ICCJ. Decizia nr. 1062/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALÄ.
Decizia nr. 1062/2011
Dosar nr. 5865/62/2008
Şedinţa publică de la 10 martie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la această instanţă la data de 2 septembrie 2008, sub nr. 5865/62/com/2008, reclamantul C.P. Cuciulata a chemat în judecată pârâta D.S. Braşov, solicitând, în principal, să se constate rezilierea de drept a contractului de administrare nr. 2467 din 29 martie 2007 începând cu data de 1 aprilie 2008 şi a contractului de servicii publice nr. 206 din 9 ianuarie 2007 încheiat între părţi, iar în subsidiar, să se dispună rezilierea celor două contracte de mai sus pentru neîndeplinirea culpabilă de către pârâtă a obligaţiilor asumate, obligarea pârâtei la predarea pe bază de proces-verbal a posesiei suprafeţei de fond forestier de 529,5 ha ce face obiectul contractului de administrare şi a celui de servicii silvice, cu cheltuieli de judecată.
La termenul de judecată din data de 6 octombrie 2008 pârâta a invocat excepţia lipsei calităţii de reprezentant al reclamantei în persoana numitului V.S.
La termenul de judecată din data de 8 decembrie 2008 reclamantul a arătat că renunţă la petitul având ca obiect predarea fondului forestier.
Prin sentinţa nr. 193 din 22 februarie 2010 Tribunalul Braşov a respins excepţia lipsei calităţii de reprezentant invocată de pârâtă, a admis cererea formulată de reclamantul C.P. Cuciulata în contradictoriu cu pârâta D.S. Braşov; a constatat desfiinţat de drept contractul de administrare nr. 2462 din 29 martie 2007 încheiat între părţi; a dispus rezilierea contractului de servicii nr. 206 din 9 ianuarie 2007 încheiat între părţi; a obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 27,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunţa astfel tribunalul a reţinut dispoziţiile legale în materie.
Împotriva sentinţei comerciale nr. 193 din 22 februarie 2010 pronunţată de Tribunalul Braşov a declarat apel D.S. Braşov care a fost respins prin Decizia nr. 62 Ap din 24 iunie 2010.
Pentru a se pronunţa astfel instanţa de apel a reţinut în principal că apelanta nu şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale prevăzute în contractele nr. 2462/2007, 206 din 9 ianuarie 2007.
Împotriva deciziei nr. 62 Ap din 24 iunie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Braşov a declarat recurs R.N.P.R. arătând că Decizia este nelegală şi netemeinică întrucât instanţa a aplicat greşit legea rezultat al interpretării eronate a probelor administrate în cauză. Motivele de recurs arată recurenta se încadrează în prevederile art. 3041 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea motivelor recurenta arată în esenţă că cele două contracte au fost semnate de către reprezentanţii legali ai părţilor, iar instanţa de fond a reţinut greşit modul în care au fost executate cele două contracte.
Intimata A.C.P. Cuciulata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului şi menţinerea deciziei pronunţată de Curtea de Apel Braşov ca fiind temeinică şi legală.
Analizând actele şi lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate Înalta Curte reţine că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Referitor la critica de nelegalitate întemeiată pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ. Înalta Curte reţine că este neîntemeiată deoarece în cauza de faţă hotărârea recurată cuprinde motivele pe care se sprijină fiind arătate motivele de fapt şi de drept care au condus la soluţia pronunţată, aşa cum prevede art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.
Cu alte cuvinte din perspectiva art. 304 pct. 7 C. proc. civ. precum şi din considerentele deciziei supuse controlului judiciar, Înalta Curte reţine că aceasta este motivată fiind stabilită corectă, în formă clară şi concisă situaţia de fapt, arătându-se adevăratele raporturi între părţile aflate în conflict.
Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. nu poate fi primit întrucât instanţa de apel şi-a fundamentat soluţia pe raportul juridic dintre părţi născut ca urmare a încheierii atât a contractului de administrare nr. 2462 din 29 martie 2007 cât şi a contractului de servicii nr. 206 din 9 ianuarie 2007 şi s-a pronunţat în raport de acestea constatând în mod corect că recurenta nu şi-a îndeplinit obligaţiile stipulate în cele două convenţii, neschimbând natura şi înţelesul clauzelor contractuale care au fost interpretate conform voinţei părţilor.
În cadrul susţinerii consacrate motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. recurenta nu arată concret în ce ar consta schimbarea naturii sau înţelesul actului juridic, ci face aprecieri legate de probatoriul administrat cu privire la obligaţiile rezultate din acesta.
Critica invocată în susţinerea motivului de recurs întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 8 C. proc. civ. priveşte o chestiune de fapt care a fost tranşată de instanţa de apel prin motivarea situaţiei de fapt reţinând într-o ordine cronologică în ce a constatat neîndeplinirea obligaţiilor prevăzute în art. 25, art. 26 şi art. 27 din contractul nr. 2462/2007 şi a art. 3 din contractul de servicii silvice nr. 206 din 9 ianuarie 2007. Or, această chestiune se circumscrie aspectelor de netemeinicie şi nu de nelegalitate încât nu pot fi supuse controlului instanţei de recurs.
Referitor la motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că este neîntemeiat faţă de dispoziţia legală invocată şi de motivele arătate de recurentă.
Potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ. modificarea hotărârii se poate cere când aceasta este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii.
Doctrina juridică a statuat că hotărârea este lipsită de temei legal atunci când din modul în care aceasta a fost redactată nu se poate determina dacă legea a fost corect sau nu aplicată ceea ce înseamnă că lipsa de temei legal nu trebuie confundată cu încălcarea legii.
Din această perspectivă şi din criticile recurate, Înalta Curte reţine că Decizia instanţei de apel a fost pronunţată în temeiul dispoziţiilor legale aplicabile speţei. Astfel, în mod corect a reţinut instanţa de apel că pârâta D.S. Braşov nu a dovedit îndeplinirea obligaţiilor contractuale izvorâte din cele două contracte supuse controlului judiciar şi în consecinţă a menţinut sentinţa comercială nr. 193/C din 2 februarie 2010 prin care s-a constatat desfiinţat de drept contractul de administrare nr. 2462 din 29 martie 2007 şi s-a dispus rezilierea contractului de servicii nr. 206 din 9 ianuarie 2007.
În acest context nu este lipsit de relevanţă de a sublinia faptul că recurenta nu arată în mod concret ce dispoziţii legale au fost încălcate, ci criticile recurentei privesc o reapreciere a înscrisurilor (actele depuse la dosar, toate actele întocmite de către subsemnata au fost avizate şi însuşite de către reprezentantul legal al reclamantei, L.V.), stare de fapt necenzurabilă în recurs. Aceste critici se circumscriu aspectelor de netemeinicie, iar nu de nelegalitate a hotărârii recurate, astfel încât nu pot fi cenzurate în recurs.
Având în vedere considerentele arătate, Înalta Curte în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat.
În temeiul art. 274 alin. (1) şi (3) C. proc. civ. recurenta va fi obligată să plătească intimatei doar suma de 5.000 lei reprezentând cheltuieli de judecată având în vedere obiectul litigiului şi activitatea domnului avocat în condiţiile în care acesta s-a prezentat la un singur termen de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta R.N.P.R. prin D.S. Braşov împotriva deciziei nr. 62/Ap din 24 iunie 2010 a Curţii de Apel Braşov, secţia comercială, ca nefondat.
Obligă recurenta să plătească intimatei A.C.P. Cuciulata, suma de 5000 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1059/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1063/2011. Comercial → |
|---|
