ICCJ. Decizia nr. 85/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 85/2010
Dosar nr. 9596/3/2008
Şedinţa publică din 14 ianuarie 2010
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 6641 din 28 mai 2008, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a admis acţiunea formulată de reclamanta IFN C.L. SA în contradictor cu pârâta SC A.H.M.G. SRL şi, în consecinţă, a dispus rezoluţiunea contractelor din 2007 de vânzare-cumpărare a sistemului integrat de management şi a contractului de asistenţă din 2004 de up-grade şi asistenţă, pârâta fiind obligată la restituirea sumei de 23.081,84 lei reprezentând avans plătit şi la plata dobânzii legale aferente în materie comercială de la data de 22 martie 2007 până la restituirea sumei.
Instanţa de fond a reţinut încheierea de către părţi a contractului de vânzare-cumpărare şi utilizare a unui program pentru calculator „sistem integrat de management", pârâta obligându-se să implementeze un program soft, compus din aplicaţii informatice ce urma să fie utilizat pentru conducerea computerizată a activităţii financiar-contabile şi manageriale a activităţii utilizatorului, obligându-se să înlăture orice anomalii datorate autorului.
Părţile au încheiat şi un contract de up-grade şi asistenţă pentru programul de calculator din 24 martie 2007, accesoriu celui iniţial oferind şi legislaţii alături de aplicaţiile financiar-contabile.
Reclamanta şi-a executat obligaţia de plată dar pârâta nu a dovedit că sistemul a fost implementat, situaţie în care contractul poate fi desfiinţat conform art. 1020 C. civ.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, prin Decizia nr. 297 din 11 iunie 2009 a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtă împotriva sentinţei pe care a menţinut-o sub aspectul soluţiei.
Criticile apelantei cu privire la greşita reţinere prin sentinţa apelată a culpei sale contractuale au fost înlăturate de instanţa de apel.
Reapreciind probele administrate, instanţa de apel deşi a reţinut că programul de calculator a fost implementat a stabilit că softul acestuia este necorespunzător nevoilor reclamantei.
A mai reţinut instanţa că reclamanta nu a putut folosi CD prin care apelanta pârâtă pretinde că ar fi făcut corecturile şi completările la program fapt care demonstrează neîndeplinirea obligaţiei pe care şi-a asumat-o prin contractul de service up-grade şi asistenţă, în sensul de a delega o persoană de specialitate pentru implementarea acestor corecturi şi completări la programul de calculator.
În contra deciziei menţionate a declarat recurs pârâta SC A.H.M.G. SRL pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea motivului de recurs se critică motivarea deciziei care denotă necunoaşterea specificului contractului ce are ca obiect un sistem integrat de modul în care segmentul de leasing este o componentă, iar nu programul în sine, obiectul contractului nefiind un program de leasing.
Motivarea conţine considerente contradictorii prin afirmaţiile că „apelanta nu a avut un astfel de program" şi că aceasta „a implementat un program care nu e compatibil cu ceva ce s-a oferit şi garantat reclamantei prin contract, respectiv un program de leasing", ambele afirmaţii fiind nereale.
Reclamanta a contractat un produs pe care l-a ales dintr-o ofertă de produse de pe website-ul recurentei şi pe care l-a testat şi vizionat şi studiat atent anterior contractării în anexa la contract aceasta nesemnalând disfuncţii.
Instanţa de apel a ignorat textul licenţei de utilizare a produsului şi care face parte integrantă din contract şi în care se specifică că vânzătoarea recurentă „nu asigură, garantează sau îşi asumă responsabilitatea pentru funcţionarea şi efectele folosirii programului", clauza de negaranţie fiind întărită şi de prevederile art. 3.8, 7.1 şi 7.2 din contractul de asistenţă şi up-grade şi în care se specifică că „produsul se vinde aşa cum se găseşte format".
Procesul verbal din 31 martie 2007 nu reprezintă un act adiţional la contract, singura modalitate prin care se puteau aduce modificări la contract, conform art. 13.1 din contract.
Motivarea instanţei că „Kit-ul nu este folositor fără asistenţă de specialitate din partea apelantei" este fără suport deoarece acesta este prevăzut cu autoimplementare.
Intimata a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului şi menţinerea deciziei atacate ca legală.
Arată intimata că în mod firesc nu a fost luată în considerare expertiza extrajudiciară depusă de recurent la dosar deoarece aceasta a fost efectuată în afara cadrului procesual, fiind necesar ca o expertiză să fie efectuată la sediul său, pe programul de calculator achiziţionat.
Şi cu privire la celelalte critici, intimata opune legalitatea deciziei atacate sub aspectul soluţiei şi considerentelor.
Recursul este fondat pentru considerentele care urmează:
Criticile formulate astfel cum au fost ele dezvoltate se încadrează în motivele prevăzute de art. 304 pct. 7 şi 8 C. proc. civ.
Sub aspectul motivării deciziei atacate este de observat că deşi părţile au încheiat două contracte, primul denumit de „vânzare cumpărare şi utilizare a programului pentru calculator: sistem integrat de management" iar cel de-al doilea „contract de up-grade şi asistenţă pentru programul de calculator", cu un conţinut distinct sub aspectul drepturilor şi obligaţiilor, instanţa de apel în considerentele deciziei nu operează o atare distincţie şi nici nu aplică regimul juridic specific naturii fiecărui contract, menţinând totuşi soluţia rezoluţionării ambelor contracte.
Mai mult nu se raportează nici la „Licenţa de utilizare" a sistemului instalat care prin voinţa părţilor face parte integrantă din primul contract pe care acestea l-au încheiat.
Dealtfel, prin Decizia atacată deşi se menţine soluţia instanţei de fond ce a fost întemeiată pe considerentul că programul nu a fost implementat, ajunge la o concluzie diametral opusă în sensul că programul a fost implementat, fapt de natură a pune în discuţie soluţia adoptată.
Este evident că dificultatea instanţelor în a determina obligaţiile părţilor şi finalitatea acestora, interpretând clauzele contractuale se datorează specificităţii domeniului reglementat: informatica şi tehnica de calcul, situaţie în care se impunea administrarea unei expertize tehnice de profil care să permită şi o corectă calificare a contractelor încheiate.
În atare situaţie, Înalta Curte va admite recursul declarat, va casa Decizia atacată şi conform art. 312 alin. (3) C. proc. civ. va trimite cauza la aceeaşi instanţă pentru ca în conformitate cu art. 129 alin. (5) să administreze proba cu expertiza tehnică de specialitate, de a cărui utilitate şi părţile sunt convinse de vreme ce ea a fost solicitată de intimată în apel iar pârâta apelantă a depus la dosar o expertiză extrajudiciară.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SC A.H.M.G. SRL Bucureşti, împotriva deciziei nr. 297 din 11 iunie 2009, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
Casează Decizia recurată şi trimite cauza spre rejudecare, aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 14 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 82/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1281/2010. Comercial → |
|---|
