ICCJ. Decizia nr. 1059/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALÄ.
Decizia nr. 1059/2011
Dosar nr. 8392/121/2007
Şedinţa publică de la 10 martie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa comercială nr. 1975/2009 Tribunalul Galaţi a admis în parte acţiunea şi a obligat pârâta SC C.N.F.R.N. SA Galaţi să plătească reclamantului D.C.S. suma de 18.700 Euro despăgubiri şi 5.191,70 lei cheltuieli de judecată, respingând ca nefondat capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata sumei de 10.000 Euro reprezentând contravaloarea lipsei de folosinţă a şalupei.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că reclamantul a dovedit existenţa relaţiilor comerciale asumate reciproc de părţi â€" pârâta a acceptat contra preţului plătit de reclamant să remorcheze ambarcaţiunea 67516-A din Germania până la Galaţi â€" şi în consecinţă răspunde faţă de reclamant în temeiul răspunderii contractuale de neexecutarea corespunzătoare a obligaţiei, respectiv pentru avarierea bunului încredinţat de acesta; reclamantul a făcut dovada că bunul a fost achiziţionat cu suma de 18.700 Euro; reclamantul nu a făcut dovada că ar fi încercat un prejudiciu urmare faptului că a fost lipsit de folosinţa bunului avariat din culpa pârâtei.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal a formulat recurs pârâta. Instanţa a recalificat calea de atac din recurs în apel.
Prin Decizia comercială nr. 47 din 2 iunie 2010 Curtea de Apel Galaţi, secţia maritimă şi fluvială, a admis apelul declarat de pârâta SC C.N.F.R.N. SA, împotriva sentinţei comerciale nr. 1975 din 18 decembrie 2009 pronunţată de Tribunalul Galaţi în dosarul nr. 8392/121/2007, în contradictoriu cu intimatul-reclamant D.C.S.
 A schimbat în parte sentinţa comerciale nr. 1975 din 18 decembrie 2009 pronunţată de Tribunalul Galaţi în dosarul nr. 8392/121/2007, în sensul că:
A obligat pârâta la plata sumei de 3.100 Euro + TVA în lei, la cursul BNR din ziua plăţii, către reclamant, cu titlu de despăgubiri.
A obligat pârâta la plata sumei de 1000 lei cheltuieli de judecată la fond către reclamant.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.
A obligat intimatul-reclamant la plata către apelantă a sumei de 1.200 lei cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a hotărî astfel instanţa de apel a reţinut că apelanta-pârâtă, datorită culpei angajaţilor ei nu şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale şi prin aceasta a produs o pagubă cocontractantului, fiind îndeplinite condiţiile tragerii acesteia la răspundere.
În ceea ce priveşte întinderea prejudiciului, aceasta a fost în mod greşit stabilită de instanţă avându-se în vedere valoarea de achiziţie şi nu cea de piaţă.
Este lipsit de relevanţă preţul plătit de reclamant, orice persoană putând să achiziţioneze un produs fie sub preţul mediu al pieţei, fie peste acest preţ. La stabilirea cuantumului s-a avut în vedere valoarea de piaţă a bunului aşa cum reiese ea din expertiză.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul D.C.S. invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 6 şi 9 C. proc. civ. în temeiul cărora a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei recurate în sensul respingerii apelului ca nefondat şi în consecinţă menţinerea sentinţei comerciale nr. 1975 din 18 decembrie 2009 a Tribunalului Galaţi, ca fiind temeinică şi legală, cu cheltuieli de judecată.
În dezvoltarea în fapt a recursului, recurentul a susţinut, în esenţă, următoarele:
- Considerentele avute în vedere de către instanţa de apel la pronunţarea acestei soluţii se bazează pe o interpretare eronată a probatoriului administrat în cauză.
- Întregul raţionament al instanţei de apel se bazează pe un raport de expertiză lovit de nulitate şi neconcludent în privinţa prejudiciului suferit de recurent â€" concluziile raportului prezintă o valoare tehnică stabilită în mod arbitrar şi nicidecum valoarea de piaţă a ambarcaţiunii în litigiu.
- Concluziile raportului de expertiză nu puteau fi luate în considerare la determinarea cuantumului prejudiciului suferit de reclamant.
- Şalupa a fost achiziţionată de reclamant la preţul de 18.700 Euro. Această sumă dă valoarea de piaţă concretă a ambarcaţiunii în litigiu, reprezentând valoarea la care această ambarcaţiune a fost tranzacţionată în mod liber între vânzător şi reclamantul-cumpărător şi astfel singura valoare în funcţie de care se poate determina cuantumul cert al prejudiciului suferit de recurent ca urmare a avarierii şalupei.
- Instanţa de apel a respins în mod netemeinic criticile recurentului relative la valoarea de înlocuire stabilită prin expertiză. La pagina 4 din raportul de expertiză însuşi expertul susţine că avarierea gravă a ambarcaţiunii în urma evenimentului de navigaţie nu îi permit să evalueze starea tehnică a acesteia înaintea producerii accidentului. Or fără posibilitatea de stabilire a stării tehnice a şalupei, orice evaluare bazată pe o valoare tehnică de înlocuire este arbitrară fiind întemeiată pe aprecieri subiective şi nu pe date şi raţionamente precise.
- Valoarea actualizată a ambarcaţiunii înscrisă în raportul de expertiză (3.100 Euro) este în disonanţă flagrantă atât cu preţul plătit pentru achiziţionarea şalupei cu numai o lună înainte de producerea evenimentului de navigaţie, cât şi cu preţurile de vânzare afişate în anunţuri pentru ambarcaţiuni de agrement apropiate ca dimensiuni şi dotări ca şalupa reclamantului.
- Referitor la cheltuielile de judecată s-a susţinut că prin diminuarea cheltuielilor de la 5.191,70 lei la suma de 1.000 lei instanţa de apel a acordat ceea ce nu s-a cerut.
Intimata SC C.N.F.R.N. SA Galaţi a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Recursul nu este fondat.
Din examinarea motivelor de recurs prin prisma dispoziţiilor legale incidente cauzei se apreciază că instanţa de apel a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică care nu poate fi reformată prin recursul declarat de reclamant.
Recurentul reclamant a invocat afectarea hotărârii atacate de existenţa motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., însă criticile concret formulate privesc doar reţinerea greşită a situaţiei de fapt printr-o apreciere necorespunzătoare a probelor.
Criticile ce vizează conţinutul raportului de expertiză efectuat în cauză se circumscriu aspectelor de netemeinicie şi nu de nelegalitate a hotărârii atacate, situaţie în care hotărârea nu poate fi supusă controlului judiciar din acest punct de vedere. Chiar şi referirile la forţa probantă ce trebuie acordată unor probe se circumscriu aspectelor de netemeinicie, iar nu de nelegalitate a hotărârii atacate.
Reţinând valoarea reală, de piaţă a bunului şi nu preţul de achiziţie al şalupei, instanţa de apel în raport de starea de fapt stabilită, necenzurabilă în recurs, a determinat corect întinderea despăgubirii în temeiul art. 1073 C. civ..
Faţă de prevederile art. 108 alin. (3) C. proc. civ., neinvocarea nulităţii raportului de expertiză la prima zi de înfăţişare după depunerea la instanţă şi înainte de a se pune concluzii în fond atrage sancţiunea decăderii, încât sub acest aspect critica nu poate fi primită.
Motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 6 C. proc. civ. nu este fondat întrucât instanţa de apel a acordat ceea ce s-a cerut.
Prin motivele de apel apelanta a solicitat schimbarea sentinţei în sensul respingerii cererii de chemare în judecată, şi ca o consecinţă exonerarea apelantei de la plata sumei de 18.700 Euro şi a cheltuielilor de judecată de 5.191,70 lei.
În aplicarea prevederilor art. 295 C. proc. civ., verificând în limitele cererii de apel stabilirea situaţiei de fapt şi aplicarea legii de către prima instanţă, instanţa de apel a admis apelul declarat de pârâtă, a schimbat în parte sentinţa apelată şi a obligat pârâta la plata sumei de 3.100 Euro+ TVA în lei la cursul BNR din ziua plăţii către reclamant cu titlu de despăgubiri.
Cu privire la cheltuielile de judecată, instanţa de apel admiţând parţial pretenţiile formulate de reclamant a acordat acestei părţi cheltuieli de judecată proporţional cu pretenţiile admise, cu respectarea art. 274, art. 276 C. proc. civ.
Pentru considerentele expuse se apreciază că hotărârea nu este afectată de motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 6 şi 9 C. proc. civ., încât în temeiul art. 312 C. proc. civ. se va respinge recursul reclamantului ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE.
Respinge recursul declarat de reclamantul D.C.S. împotriva deciziei comerciale nr. 47 din 2 iunie 2010 a Curţii de Apel Galaţi, secţia comercială, maritimă şi fluvială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1058/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1062/2011. Comercial → |
|---|
