ICCJ. Decizia nr. 994/2010. Comercial. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 994/2010
Dosar nr. 4750/103/2007
Şedinţa publică de la 11 martie 2010
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 176/Com din 24 martie 2008 a Tribunalului Neamţ, secţia comercială şi de contencios administrativ, a fost respinsă ca nefondată acţiunea prin care reclamanta SC A.C. SA Piatra Neamţ a solicitat obligarea pârâtului R.I. la plata sumei de 672.147,45 lei reprezentând contravaloarea prejudiciului suferit ca urmare a ordonării programului de reabilitare termică a blocului din Piatra Neamţ.
Pentru a hotărî astfel instanţa a reţinut că programul de reabilitare termică a respectivului imobil a fost conceput şi realizat în anul 2003 de conducerea reclamantei, cu aprobarea Consiliului de Administraţie al acesteia, costul lucrărilor urmând a fi susţinut cu surse de finanţare proprii, asigurate din practicarea tarifelor existente şi nu din dispoziţia pârâtului R.I. care la acea dată avea funcţia de primar al oraşului Piatra Neamţ .
Prin documentele depuse la dosar reclamanta nu a dovedit că pentru paguba suferită de ea şi constatată de Camera de Conturi Judeţeană Neamţ s-ar face vinovat pârâtul, în calitate de ordonator de credite şi primar al oraşului, câtă vreme programul respectiv de reabilitare a fost aprobat prin decizia nr. 7 din 19 iunie 2003 a Consiliului de Administraţie al reclamantei şi confirmat la aceeaşi dată prin Hotărârea acţionarilor societăţii.
Nefiind întrunite cerinţele art. 998, 999 C. civ. acţiunea reclamantei a fost respinsă ca nefondată.
Recursul declarat de reclamantă împotriva acestei sentinţe - calificat ulterior de instanţă drept apel, în temeiul dispoziţiilor art. 2821 alin. (1) C. proc. civ. - a fost respins ca nefondat prin Decizia nr. 1 din 8 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal.
Instanţa de apel a reţinut că reclamanta nu a dovedit - în afara existenţei prejudiciului suferit de ea şi constatat de Curtea de conturi - întrunirea celorlalte condiţii pentru antrenarea răspunderii civile delictuale a pârâtului în temeiul dispoziţiilor art. 998, 999 C. civ., respectiv, fapta ilicită, raportul de cauzalitate dintre prejudiciu şi fapta ilicită precum şi vinovăţia sau culpa pârâtului în producerea prejudiciului.
Împrejurarea că înscrisurile depuse la dosar de către reclamantă poartă şi viza pârâtului dată în calitate de primar al oraşului, nu a fost apreciată ca făcând dovada celor susţinute de reclamantă deoarece în speţa de faţă pârâtul R.I. a fost acţionat în judecată în nume personal şi nu în calitatea sa de primar sau reprezentant al unităţii administrativ-teritoriale.
În consecinţă s-a apreciat că soluţia de fond a fost temeinică şi legală, fiind menţinută, cu obligarea apelantei la 1.000 lei cheltuieli de judecată către intimatul pârât.
Nemulţumită de această decizie reclamanta a declarat recurs solicitând modificarea ei pentru nelegalitate, respectiv pentru întemeierea ei pe o aplicare greşită a legii.
În dezvoltarea motivelor de recurs, întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta critică decizia din apel pentru că a fost dată cu ignorarea dispoziţiilor art. 35 alin. ultim din Decretul nr. 31/1954 potrivit cărora faptele ilicite ale organelor persoanelor juridice atrag şi răspunderea personală a celui ce le-a săvârşit, atât faţă de persoana juridică, cât şi faţă de cel de-al treilea, alegerea între persoana juridică sau cel ce a reprezentat-o aparţinându-i reclamantei.
Întrucât la data când s-a dispus reabilitarea termică a blocului din Piatra Neamţ pârâtul R.I. a semnat şi avizat documentele în exercitarea atribuţiilor conferite de Legea nr. 215/2001, O.G. nr. 73/2002 şi O.G. nr. 29/2000, apreciază că răspunderea acestuia poate fi antrenată, acţiunea sa fiind greşit respinsă.
Prin întâmpinare intimatul-pârât a solicitat respingerea recursului ca nefondat deoarece el nu are nici o calitate în societatea reclamantă şi nu a influenţat luarea hotărârilor reclamantei în iniţierea, conceperea, realizarea şi finanţarea programului de reabilitare termică a blocului în discuţie, nici în calitate de primar al oraşului, nici în calitate de persoană fizică.
Recursul declarat de reclamantă prin reprezentanţii săi legali şi semnat de D.L., a fost însuşit de administratorii judiciari ai reclamantei prin adresa din 3 martie 2010 (fila 32 recurs), fiind semnat şi parafat de aceştia (fila 32).
Recursul este nefondat urmând a fi respins pentru considerentele ce se vor arăta:
Din actele dosarului rezultă că acţiunea reclamantei a fost îndreptată împotriva pârâtului R.I. şi întemeiată pe dispoziţiile art. 998, 999 C. civ., pârâtul fiind acţionat în judecată ca persoană fizică şi nu ca reprezentant al unităţii administrativ-teritoriale, respectiv ca primar al oraşului Piatra-Neamţ, calitate în care a avizat „Analiza serviciului de încălzire urbană şi a infrastructurii aferente” (fila 11 fond) sau planului de investiţii aprobat de Consiliul de Administraţie al reclamantei (fila 40 fond).
În atare situaţie, având în vedere limitele investirii şi principiul disponibilităţii asupra cererii formulate, instanţele corect au analizat cererea reclamantei formulată pentru antrenarea răspunderii civile delictuale a pârâtului, ca persoană fizică, pentru fapta proprie, şi nu în calitate de reprezentant al unităţii administrativ teritoriale, calitate în care a avizat respectivele acte şi în care, eventual, ar fi putut fi invocată răspunderea sa pentru prejudiciul suferit de reclamantă şi ar fi devenit incidente dispoziţiile art. 35 din Decretul nr. 31/1954.
În consecinţă, criticile recurentei sunt apreciate de Curte ca nefondate, motiv pentru care recursul reclamantei urmează a fi respins.
Cât priveşte cererea intimatului pârât de a-i fi acordate cheltuielile de judecată efectuate în recurs Curtea, având în vedere dispoziţiile art. 1169 C. civ. şi împrejurarea că acesta nu a probat efectuarea unor asemenea cheltuieli, urmează a respinge cererea acestuia ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamanta SC A.C. SA Piatra Neamţ prin administratori judiciari M.R.L. Sprl Iaşi şi G.C. Sprl Piatra Neamţ împotriva Deciziei nr. 1/2009 din 8 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Respinge ca nefondată cererea formulată de intimatul R.I. privind cheltuielile de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 11 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 983/2010. Comercial. Conflict de competenţă.... | ICCJ. Decizia nr. 996/2010. Comercial. Pretenţii. Recurs → |
|---|
