ICCJ. Decizia nr. 380/2011. Comercial

Decizii ICCJ - Secţia comercială (2011)

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA COMERCIALÄ.

Decizia nr. 380/2011

Dosar nr. 29984/3/2008

Şedinţa publică de la 27 ianuarie 2011

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamantul T.C. prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a solicitat instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună obligarea pârâtei SC B.C.R.S. SA la plata sumei de 9.969.993,30 lei, cu titlu de prejudiciu patrimonial provocat reclamantului şi 45.861.969,18 lei cu titlu de daune interese reprezentând beneficiul nerealizat.

Prin sentinţa comercială nr. 4885din 25 martie 2009, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a admis excepţia netimbrării şi a anulat acţiunea ca netimbrată.

Apelul declarat de reclamantul T.C. împotriva acestei sentinţe a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin Decizia comercială nr. 426 din 6 noiembrie 2009.

Împotriva acestei decizii reclamantul T.C. a declarat recurs procedând la relatarea situaţiei de fapt şi fără a indica motivele de nelegalitate pentru care înţelege să critice Decizia recurată în conformitate cu dispoziţiile art. 3021 lit. c) C. proc. civ.

Înalta Curte în conformitate cu art. 137 C. proc. civ., raportat la art. 3021 lit. c) C. proc. civ. a luat în examinare excepţia nulităţii recursului.

Potrivit art. 304 C. proc. civ., modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate, în situaţiile prevăzute expres şi limitativ la punctele 1-9. Or, recurentul - reclamant nu numai că nu a invocat vreunul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 C. proc. civ., dar dezvoltarea criticilor formulate de aceasta nici nu a făcut posibilă încadrarea acestora într-unul din motivele prevăzute procedural de art. 304 punctele 1-9 C. proc. civ.

Recursul fiind un mijloc procedural prin care se realizează un examen al deciziei atacate, sub aspectul legalităţii acesteia, instanţa de recurs, soluţionând această cale de atac verifică dacă hotărârea atacată a fost sau nu pronunţată cu respectarea dispoziţiilor legale. Această analiză nu se poate realiza în lipsa indicării motivelor de nelegalitate prevăzute de dispoziţiile mai sus menţionate, obligaţie care revine sub sancţiunea nulităţii, titularului căii de atac promovate.

Nu în ultimul rând trebuie reţinut faptul că instanţa nu se poate substitui părţii pentru a imagina eventualele motive de nelegalitate, pentru că, potrivit art. 129 alin. (1) C. proc. civ., părţile sunt cele care au obligaţia să îndeplinească actele de procedură în condiţiile stabilite de lege. Or, dispoziţiile art. 304 alin. (1) şi art. 3021 C. proc. civ. nu numai că stabilesc condiţiile promovării recursului, ci sancţionează cu nulitatea nerespectarea lor.

Faţă de cele de mai sus, Înalta Curte va face aplicarea dispoziţiilor art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. şi va constata nul recursul declarat de reclamantul T.C.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Constată nulitatea cererii de recurs formulată de reclamantul T.C. împotriva deciziei comerciale nr. 426 din 6 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 ianuarie 2011.

← ICCJ. Decizia nr. 194/2011. Comercial  ICCJ. Decizia nr. 394/2011. Comercial →

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 380/2011. Comercial