începând cu data de 31 ianuarie 2005 de domnul C.A.".
Din cele expuse mai sus, rezultă că părţile litigante [asociaţi ai SC M.P. SRL - aşa cum rezultă din alin. (1) al convenţiei ] au avut în vedere ca plata sumei de 74.000 euro să se facă din patrimoniul societăţii de către reprezentantul acesteia, şi anume de intimatul-pârât C.A.. De altfel, apelantul-reclamant M.P., în baza acestei convenţii a formulat somaţie de plată care prin sentinţa civilă nr. 521/8 aprilie 2005 a Judecătoriei Tecuci a fost admisă cu consecinţa obligării debitoarei SC P.M. SRL Tecuci să plătească creditorului M.P. suma de 12.334 euro cu titlu de cotă parte din patrimoniul social ca urmare a retragerii din societate. Tot în baza convenţiei menţionate mai sus, apelantul-reclamant a formulat cerere de înscriere a creanţei sale în sumă de 74.000 euro la masa credală a debitoarei SC P.M. SRL Tecuci ( aflată în procedura insolvenţei, care a fost deschisă prin sentinţa comercială nr. 246/6 iunie 2005 a Tribunalului Galaţi, rămasă irevocabilă prin nerecurare, aşa cum s-a reţinut în sentinţa comercială nr. 3 din 18 octombrie 2005 a Tribunalului Galaţi), fiind înscrisă în tabelul definitiv consolidat.
Faptul că în considerentele sentinţei nr. 3/2005 a Tribunalului Galaţi judecătorul-sindic a interpretat că, convenţia a fost încheiată între persoane fizice, ca mai apoi creditorul M.P. să fie înscris la masa credală cu întreaga sumă ( 74.000 euro) nu intră în conţinutul sintagmei „ puterea lucrului judecat".
Împotriva hotărârii instanţei de apel a declarat recurs reclamantul M.P., intemeindu-se pe dispoziţiile art. 304 pct. 3 şi pct. 8 C. proc. civ.
În şedinţa publică de astăzi 24 februarie 2010, apărătorul ales a recurentului a precizat că nu mai susţine critica întemeiată pe dispoziţiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ., sub aspectul încălcării competenţei altei instanţe şi potrivit considerentelor prezentate în cererea de recurs, a solicitat admiterea recursului şi trimiterea cauzei spre rejudecare.
Recurentul-reclamant susţine, în esenţă, că hotărârile instanţelor care s-au pronunţat în cauză sunt criticabile, întrucât instanţele nu au analizat înscrisul intitulat „Convenţie", conţinutul acestuia şi calitatea părţilor contractante, ceea ce a condus la admiterea eronată a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a numitului C.A., fără a se observa din convenţia încheiată că s-a avut drept scop lichidarea unei datorii existente între părţi ca persoane fizice şi nu lichidarea unei datorii între reclamantul-recurent şi SC P.M. SRL şi aceasta, în primul rând, deoarece, cu privire la societate, părţile sociale erau achitate, iar, în al doilea rând, deoarece, la această sumă se obliga C.A..
Recursul este fondat.
Din examinarea actelor dosarului, se constată următoarele:
Într-adevăr, instanţele care s-au pronunţat în cauză au interpretat în mod greşit contractul (convenţia) părţilor, dând o calificare eronată a conţinutului acestuia, în afara cadrului legal, dar şi al intenţiei reale a părţilor.
Potrivit dispoziţiilor art. 977 C. civ., „interpretarea contractelor se face după intenţia comună a părţilor contractante, iar nu după sensul literal al termenilor"; de asemenea, dispoziţiile art. 982 C. civ. prevăd că „toate clauzele convenţiei se interpretează unele prin altele, dându-se fiecăruia înţelesul ce rezultă din actul întreg".
Drept urmare, instanţele, în considerarea dispoziţiilor legale, mai sus menţionate, în măsura în care ar fi ajuns la concluzia că o clauză sau termenii utilizaţi de părţi sunt susceptibili de două înţelesuri, ar fi trebuit să interpreteze convenţia în sensul care rezultă din natura acesteia, dând relevanţă dispoziţiilor art. 979 C. civ. şi, totodată, în sensul ce poate avea un efect, iar nu în acela ce n-ar produce niciunul", făcând astfel aplicarea dispoziţiilor art. 978 C. civ.
Examinând actele dosarului, rezultă că părţile litigante, persoanele fizice M.P. şi C.A. au înţeles să schimbe raportul juridic existent între ei prin încheierea unui contract de cesiune de părţi sociale, voinţa reală a părţilor contractante fiind aceea de a stinge datoriile ce le aveau în calitate de persoane fizice, prin plata sumei de 74.000 euro, în 12 rate egale, începând cu data de 31 ianuarie 2005, de către C.A..
Se constată şi că semnatarele respectivei convenţii (din 23 iunie 2004) sunt cele două persoane fizice amintite, iar convenţia nu poartă ştampila firmei.
În fine, în subsidiar, din actele dosarului, se mai observă şi că reclamantul a formulat o contestaţie împotriva măsurilor dispuse de administratorul judiciar cu ocazia deschiderii procedurii de reorganizare judiciară a SC P.M. SRL, - contestaţie ce a fost respinsă ca nefondată, prin sentinţa comercială nr. 3 din 18 octombrie 2005 a Tribunalului Galaţi, reţinându-se în considerente, în ce priveşte convenţia nr. 371/2004 că aceasta „a fost încheiată între C.A. şi M.P., părţile precizând la art. A pct. 1 că suma de 74.000 euro urmează să fie achitată în 12 rate lunare de numitul C.A.".
Faţă de toate acestea, Înalta Curte apreciază că în mod eronat instanţele au considerat că pârâtul C.A. este lipsit de calitate procesuală pasivă în cauză şi au respins acţiunea cu motivarea că acţiunea reclamantului este introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, - respectiv numitul C.A..
În consecinţă, se va admite recursul declarat de M.P., vor fi casate hotărârile pronunţate în cauză şi se va trimite cauza pentru soluţionare pe fond la Tribunalul Galaţi, secţia comercială, maritimă şi fluvială, de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul M.P., împotriva deciziei nr. 30 din 23 aprilie 2009 a Curţii de Apel Galaţi, secţia comercială, maritimă şi fluvială.
Casează Decizia atacată precum şi sentinţa civilă nr. 1998 din 8 iulie 2008 a Tribunalului Galaţi, secţia comercială, maritimă şi fluvială, de contencios administrativ şi fiscal, şi trimite cauza pentru soluţionare în fond la Tribunalul Galaţi, secţia comercială, maritimă şi fluvială, de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 734/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 740/2010. Comercial → |
|---|
