ICCJ. Decizia nr. 728/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 728/2010
Dosar nr. 1689/33/2007
Şedinţa publică din 23 februarie 2010
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa comercială nr. 328 din 7 martie 2005 pronunţată în dosarul nr. 16/2004 al Tribunalului Comercial Cluj, s-a respins acţiunea formulată de reclamanta I.T.C. Cluj împotriva pârâtei SC E.I. SRL Cluj, şi s-a admis cererea reconvenţională formulată de pârâtă împotriva reclamantei, cu consecinţa obligării acesteia la plata sumei de 1.000.000.000 lei cu titlu de preţ neachitat, 2.000.000.000 lei penalităţi de întârziere şi 61.245.000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această soluţie prima instanţă a reţinut în esenţă că reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la predarea utilajului denumit „schimbător de căldură treapta I cu tuburi termice arătând în motivare că prin contractul de subantrepriză nr. 1328 încheiat între părţi la data de 18 septembrie 2002, parata s-a obligat să execute pentru reclamantă, până la data de 15 decembrie 2002, bunul anterior identificat, pentru preţul de 2. 976.000.000 lei.
În privinţa modalităţii de plată, părţile au convenit ca în termen de 5 zile de la semnarea contractului să se achite 8% din preţ, apoi 30% la recepţia modulului I al schimbătorului de căldură, pe baza procesului-verbal de recepţie întocmit la sediul antreprenorului general, înainte de expediţie, în termen de 5 zile de la data încasării tranşei de la beneficiar şi 62% din valoarea contractului la recepţia modului II al utilajului, în aceleaşi condiţii.
Potrivit clauzelor contractuale, recepţia lucrărilor trebuia efectuată pe bază de proces-verbal de recepţie cantitativă şi calitativă la sediul antreprenorului general, adică al reclamantei, cu participarea reprezentanţilor beneficiarului, în speţă SC A.L. SA Zlatna, căruia urma să-i fie livrat produsul din litigiu, conform contractului nr. 1326/2002 încheiat între reclamantă şi această din urmă societate.
Pentru nerespectarea obligaţiei de plată a preţului sau de predare la termen a produselor, părţile au stabilit că se vor achita penalităţi de întârziere de 0,15% pe zi din valoarea contractului.
Analizând cererea reclamantei, în contextul obligaţiilor asumate de părţi prin contractul de subantrepriză, prima instanţă a constatat că la data de 13 noiembrie 2002 a fost încheiat procesul-verbal de recepţie nr. 1258 semnat de reprezentanţii reclamantei şi ai beneficiarului SC A.L. SA Zlatna, din care rezultă că utilajul din litigiu a fost executat conform cerinţelor contractuale, fiind declarat recepţionat, motiv pentru care acţiunea reclamantei a fost respinsă, cu atât mai mult cu cât aceasta nu şi-a îndeplinit propria obligaţie de achitare integrală a preţului.
In privinţa cererii reconvenţionale formulată de pârâtă pentru obligarea reclamantei la plata sumei de 1.000.000.000 lei cu titlu de preţ şi 2.000.000.000 lei penalităţi de întârziere aferente perioadei decembrie 2002 - septembrie 2004, tribunalul a arătat că pârâta a executat prestaţia, chiar dacă efectiv bunul nu a fost predat reclamantei. Această împrejurare nu este imputabilă pârâtei ci faptului că beneficiarul SC A.L. SA Zlatna nu a achitat reclamantei diferenţa de preţ de aproximativ 600.000.000 lei şi pe de altă parte, autovehiculul trimis pentru efectuarea transportului nu avea dimensiuni adecvate.
Prin urmare, s-a apreciat ca fiind întemeiate aceste cereri ale pârâtei, însă referitor la solicitarea de a se institui un drept de retenţie prima instanţă a arătat că aceasta are un caracter subsidiar, astfel încât nu se va pronunţa în această privinţă.
Apelul declarat de reclamantă a fost respins ca nefondat prin Decizia civilă nr. 189 din 20 iunie 2005 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, decizie menţinută ca urmare a respingerii recursului reclamantei, prin Decizia nr. 230 din 24 ianuarie 2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială. Această din urmă hotărâre a fost anulată ca efect al admiterii contestaţiei în anulare formulată de contestatoarea I.C.P.T. R.C. SA Cluj, şi rejudecând recursul, prin Decizia nr. 2153 din 5 iunie 2007 - Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a casat Decizia instanţei de apel şi a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare.
În rejudecare după casare, prin Decizia civilă nr. 64 din 16 aprilie 2009, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal, a admis apelul reclamantei I.C.P.T. R.C. SA, a schimbat în întregime sentinţa primei instanţe, cu consecinţa admiterii acţiunii şi obligării pârâtei să predea reclamantei utilajul anterior identificat, ce a făcut obiectul contractului nr. 1328/18 septembrie 2002. Totodată s-a respins cererea reconvenţională formulată de pârâta SC E.I.G. SRL Cluj-Napoca şi cesionara SC E.I. SRL Cluj, pentru pretenţii şi constituirea unui drept de retenţie, pârâtele fiind obligate, în solidar şi la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 54.204 lei către reclamantă.
Pentru a proceda în acest mod, instanţa de apel a avut în vedere, în conformitate cu dispoziţiile art. 315 C. proc. civ., îndrumările date prin Decizia de casare referitoare la necesitatea analizării temei de proiectare ce face parte din contract, potrivit art. 1, care stabilea modul de racordare cu celelalte utilaje pentru a se determina măsura în care au fost îndeplinite obligaţiile contractuale asumate, inclusiv în privinţa efectuării unui premontaj, anterior predării bunului.
In raport de aceste considerente, pentru verificarea modului în care şi-au executat prestaţiile astfel cum acestea au fost prevăzute în convenţia încheiată instanţa de apel a suplimentat probaţiunea efectuată în etapele procesuale anterioare, dispunând efectuarea unei expertize tehnice.
In acest context, arată instanţa de apel, pe baza probelor administrate, în lipsa unor documente esenţiale, respectiv situaţii de lucrări vizate de antreprenorul general, potrivit art. 2 din contract, a avizului de expediţie şi a certificatului de calitate - acte ce trebuiau întocmite conform art. 10 din convenţia părţilor, concluzia ce se impune este aceea că pârâta nu şi-a îndeplinit obligaţia executării produsului în conformitate cu tema de proiectare şi cu stipulaţiile contractului. In plus, potrivit caietului de sarcini ce a stat la baza câştigării licitaţiei, era obligatorie efectuarea unei recepţii provizorii, la pârâtă, în calitate de executant, urmată de recepţia definitivă, la beneficiar, după asamblarea întregii instalaţii în condiţii reale de lucru. Recepţia finală trebuia consemnată într-un proces-verbal de o comisie alcătuită din reprezentanţii executantului şi beneficiarului, cu enumerarea verificărilor efectuate şi a rezultatelor acestora.
In lipsa acestor documente, văzând şi menţiunile contradictorii din procesele-verbale din data de 13 noiembrie 2002 şi respectiv 15 ianuarie 2003 şi 10 februarie 2003, cu privire la recepţia bunului, instanţa de apel, din analiza coroborată a tuturor probelor, prin raportare la clauzele contractului a concluzionat că pârâta nu şi-a îndeplinit obligaţia, ceea ce îndreptăţeşte reclamanta, potrivit art. 969, art. 1020, art. 1021 C. civ. să obţină constrângerea debitorului la executarea contractului, sens în care acţiunea a fost admisă.
Totodată, s-a respins excepţia lipsei de interes a reclamantei în promovarea acţiunii, cu motivarea că este lipsită de relevanţă împrejurarea că beneficiarul utilajului este o societate supusă procedurii lichidării judiciare deoarece nu s-a demonstrat că, contractul de antrepriză generală încheiat de reclamantă cu societatea în insolvenţă a fost rezolvit.
In privinţa cererii reconvenţionale, s-a reţinut că exigibilitatea ultimei rate a preţului datorat de reclamantă a fost fixată în raport de data întocmirii procesului-verbal de recepţie întocmit de antreprenorul general şi în termen de 5 zile de la data încasării tranşei de la beneficiar. Aceste condiţii nu au fost îndeplinite, astfel că este justificată invocarea de către reclamantă a excepţiei de neexecutare a contractului, cu consecinţa respingerii cererii pârâtei.
Referitor la cesiunea de creanţă dintre pârâtă şi intervenientă, conform contractului din 20 decembrie 2005, instanţa de apel a considerat că nu se impune analizarea efectelor cesiunii în raport de admiterea acţiunii principale, faţă de reglementarea legală a cesiunii de datorie şi în considerarea faptului că, în lipsa unei prevederi exprese, obligaţia predării bunului nu poate fi trecută în sarcina cesionarului.
De asemenea, capătul de cerere privind instituirea unui drept de retenţie a fost respins cu motivarea că pârâta nu are un drept de creanţă opozabil reclamantei, iar pe de altă parte obiectul contractului nu există din punct de vedere tehnic, în materialitatea lui, potrivit contractului.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâţii SC E.A. SRL CLUJ-NAPOCA şi SC E.I. SRL CLUJ-NAPOCA, criticând-o pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 8, 9 şi 7 C. proc. civ.
Primul motiv vizează interpretarea eronată a actului juridic dedus judecăţii şi a voinţei părţilor consemnată în procesul-verbal încheiat la data de 13 noiembrie 2002, în sensul că, contrar celor reţinute de instanţa de apel, înscrisul menţionat atestă în mod clar şi fără echivoc faptul că utilajul ce a făcut obiectul contractului de subantrepriză este conform cerinţelor contractuale, fiind declarat recepţionat. Acest act este semnat de reprezentanţii intimatei şi al beneficiarului, fiind lipsită de relevanţă lipsa semnăturii recurentei, de altfel, singura în măsură să invoce o atare neregularitate.
De asemenea, susţine recurenta, prin contractul din litigiu, părţile nu şi-au asumat obligaţia efectuării unui premontaj pentru eliminarea potenţialelor necorelări, ci această obligaţie şi-a asumat-o doar intimata în temeiul contractului nr. 1326/2002, faţă de beneficiarul SC A.L. SA Zlatna, motiv pentru care, în conformitate cu principiul relativităţii efectelor contractului, îndeplinirea acestei condiţii nu priveşte raporturile juridice deduse judecăţii.
În aceeaşi ordine de idei lipsa facturii şi a avizului de expediţie nu pot fi interpretate drept dovezi ale neîndeplinirii obligaţiei asumate, în condiţiile în care intimata, deşi a recepţionat utilajul, ulterior a refuzat să-1 preia şi să semneze oferta de predare a bunului.
Un alt motiv de nelegalitate a deciziei recurate constă în soluţionarea greşită a excepţiei lipsei de interes a reclamantei în promovarea cererii de chemare în judecată şi a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive.
In privinţa primei excepţii, recurenta invocă faptul că reclamanta nu mai justifică nici un interes în demersul judiciar pentru că utilajul din litigiu urma să fie predat, în temeiul contractului nr. 1328/2002, beneficiarului SC A.L. SA Zlatna. Dar, această societate este lichidată, nu a plătit integral reclamantei preţul astfel încât, în prezent bunul nu mai poate fi predat beneficiarului, situaţie în care nici reclamanta nu mai are dreptul să preia în natură utilajul, ceea ce evidenţiază lipsa interesului său în acest litigiu, cu atât mai mult cu cât a încasat deja preţul.
Totodată, susţine recurenta, instanţa de apel, în mod greşit a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive deşi prin contractul de cesiune din 20 decembrie 2005 au fost cesionate către SC E.I. SRL atât eventuala obligaţie de predare a utilajului cât şi dreptul de creanţă ce formează obiectul cererii reconvenţionale, situaţie în care cererea de chemare în judecată a fost formulată în contradictoriu cu o persoană lipsită de calitate procesuală pasivă.
Prin ultima critică, recurenta arată că în Decizia recurată, pe baza unor argumente contradictorii, instanţa de apel, ignorând caracterul interdependent şi reciproc al obligaţiilor asumate de părţi, a dat eficienţă excepţiei de neexecutare a contractului, invocată de reclamantă, deşi aceasta nu şi-a îndeplinit propria obligaţie de achitare a preţului. In aceste condiţii, recurenta fiind creditoarea obligaţiei de plată a preţului, era justificată opunerea dreptului de retenţie asupra bunului din litigiu, până la plata integrală a preţului. Şi în această privinţă, susţine recurenta, instanţa de apel nu a analizat adresele depuse în probaţiune, care confirmau faptul că utilajul a fost finalizat în conformitate cu cerinţele contractului şi tema de proiectare, astfel încât nu exista nici un motiv pentru neplata ultimei rate din preţ în termen de 5 zile de la data la care beneficiarul îi achitase la rândul său preţul lucrării. Pe de altă parte şi celelalte probe, respectiv expertiza tehnică şi declaraţiile martorilor au fost interpretate eronat, cu consecinţa pronunţării unei hotărâri nelegale.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, cu precizarea că nu vor fi avute în vedere aspectele de netemeinicie al hotărârii - excluse a fi cenzurate în această cale de atac, - Curtea constată că este nefondat.
1. Din această perspectivă, se va reţine că instanţa de apel a interpretat contractul de subantrepriză în concordanţă cu voinţa părţilor, concluzionând pe baza tuturor probelor administrate în cauză şi cu observarea chestiunilor de drept stabilite prin Decizia de casare nr. 2153/2006, că prin contractul din litigiu, pârâta şi-a asumat obligaţia executării până la data de 15 decembrie 2002, a unui utilaj, a cărui predare era condiţionată de efectuarea unui premontaj, iar recepţia trebuie efectuată la sediul antreprenorului, pentru eliminarea potenţialelor necorelări, în condiţii reale de lucru.
De menţionat că prin clauza inserată la art. 2 din contractul nr. 1328/2002, părţile au stabilit că situaţiile de lucrări privind executarea produsului, trebuie să fie vizate de antreprenorul general, în speţă, de reclamantă, ca produsul ce face obiectul contractului va fi însoţit de aviz de expediţie şi certificat de calitate, după cum rezultă din art. 10 al contractului, iar în conformitate cu art. 5 din convenţie, recepţia se va face pe baza procesului-verbal de recepţie cantitativă şi calitativă, la sediul antreprenorului general cu participarea beneficiarului.
Prin urmare, executarea contractului, trebuie verificată prin modul de îndeplinire a obligaţiilor expres asumate de părţi, sens în care, instanţa de apel a concluzionat justificat că în lipsa documentelor anterior menţionate nu poate fi acordată forţă probantă procesul-verbal din 13 noiembrie 2002, în condiţiile în care acest înscris nu se coroborează cu celelalte probe şi nici nu este întocmit în conformitate cu stipulaţiile contractului.
Aşadar, susţinerea recurentei potrivit căreia instanţa a interpretat eronat conţinutul acestui înscris, care în realitate atestă executarea de către pârâtă a produsului din litigiu, nu este întemeiată pentru că actul respectiv nu face dovada recepţiei calitative şi cantitative a produsului, în sensul art. 5 din convenţia părţilor, nefiind însoţit de celelalte documente menţionate la art. 10 din contract.
In acest context, nu poate fi reţinută nici critica referitoare la încălcarea principiului relativităţii contractului, derivată din faptul că contrar celor reţinute de instanţa de apel, obligaţia efectuării unui premontaj a fost stabilită prin contractul încheiat între reclamantă şi SC A.L. SA Zlatna, şi nu în cel din litigiu.
Acest aspect a fost clarificat prin Decizia de casare, potrivit căreia părţile au derogat de la prevederile contractuale condiţionând predarea lucrului de efectuarea unui premonataj, motiv pentru care, aceasta fiind o problemă de drept irevocabil dezlegată, în conformitate cu dispoziţiile art. 315 C. proc. civ., nu mai poate fi readusă în discuţie sub forma unei critici în prezentul recurs.
2. Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. este nefondat, excepţia lipsei de interes a reclamantei fiind corect respinsă în condiţiile în care aceasta este pe deplin îndreptăţită să obţină executarea obligaţie pe care pârâta-recurentă şi-a asumat-o prin contractul din litigiu. împrejurarea că bunul ce a format obiectul contractului de subantrepriză încheiat cu aceasta, urma să fie livrat de către intimată, în conformitate cu contractul nr. 1326/2002, către SC A.L. SA Zlatna, societate în insolvenţă, priveşte în exclusivitate raporturile dintre părţile acestui din urmă contract, care de altfel nu a format obiectul analizei instanţelor.
Prin urmare, concluzia recurentei în sensul că beneficiarul final al produsului, nu a plătit integral preţul, iar bunul nu mai poate fi predat, nu este de natură să o exonereze de îndeplinirea propriei obligaţii asumate prin contractul nr. 1328/2002. Pe de altă parte, recurenta nefiind parte în contractul încheiat cu beneficiarul produsului, în mod evident nu se poate prevala de clauzele acestuia şi nu poate invoca, cu succes, situaţia juridică a SC A.L. SA Zlatna în scopul justificării excepţiei lipsei de interes a reclamantei în prezentul litigiu.
Referitor la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, se va reţine că şi sub acest aspect, hotărârea recurată este legală fiind pronunţată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor art. 969 C. civ. raportat la art. 1393 C. civ., în considerarea faptului că în lipsa unei prevederi exprese, obligaţia de predare a bunului din litigiu, nu poate fi transferată în sarcina cesionarului, cu consecinţa că recurenta este datoare să îndeplinească întocmai prestaţiile în conformitate cu contractul de subantrepriză.
3. Cât priveşte critica încadrată în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 7, constând în existenţa unei motivări contradictorii, Curtea reţine că instanţa de apel a argumentat temeinic şi a respectat exigenţele prevăzute de art. 261 pct. 5, arătând motivele de fapt şi de drept care i-au format convingerea.
Din această perspectivă, constatând că reclamanta a optat în conformitate cu dispoziţiile art. 1020, art. 1021 C. civ. pentru executarea contractului din litigiu şi că pârâta nu şi-a îndeplinit obligaţiile asumate, în mod corect, a admis acţiunea principală. In privinţa obligaţiei corelative a reclamantei, de plată a diferenţei de preţ, în mod corect s-a dat eficienţă excepţiei de neexecutare a contractului, cu motivarea că exigibilitatea pretenţiilor băneşti ale pârâtei este fixată în raport cu data întocmirii procesului-verbal de recepţie şi în termen de 5 zile de la data încasării tranşei de la beneficiar, condiţii neîndeplinite, însă în speţă.
Aceste considerente nu sunt contradictorii ci (vizează analizarea) executarea obligaţiilor asumate de părţi, prin raportare la termenii contractuali.
În concluzie, recursul este nefondat şi va fi respins potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ., totodată, se va respinge, ca nedovedită şi cererea intimatei-reclamante pentru obligarea recurentelor la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâţii SC E.I. SRL CLUJ-NAPOCA şi SC E.I. SRL CLUJ-NAPOCA împotriva deciziei nr. 64/2009 din 16 aprilie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Respinge cererea intimatei-reclamante I.C.P.T.R.C. SA Cluj Napoca de obligare a recurenţilor-pâraţi la plata cheltuielilor de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 722/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 796/2010. Comercial → |
|---|
