ICCJ. Decizia nr. 996/2010. Comercial. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 996/2010
Dosar nr. 7464/63/2007
Şedinţa publică de la 11 martie 2010
Asupra recursului de faţă;
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova sub nr. 1760/215 din 26 ianuarie 2007, reclamanta SC C. SA Craiova a chemat în judecată pe pârâta SC T.S.E. SRL, solicitând instanţei ca prin sentinţa ce o va pronunţa să oblige pârâta: la desfiinţarea construcţiei executate pe terenul proprietatea sa, situat în complexul C. din Piaţa Centrală a Municipiului Craiova şi la eliberarea terenului respectiv; să respecte dreptul legal de servitute de vedere şi cel privind picăturile streaşinilor; în caz de refuz al pârâtei, să fie autorizată reclamanta să aducă la îndeplinire cele solicitate, urmând ca pârâta să suporte cheltuielile aferente.
Prin sentinţa civilă nr. 2635 din 7 martie 2007 a Judecătoriei Craiova a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, secţia comercială, reţinându-se că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ.
Cauza fost înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, secţia comercială, sub nr. 7464/63/2007.
În cauză, pârâta a formulat o cerere de arătare a titularului dreptului, iar instanţa a introdus în cauză Consiliul Local Municipal Craiova şi S.P.A.P.T. Craiova.
Prin sentinţa nr. 3617 din 21 octombrie 2008 Tribunalul Dolj, secţia comercială, a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale a pârâtei SC T.S.E. SRL, a fost respinsă acţiunea faţă de aceasta, pentru lipsa calităţii procesuale pasive, a fost admisă cererea de arătare a titularului dreptului, formulată de pârâta SC T.S.E. SRL, a fost respinsă acţiunea reclamantei faţă de intervenienţii Consiliul Local Craiova şi S.P.A.P.T. Craiova.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut că din probele administrate în cauză nu rezultă că ar exista o suprapunere între spaţiul comercial edificat pe terenul aflat în administrarea intervenienţilor şi terenul aflat în proprietatea reclamantei, iar construcţia edificată pe acest teren are o înclinaţie a acoperişului care face ca apele rezultate din ploi să se scurgă pe terenul proprietatea publică, nu pe terenul reclamantei.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta.
Prin Decizia nr. 82 din 14 aprilie 2003 a Curţii de Apel Craiova, secţia comercială, a fost admis apelul reclamantei, a fost anulată sentinţa nr. 3617 din 21 octombrie 2008 a Tribunalului Dolj, secţia comercială, şi s-a transmis cauza spre competentă soluţionare la Judecătoria Craiova.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de apel a reţinut că principalul petit al cererii introductive este revendicarea unei suprafeţe de teren, iar în funcţie de rezolvarea ce se va da acestui capăt de cerere, se va rezolva şi cererea de desfiinţare a chioşcului - construcţie cu destinaţie de spaţiu comercial.
Instanţa de apel a mai reţinut că fiind vorba de o suprafaţă de 1,2 m2, în mod evident valoarea sa este sub 100.000 lei, fapt ce atrage, potrivit art. 1 pct. 1 C. proc. civ., competenţa Judecătoriei Craiova.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs intervenienta Consiliul Local al Municipiului Craiova - S.P.A.P.T. Craiova, aducându-i următoarele critici:
Acţiunea formulată de reclamantă este o acţiune neevaluabilă în bani, în principal solicitându-se obligarea la desfiinţarea unei construcţii şi respectarea dreptului de servitute de vedere şi a picăturii de streaşină.
Reclamanta nu a solicitat recunoaşterea dreptului de proprietate, acţiunea fiind întemeiată pe dispoziţiile art. 1073, 1077, 512, 514C. civ.
Recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă, depunând la dosarul cauzei şi concluzii scrise.
Analizând decizia recurată, prin raportare la criticile formulate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce urmează.
Prin cererea introductivă (fila 4 - Dosar nr. 1760/215/2007), reclamanta a formulat trei capete de cerere.
a) obligarea pârâtei SC T.S.E. SRL Craiova la desfiinţarea construcţiei executate pe terenul proprietatea sa, din cadrul complexului C. din Piaţa Centrală a Municipiului Craiova şi eliberarea acestui teren.
b) obligarea pârâtei la respectarea dreptului legal de servitute privind vederea şi a dreptului de servitute privind picăturile streaşinilor.
c) în cazul în care debitorul refuză să-şi îndeplinească obligaţia de demolare a acestei construcţii, se solicită autorizarea reclamantei de a o aduce la îndeplinire, cheltuielile urmând a fi suportate de pârâtă.
Prin urmare, învestirea instanţei se face, potrivit art. 109 alin. (1) C. proc. civ., de partea care pretinde un drept.
Din cuprinsul cererii de chemare în judecată rezultă, fără nici un dubiu, aşa după cum corect a reţinut şi instanţa de apel, că reclamanta a solicitat în primul rând ca pârâta să fie obligată să-i „elibereze” suprafaţa de teren ocupată.
A invocat în acest sens şi titlul de proprietate deţinut, respectiv sentinţa nr. 6588/2003 a Tribunalului Dolj care atestă dreptul său de proprietate pentru suprafaţa de 1.168,8 mp.
Potrivit principiului disponibilităţii, reclamantul este cel care fixează cadrul procesual al acţiunii civile, or, în cauza de faţă este cert că reclamanta a formulat în primul rând o acţiune în revendicarea unei suprafeţe de teren, chiar dacă nu a indicat un text de lege în acest sens.
Nu se poate reţine caracterul comercial al acţiunii, recurenta afirmând doar că litigiul ar fi unul comercial, nemotivând însă respectiva susţinere, astfel că această critică nu poate fi analizată de instanţa de recurs.
Având în vedere cele de mai sus, Înalta Curte constată că nici una dintre criticile formulate nu sunt fondate, astfel că, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de intervenientul Consiliul Local Municipal Craiova - S.P.A.P.T. Craiova împotriva Deciziei nr. 82 din 14 aprilie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia comercială , ca nefondat .
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 994/2010. Comercial. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 998/2010. Comercial. Acţiune în constatare.... → |
|---|
