ICCJ. Decizia nr. 982/2010. Comercial. Conflict de competenţă. Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 982/2010
Dosar nr. 5412/1/2009
Şedinţa publică de la 10 martie 2010
Deliberând asupra contestaţiei în anulare de faţă, din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
În soluţionarea conflictului negativ de competenţă, dintre Judecătoria Oneşti şi Tribunalul Bacău, ivit cu ocazia soluţionării litigiului dintre reclamanta SC A. SRL Oneşti şi pârâta SC C.C. SRL Caşin, având ca obiect întoarcere executare silită, Curtea de Apel Bacău, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, a pronunţat sentinţa civilă nr. 70/CC din 16 octombrie 2008.
Prin sentinţa mai sus menţionată, s-a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oneşti, reţinându-se că această judecătorie este competentă din punct de vedere material să judece cererea de întoarcere a executării silite formulate în cauză.
Prin Decizia nr. 1280 din 5 mai 2009, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, a respins, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC C.C. SRL Caşin împotriva sentinţei civile nr. 70/CC din 16 octombrie 2008 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
În motivarea acestei soluţii, Înalta Curte a reţinut următoarele:
Prin hotărârea recurată Curtea de Apel Bacău a stabilit corect competenţa de soluţionare a litigiului dintre reclamanta SC A. SRL Oneşti şi pârâta SC C.C. SRL Caşin în favoarea Judecătoriei Oneşti.
Aceasta întrucât judecătoria a fost investită cu soluţionarea unei cereri de întoarcere a executării silite ce privea Dosarul de executare nr. 102/2004, cerere reglementată de prevederile art. 4011-4043 C. proc. civ.
Legea procedurală cuprinde la art. 4042 alin. (3) prevederea că, dacă odată cu desfiinţarea titlului executoriu nu s-a luat şi măsura restabilirii situaţiei anterioare executării, se poate solicita de către cel îndreptăţit restabilirea situaţiei anterioare la instanţa judecătorească competentă potrivit legii. In situaţia concretă din această cauză, instanţa competentă este judecătoria aşa cum prevăd şi dispoziţiile art. 373 alin. (2) C. proc. civ. care stabilesc în competenţa judecătoriei din circumscripţia în care se face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel, competenţa în materie de întoarcere a executării silite.
Concluzionând, instanţa de recurs a arătat că s-a stabilit corect competenţa de soluţionare a litigiului dintre reclamanta SC A. SRL Oneşti şi pârâta SC C.C. SRL Caşin, în favoarea Judecătoriei Oneşti şi a respins, ca nefondat, recursul reclamantei.
Împotriva Deciziei nr. 1280 din 5 mai 2009, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, SC C.C. SRL Caşin a formulat contestaţie în anulare, întemeindu-se pe dispoziţiile art. 317 alin. (1) și (2) şi art. 318 alin. (1) și (3) C. proc. civ. şi solicitând admiterea contestaţiei în anulare şi rejudecarea recursului.
Contestatoarea susţine astfel că instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra tuturor cererilor depuse la dosar şi anume, a unei cereri de amânare a judecării cauzei, însoţită de o adeverinţă medicală, ce atesta imposibilitatea de prezentare la termenul din 5 mai 2009, formulate de administratorul Ş.C. al SC C.C. SRL Caşin.
Contestaţia în anulare nu este fondată.
Asupra contestaţiei în anulare de faţă, se constată următoarele:
Motivul de contestaţie prevăzut de art. 318 teza I C. proc. civ., în sensul că dezlegarea dată pricinii de către instanţa de recurs este rezultatul unei erori materiale are în vedere erori materiele evidente în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului cum ar fi: respingerea greşită a unui recurs ca tardiv, anularea greşită ca netimbrat sau ca făcut de un mandatar fără calitate şi altele asemănătoare, pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor.
Fiind vorba de un text de excepţie, noţiunea de greşeală materială nu trebuie interpretată extensiv şi, drept urmare, pe această cale nu pot fi valorificate greşeli de judecată sau orice alte erori care să determine o reanalizare şi reapreciere a probelor administrate în cauză.
Prin critica adusă şi eventual circumscrisă de către contestatoare acestui motiv al căii de atac promovate, nu este permis a se încerca a fi provocată o nouă judecată asupra fondului pricinii, soluţionat deja prin decizia instanţei de recurs.
În raport de natura cauzei, critica formulată de contestatoare nu poate fi circumscrisă nici dispoziţiilor art. 318 teza a II-a C. proc. civ., în sensul că instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau casare şi nici dispoziţiilor art. 317 C. proc. civ. - contestatoarea neformulând de altfel nicio susţinere în acest sens.
În speţă, contestatoarea susţine că instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra cererii sale de amânare a judecării cauzei, rezultând din această susţinere că s-ar fi săvârşit astfel o eroare materială ce se impune a fi corectată prin admiterea contestaţiei în anulare, anularea deciziei contestate şi rejudecarea recursului.
Din actele dosarului, rezultă însă, în primul rând, că susţinerea contestatoarei este eronată, întrucât instanţa de recurs s-a pronunţat asupra acestei cereri, atâta timp cât în practicaua deciziei contestate s-a consemnat că instanţa deliberând asupra cererii a respins-o şi a dat cuvântul intimatei (prezente) pe fondul cauzei (fila 65 dosar recurs) - aşa încât, în mod evident, nu se constată că ar fi fost încălcat dreptul la apărare al contestatoarei, aşa cum afirmă aceasta.
Pe de altă parte, critica contestatoarei referitoare la respingerea greşită a cererii sale de amânare a judecării cauzei nu se încadrează oricum în textele legale invocate, mai sus menţionate.
În consecinţă, reţinându-se că nu sunt îndeplinite cerinţele art. 317-318 C. proc. civ., contestaţia în anulare formulată de SC C.C. SRL Comuna Caşin se va respinge, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondată contestaţia în anulare formulată de contestatoarea SC C.C. SRL Comuna Caşin împotriva Deciziei nr. 1280 din 5 mai 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 10 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 978/2010. Comercial. Obligatia de a face.... | ICCJ. Decizia nr. 983/2010. Comercial. Conflict de competenţă.... → |
|---|
