ICCJ. Decizia nr. 87/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 87/2010
Dosar nr. 31426/3/2008
Şedinţa publică din 14 ianuarie 2010
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 21 august 2008 reclamanta A.V.A.S. Bucureşti cheamă în judecată pe pârâta SC C.A. SA Bucureşti solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să dispună obligarea pârâtei la majorarea capitalului social cu suma reprezentând diferenţa dintre valoarea cu care a fost majorat capitalul social al societăţii şi valoarea terenului cuprinsă în anexa certificatului de atestare a dreptului de proprietate din 10 aprilie 2001 emis de M.I.R., reactualizată cu coeficientul de reevaluare stabilit de legislaţia în vigoare, şi obligarea pârâtei la plata de daune cominatorii în sumă de 100 lei pe zi de întârziere în îndeplinirea obligaţiei de a face menţionată, de la data pronunţării hotărârii până la executarea obligaţiei.
Prin sentinţa comercială nr. 2889 din 20 februarie 2009 Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, respinge ca neîntemeiată cererea reclamantei, reţinând că majorarea capitalului social s-a efectuat cu stricta respectare a prevederilor Legii nr. 137/2002 şi HG nr. 500/1994, valoarea terenului, precizată în anexa la certificatul de atestare a dreptului de proprietate – menţinut prin sentinţa nr. 56/2003 a Curţii de Apel Bucureşti, rămasă irevocabilă la 17 iunie 2003, fiind actualizată cu aplicarea coeficientului prevăzut de HG nr. 500/1994, conform aceleiaşi anexe, valoarea menţionată a terenului nefiind contestată de către reclamantă, care vizează, de altfel, numai reactualizarea acestei valori, fără a preciza în ce constă eroarea determinării reactualizării şi fără a indica o altă valoare decât cea reţinută de pârâtă.
Apelul declarat de apelanta - reclamantă împotriva sentinţei primei instanţe este respins ca nefondat prin Decizia comercială nr. 285 din 4 iunie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, care reţine, în acest sens, că nu se poate stabili vreo culpă a intimatei pârâte cu privire la întârzierea în majorarea capitalului social în litigiu, majorare care nu s-a putut realiza decât după rămânerea irevocabilă a sentinţei civile nr. 56 din 23 ianuarie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, prin care a fost menţinut ca valabil certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului în cauză, că intimata pârâtă a procedat la majorarea capitalului social, potrivit dispoziţiilor legale incidente în vigoare, prin emiterea de noi acţiuni prin hotărârea A.G.E.A. din 15 decembrie 2003, valoarea terenului avută în vedere şi necontestată de reclamantă fiind actualizată cu coeficientul prevăzut de HG nr. 500/1994, terenul fiind evaluat de un expert evaluator imobiliar, cu respectarea – deci – a dispoziţiilor Legii nr. 137/2002 şi ale HG nr. 500/1994, precum şi că reclamanta nu a precizat, nici măcar estimativ, o altă valoare actualizată decât aceea avută în vedere de către pârâtă.
Împotriva deciziei de mai sus reclamanta declară recurs solicitând, cu invocarea motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., admiterea acestuia, modificarea în tot a deciziei recurate în sensul admiterii apelului său şi, pe cale de consecinţă, admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată.
În fundamentarea recursului său recurenta - reclamantă critică instanţa de apel pentru greşita aplicare a dispoziţiilor art. 143 din HG nr. 577/2002 privind aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a OUG nr. 88/1997 şi ale Legii nr. 137/2002, dar şi ale HG nr. 834/1991, modificată de HG nr. 107 din 30 ianuarie 2008, HG nr. 983/1998, HG nr. 95/1999, HG nr. 403 din 19 mai 2000 care abrogă HG nr. 983/1998, HG nr. 1553/2003, instanţa de control judiciar ignorând că intimata - pârâtă a majorat necorespunzător şi cu întârziere capitalul social al societăţii şi neîncuviinţând – nejustificat – nici expertiza contabilă solicitată de reclamanta recurentă tocmai în vederea stabilirii sumei reprezentând diferenţa dintre valoarea cu care a fost majorat capitalul social al societăţii intimate şi valoarea terenului în cauză, cuprinsă în anexa la certificatul de atestare a dreptului de proprietate, reactualizată cu coeficientul de reevaluare stabilit de legislaţia în vigoare.
Prin întâmpinarea depusă la dosar intimata pârâtă solicită respingerea recursului recurentei reclamante ca nefondat.
Examinând recursul recurentei - reclamante din perspectiva motivului de nelegalitate invocat, se constată că acesta nu este fondat, majorarea capitalului social al pârâtei intimate cu valoarea terenului din litigiu făcându-se – aşa cum a reţinut şi instanţa de apel, confirmând soluţia instanţei de fond – cu respectarea dispoziţiilor legale în vigoare la momentul majorării menţionate.
Se reţine, în acest sens, că majorarea de capital social vizată nu s-a făcut cu întârziere, cum greşit susţine recurenta, întrucât valabilitatea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului din litigiu s-a stabilit irevocabil abia prin Decizia comercială nr. 2401 din 17 iunie 2003 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia de contencios administrativ, iar majorarea de capital social cu emiterea de noi acţiuni s-a decis prin hotărârea A.G.A. din 15 decembrie 2003, fiind înregistrată la registrul comerţului la 10 martie 2004, odată cu actul adiţional la actul constitutiv corespunzător modificării operate din 27 februarie 2004.
Se reţine, de asemenea, că majorarea de capital social în cauză s-a făcut cu respectarea dispoziţiilor normative în vigoare la data luării hotărârii A.G.A. de majorare – 15 decembrie 2003, respectiv a art. 12 alin. (5) din Legea nr. 137/2002, a prevederilor HG nr. 500/1994 şi ale art. 143 din HG nr. 577/2002, valoarea cu care s-a majorat capitalul social fiind aceea stabilită în anexa la certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului – de 1.227.352,5 lei, reactualizată cu coeficientul de reevaluare stabilit de HG nr. 500/1994 de 8,873 – indicat, de altfel, şi de recurentă – determinându-se, astfel, valoarea de 10.890.298,73 lei.
Cum evaluarea terenului din litigiu şi stabilirea valorii reactualizate cu care s-a majorat capitalul social al societăţii pârâte a fost realizată de un expert autorizat, membru al A.N.E., aspect cunoscut reclamantei - recurente care a şi depus la dosar anexa la certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului, anexă ce poartă şi semnătura expertului evaluator, în mod judicios instanţele de fond şi de apel au respins solicitarea reclamantei de administrare a probei cu expertiza contabilă, acestea reţinând corect şi aspectul că reclamanta recurentă nici nu a avansat – în acţiunea sa – o posibilă altă valoare.
Faţă de cele de mai sus, Decizia recurată fiind legală şi temeinică, recursul recurentei - reclamante împotriva acesteia urmează a fi respins ca nefondat, cu aplicarea art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. Bucureşti, împotriva deciziei nr. 285 din 4 iunie 2009, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 14 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 86/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 882/2010. Comercial → |
|---|
