ICCJ. Decizia nr. 1031/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALÄ.
Decizia nr. 1031/2011
Dosar nr. 1091/36/2010
Şedinţa publică de la 9 martie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Constanţa sub nr. 1091/36/2010, reclamanta A.C.E.S. a chemat în judecată pe SC A. & O. M.T. SRL pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea hotărârii arbitrale nr. 19 din 24 iunie 2010, pronunţată în dosarul nr. 7/2010 al Curţii de Arbitraj Comercial şi Maritim de pe lângă Camera de Comerţ, Industrie, Navigaţie şi Agricultură Constanţa.
În drept reclamanta a invocat prevederile art. 35812 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. şi art. 364 lit. f) C. proc. civ.
Pentru termenul de judecată stabilit la data de 11 noiembrie 2010, instanţa a dispus citarea reclamantei cu menţiunea de a completa taxa judiciară de timbru cu suma de 6894 lei.
Prin sentinţa civilă nr. 10/COM din 11 noiembrie 2010, Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, de contencios administrativ şi fiscal, a anulat acţiunea formulată de reclamantă, ca insuficient timbrată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, curtea de apel a reţinut că deşi reclamanta a fost citată cu menţiunea de a achita taxa judiciară de timbru mai sus precizată (conform dovezii de citare de la fila 38 din dosar), aceasta nu s-a conformat dispoziţiilor legale şi nu a depus taxa judiciară de timbru în totalitate până la termenul de judecată stabilit, or, neîndeplinirea obligaţiei de plată până la termenul stabilit se sancţionează potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, cu anularea acţiunii sau cererii.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta A.C.E.P. Eforie Sud, solicitând admiterea recursului, casarea în întregime a hotărârii atacate şi, pe cale de consecinţă, rejudecând cauza în fond să fie admisă acţiunea prin care a solicitat anularea hotărârii arbitrale nr. 19 din 24 iunie 2010 pronunţată în dosarul nr. 7/2010 al Curţii de Arbitraj Comercial şi Maritim de pe lângă Camera de Comerţ, Industrie, Navigaţie şi Agricultură Constanţa, în contradictoriu cu intimata SC A.&O. M.T. SRL CONSTANŢA.
Recurenta susţine astfel că instanţa nu a trecut la dezbaterea pe fond a cauzei, acţiunea sa fiind anulată ca insuficient timbrată, fără a se ţine cont de solicitarea sa pentru acordarea unui nou termen de plată a taxei judiciare de timbru şi, mai ales, de perevederile Legii nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru (cu modificările şi completările ulterioare) art.1 şi art. 21, art. 211 şi art. 212.
Mai susţine că solicitarea sa de amânare la plată a taxei de timbru judiciar, depusă pentru termenul din data de 11 noiembrie 2010 viza tocmai problemele financiare dificile ale A.C.E.P., iar legiuitorul, în Legea nr. 146/1997 arată şi posibilităţile pe care le are instanţa faţă de asemenea situaţii.
Recursul nu este fondat.
Din examinarea susţinerilor formulate în recurs, în raport de actele dosarului şi de dispoziţiile legale incidente în speţă se constată următoarele:
La al doilea termen de judecată stabilit de către curtea de apel în soluţionarea acţiunii în anulare, respectiv 11 noiembrie 2010, reclamanta a fost citată cu menţiunea de a suplimenta taxa judiciară de timbru cu suma de 6894 lei şi timbru judiciar în valoare de 5 lei, sub sancţiunea anulării acţiunii ca insuficient timbrată (fila 38 dosar curte de apel).
Reclamanta nu s-a conformat dispoziţiei date de instanţă, achitând numai timbrul judiciar în valoare de 5 lei şi, contrar susţinerilor din recurs, nu a cerut amânarea plăţii taxei judiciare de timbru, în condiţiile art. 21 din Legea nr. 146/1997 (cu modificările şi completările ulterioare), ci a învederat faptul că forul de conducere al asociaţiei urmează să decidă asupra plăţii taxei judiciare de timbru, solicitându-se instanţei de a se pronunţa în baza documentaţiei existente la dosarul cauzei şi a normelor Codului de Procedură Civilă.
Or, prin art. 1 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, a fost statuat principiul potrivit căruia acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice, câr şi de persoanele juridice, care se plătesc anticipat sau, în mod excepţional, până la termenul stabilit de instanţă, de regulă primul termen de judecată.
Potrivit prevederilor art. 9 din Ordonanţa nr. 32/1995 a Guvernului României, art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 şi Normelor de aplicare a acestui act normativ, în cazul în care partea nu achită taxa judiciară de timbru şi/sau timbrul judiciar, cererea părţii se anulează, după caz, ca netimbrată sau insuficient timbrată.
Constatând că acţiunea în anulare nu a fost legal timbrată, că reclamanta nu s-a conformat obligaţiei de timbrare potrivit legii şi dispoziţiilor instanţei, pentru termenul de judecată din 11 noiembrie 2010, când procedura de citare a fost legal îndeplinită, că în cauză nu operează scutirea legală â€" personală sau ca obiect â€" de obligaţia timbrării, Înalta Curte reţine că în mod corect curtea de apel a dat eficienţă dispoziţiilor art. 20 pct. 1 şi 3 din Legea nr. 146/1997 şi a dispus anularea acţiunii reclamantei, ca insuficient timbrată.
În consecinţă, faţă de cele mai sus arătate, recursul reclamantei A.C.E. Eforie Sud se va respinge, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta A.C.E.P. Eforie Sud împotriva sentinţei civile nr. 10/Com din 11 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 9 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 394/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1057/2011. Comercial → |
|---|
