ICCJ. Decizia nr. 978/2010. Comercial. Obligatia de a face. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 978/2010
Dosar nr. 2306/314/2008
Şedinţa publică de la 10 martie 2010
Deliberând asupra recursului de faţă, din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea introdusă la Judecătoria Suceava, reclamanta SC S.I. SRL Câmpulung Moldovenesc, în contradictoriu cu SC A.L.S. SRL Suceava, a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să fie obligată pârâta să execute întocmai contractul încheiat între părţi la data de 13 iunie 2006, pentru executarea şi finalizarea lucrărilor la imobilul din localitatea Slobozia Sucevei, com. Grăniceşti, jud. Suceava, ori autorizarea ca ea, reclamanta, să execute lucrările pe cheltuiala pârâtei şi obligarea pârâtei la plata daunelor interese în valoare de 10524,36 lei reprezentând prejudiciul creat prin neexecutarea la termen a lucrării.
În motivarea acţiunii comerciale, reclamanta a arătat că între părţi s-a încheiat contractul de aplicare pardoseli sintetice din 13 iunie 2006, prin care pârâta se obliga la executarea unei pardoseli în suprafaţă de 4.700 mp, în schimbul preţului de 10 euro/mp jumătate şi 11,5 euro/mp cealaltă jumătate. Termenele de execuţie stabilite nu au fost respectate de pârâtă care a realizat doar 4.177 mp conform procesului verbal de recepţie din 2006, rămânând o suprafaţă de 522 mp. Pentru o parte din lucrări s-a achitat preţul dar, întrucât lucrarea finalizată nu corespunde calităţii, s-a suspendat plata sumei de 4.957,99 lei.
Pârâta a formulat cerere reconvenţională, prin care a solicitat rezilierea contractului nr. 135 din 13 iunie 2006 încheiat între părţi din vina exclusivă a reclamantei şi obligarea acesteia la plata sumei de 49.571,99 lei cu titlu de restanţă şi penalităţi de întârziere în cuantum de 2.478,59 lei.
Judecătoria Suceava, prin sentinţa civilă nr. 2974 din 13 iunie 2008 şi a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii în favoarea Tribunalului Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, având în vedere dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. a). C. proc. civ.
Prin sentinţa nr. 712 din 13 aprilie 2009, Tribunalul Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta SC S.I. SRL Câmpulung Moldovenesc, în contradictoriu cu pârâta SC A.L.S. SRL Suceava şi a obligat-o pe pârâtă să refacă lucrările executate în favoarea reclamantei, în baza contractului din 13 iunie 2006 încheiat cu aceasta, respingând ca nefondat capătul de cerere referitor la obligarea pârâtei la plata penalităţilor de întârziere.
Totodată, prin sentinţă, a fost respinsă ca nefondată cererea reconvenţională formulată de pârâta SC A.L.S. SRL Suceava.
Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a reţinut că pârâta nu şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale şi în temeiul art. 969, 1073, 1084 C. civ. a admis în parte cererea şi a obligat pârâta să remedieze lucrările executate în favoarea reclamantei în baza contractului din 13 iunie 2006.
Cât priveşte cererea reconvenţională formulată de pârâtă, instanţa de fond a reţinut că aceasta nu are dreptul să formuleze o cerere de reziliere a contractului din 2006, motiv pentru care cererea reconvenţională a fost respinsă.
Prin Decizia nr. 108 din 12 octombrie 2009, Curtea de Apel Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a admis apelul declarat de reclamantă şi a schimbat în parte sentinţa apelată, în sensul că a obligat-o pe pârâtă să-i plătească reclamantei suma de 10.524,36 lei cu titlu de penalităţi de întârziere.
A obligat-o pe pârâtă să-i plătească reclamantei suma de 357 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut că potrivit art. 2 10.1 din contractul din 2006, reclamanta, în calitate de aplicator, s-a angajat să suporte o penalitate de 0,5% pe zi de întârziere din preţul lucrărilor rămase de executat, dar nu mai mult de 5% din valoarea contractului, în cazul neîndeplinirii obligaţiilor contractuale.
Împotriva deciziei curţii de apel a declarat recurs pârâta SC A.L.S. SRL Suceava, întemeindu-se pe dispoziţiile art. 304 pct. 6, 8 şi 9 C. proc. civ. şi solicitând admiterea recursului, astfel cum este formulat şi motivat, casarea deciziei recurate şi menţinerea sentinţei instanţei de fond, ca temeinică şi legală.
Recurenta susţine astfel, în baza dispoziţiilor art. 304 pct. 6 C. proc. civ., că instanţa de apel a acordat mai mult decât s-a cerut, respectiv penalităţi la valoarea întregului contract, aplicând prevederile art. 2 10.1 din contract în mod eronat; invocând dispoziţiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ. arată că instanţa de apel nu a ţinut cont de faptul că debitoarea nu a efectuat în întregime plata, rămânând un rest de 49.571,99 lei la ultima factură din 2 august 2006; în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susţine că aceeaşi instanţă nu a avut în vedere situaţia de fapt şi de drept în derularea contractului, aplicând în mod greşit prevederile clauzei contractuale 2 10.1 şi ignorând faptul că pentru deblocarea situaţiei s-a încheiat cu reclamanta-apelantă actul adiţional la contract, care demonstrează în mod clar că aceasta refuza plata.
Recursul nu este fondat.
Din examinarea actelor dosarului, se constată următoarele:
Susţinerea recurentei întemeiată pe dispoziţiile art. 304 pct. 6 C. proc. civ., în sensul că instanţa de apel a acordat mai mult decât s-a cerut nu este întemeiată, întrucât penalităţile de întârziere nu au fost calculate la valoarea întregului contract, ci au fost raportate la acea parte din lucrare care nu a fost predată la termenul stabilit în contract.
Nici susţinerea recurentei formulată prin invocarea dispoziţiilor art. 304 pct. 8 C. proc. civ. nu poate fi primită, deoarece reclamanta şi-a îndeplinit obligaţia de plată pentru acea parte din lucrare ce nu a fost executată la termenul stabilit, iar încheierea actului adiţional la data de 22 august 2006 nu mai prezintă niciun interes în soluţionarea prezentei cauze, atâta timp cât recurenta-pârâtă îşi încălcase deja obligaţiile contractuale, astfel cum s-a arătat mai sus, iar intimata-reclamantă era îndreptăţită să solicite despăgubiri băneşti constând în penalităţi de întârziere, calculate conform art. 2 10.1, în cuantum de 10.524,36 lei.
În fine, susţinerea recurentei, întemeiată pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., potrivit căreia au fost aplicate greşit prevederile clauzei contractuale 2 10.1, neavându-se în vedere întreaga derulare a contractului, este de asemenea neîntemeiată, întrucât intimata-reclamantă a solicitat numai suma de 10.524,36 lei, deoarece cuantumul daunelor-interese era limitat conform acestei clauze contractuale la maxim 5% din valoarea contractului, iar instanţa de apel a admis corect pretenţia reclamantei, interpretând şi aplicând judicios clauza contractuală mai sus menţionată.
În consecinţă, reţinându-se că recurenta-pârâtă nu a formulat în recurs nicio critică întemeiată, care în raport de dispoziţiile expres şi limitativ prevăzute de art. 304 C. proc. civ. să conducă la desfiinţarea deciziei curţii de apel, aceasta va fi menţinută, ca fiind legală şi se va respinge recursul declarat în cauză de pârâta SC A.L.S. SRL Suceava, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC A.L.S. SRL Suceava, împotriva Deciziei nr. 108 din 12 octombrie 2009 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 10 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 975/2010. Comercial. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 982/2010. Comercial. Conflict de competenţă.... → |
|---|
