ICCJ. Decizia nr. 110/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 110/2011
Dosar nr. 1741/114/2008
Şedinţa publică din 13 ianuarie 2011
Deliberând asupra recursului comercial de faţă, reţine următoarele:
Prin sentinţa comercială nr. 576 din 12 mai 2009, pronunţată în dosarul nr. 1741/114/2008, judecătorul fondului din cadrul Tribunalului Buzău, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins excepţia invocată de pârâtă privind neexecutarea obligaţiilor contractuale, a admis acţiunea formulată de reclamanta SC F.O. SRL împotriva pârâtei SC P.P.F.I.G. SRL, astfel cum a fost precizată, a respins cererea reconvenţională formulată de pârâta SC P.P.F.I.G. SRL şi a obligat pârâtă să plătească reclamantei suma de 240.313,30 lei reprezentând contravaloare lucrări de construcţii şi de 51.531lei cu titlu de penalităţi de întârziere, sume ce se vor actualiza până la achitarea efectivă.
În considerentele sentinţei, judecătorul fondului a reţinut că reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata contravalorii lucrărilor de construcţii şi amenajare interioară, arătând că lucrările au fost executate şi recepţionate, dar nu au fost achitate de pârâtă, deşi au fost emise facturi, acceptate la plată. Judecătorul a reţinut că, în baza contractului nr. 315 din 11 mai 2007 reclamanta a executat la sediul pârâtei lucrări de construcţii şi amenajare interioară, pentru fiecare lucrare în parte fiind întocmite procese verbale de predare-primire, care au atestat lucrarea din punct de vedere calitativ şi cantitativ, ulterior fiind emise facturi însoţite de devize de lucrări, primite şi acceptate la plată de pârâtă. S-a reţinut că părţile nu au stabilit o anumită valoare a contractului, ori un anumit număr de lucrări. Din rapoartele de expertiză efectuate în cauză, judecătorul a reţinut că reclamanta a executat lucrări de bună calitate, conforme cu normele în construcţii, fiind descrise, totodată, lucrările executate de reclamantă.
Judecătorul nu a reţinut concluziile rapoartelor de expertiză extrajudiciară întocmite de angajaţii pârâtei, motivat de faptul că acestea pe de o parte nu cuprind toate lucrările executate de reclamantă, iar pe de altă parte, unele concluzii exced cadrului contractual dintre părţi.
În consecinţă, faţă de concluziile rapoartelor de expertiză, judecătorul fondului a apreciat temeinicia acţiunii reclamantei.
Cu privire la cererea reconvenţională formulată de pârâtă, judecătorul a reţinut că aceasta a solicitat obligarea reclamantei la executarea şi finalizarea lucrărilor convenite în contract şi la remedierea defecţiunilor de calitate a lucrărilor executate. Judecătorul a apreciat netemeinicia cererii reconvenţionale raportat la faptul că părţile nu au stabilit un anumit grad de efectuare a lucrării, ori o valoare totală sau un anumit număr de lucrări, precum şi raportat la încetarea plăţilor care au determinat pe reclamantă să nu mai continue lucrarea. Pentru aceleaşi considerente a apreciat şi netemeinicia excepţiei de neexecutare, invocată de pârâtă.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta SC P.P.F.I.G. SRL, criticând hotărârea din perspectiva valorificării concluziilor rapoartelor de expertiză judiciară efectuate în cauză, precum şi din perspectiva respingerii greşite a cererii reconvenţionale.
Prin Decizia nr. 124 din 20 octombrie 2009, completul de judecată din cadrul Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins ca nefondat apelul pârâtei, cu următoarele considerente: s-a apreciat corecta soluţionare în fond a cauzei de către judecător, fiind înlăturată susţinerea pârâtei apelante referitoare la semnarea proceselor verbale de recepţie calitativă şi cantitativă de către secretară, iar nu de către reprezentantul legal, motivat de faptul că acest aspect nu poate fi imputat reclamantei, iar pârâta nu-şi poate invoca propria culpă; s-a reţinut că pârâta apelantă a recunoscut că datorează suma solicitată de reclamantă, refuzând, însă, plata acesteia; s-a mai reţinut că expertizele efectuate în cauză au răspuns obiectivelor stabilite, părţilor fiindu-le încuviinţată participarea experţilor asistenţi, pârâta optând, însă, pentru efectuare unui raport de expertiză extrajudiciară; în ce priveşte cererea reconvenţională, s-a reţinut că criticile pârâtei apelante sunt generale, aceasta neprecizând concret ce anume lucrări nu au fost executate ori care anume nu au fost executate necorespunzător; de asemenea, s-a reţinut că lucrările nu au fost finalizate din culpa pârâtei apelante care a refuzat nejustificat plata lucrărilor deja finalizate.
Decizia de apel a fost recurată de pârâta SC P.P.F.I.G. SRL, criticile sale fiind întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâta a susţinut următoarele:
- nemotivarea hotărârii de apel, din perspectiva neanalizării solicitării sale de efectuare a unei noi expertizei în cauză; mai susţine existenţa unei motivări contradictorii, precum şi o nemotivare, din perspectiva neanalizării criticilor referitoare la respingerea cererii reconvenţionale de către judecătorul fondului (art. 304 pct. 5 şi 7 C. proc. civ.)
- interpretarea greşită a actului juridic dedus judecăţii, susţinând că nu a fost analizată culpa contractuală (art. 304 pct. 8 C. proc. civ.)
- aplicarea greşită a legii, din perspectiva necoroborării probelor administrate cu clauzele contractuale.
Prin întâmpinare, reclamanta SC F.O. SRL a solicita respingerea recursului ca nefondat, apreciind că pârâta a declarat recurs doar pentru a tergiversa plata creanţei, arătând că a fost achitat debitul principal, pârâta refuzând plata penalităţilor.
La primul termen de judecată, a fost invocată din oficiu excepţia nulităţii recursului, constatându-se lipsa semnăturii reprezentantului recurentei. Prin adresa depusă la dosar, recurenta, sub semnătura reprezentantului legal, a ratificat recursul depus la dosar, nemaisusţinându-se excepţia invocată.
De asemenea, a fost invocată excepţia nulităţii recursului, în temeiul art. 3041 lit. c) C. proc. civ., excepţie ce a fost respinsă în şedinţa publică din data de 30 septembrie 2009, fiind reţinut că motivele invocate de recurenta pârâtă pot fi încadrate în prevederile art. 304 pct. 5, 7 şi 9 C. proc. civ.
Nu au fost administrate înscrisuri noi în recurs.
Analizându-se actele şi lucrările dosarului în raport de criticile formulate şi de apărările invocate, se apreciază că recursul nu este fondat.
Nu poate fi reţinută critica întemeiată pe dispoziţiile art. 304 pct. 5 şi 7 C. proc. civ. Pârâta invocă o lipsă de motivare în Decizia de apel raportat la neanalizarea criticilor formulate cu privire la respingerea de către judecătorul fondului a cererii reconvenţionale. Se observă, însă, că pârâta nu a formulat în mod explicit critici cu privire la modul de soluţionare în fond a cererii reconvenţionale, rezumându-se doar la a preciza că nu s-a ţinut cont de faptul că lucrările nu au fost finalizate, imobilul neputând fi folosit. Această critică sumară a pârâtei a fost analizată de completul de judecată în apel, reţinându-se că nefinalizarea lucrărilor este determinată de refuzul pârâtei de achitare a facturilor emise pentru lucrările efectuate. De asemenea, se reţine că prevederea art. 304 pct. 5 C. proc. civ. a fost invocată de pârâta doar pentru a justifica solicitarea de casare a deciziei de apel, nefiind invocate aspecte care să atragă incidenţa textului legal menţionat.
Nu poate fi reţinută nici critica referitoare la o nemotivare a solicitării de suplimentare a probatoriului în cadrul apelului. Se observă că pârâta nu a solicitat, practic, efectuarea unei noi expertize în cursul soluţionării apelului, ci a solicitat casarea sentinţei de fond pentru a se suplimenta probatoriul în faţa judecătorului fondului. În acelaşi context a fost solicitată şi proba testimonială, nu ca o probă ce ar urma să fie administrată în faza de judecată a apelului, ci ca o motivare a cererii de casare a sentinţei de fond. Din această perspectivă, se reţine că judecătorii apelului au avut în vedere aceste susţineri ale pârâtei, analizându-le pertinenţa în raport cu probatoriul administrat în fond.
Criticile subsumate dispoziţiilor art. 304 pct. 8 C. proc. civ. vizează, în realitate, o reanalizare a probelor administrate în cauză, din perspectiva culpei contractuale. Or, potrivit art. 304 C. proc. civ., în recurs nu se poate face o nouă analiză a temeiniciei hotărârilor pronunţate, controlul fiind limitat la legalitatea deciziei.
De asemenea, se reţine că deşi a invoca o greşită aplicare a legii (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.), pârâta nu indică dispoziţia legală greşit aplicată sau încălcată, criticile sale făcând referire la probatoriul administrat şi necoroborarea acestuia cu prevederile contractuale. Recursul fiind limitat la controlul de legalitate al deciziei pronunţate în apel, aceste critici ale pârâtei nu vor fi analizate, neputându-se proceda la o nouă evaluare şi interpretare a probatoriului administrat în cauză.
Pentru considerentele reţinute şi constatându-se legalitatea deciziei pronunţate de judecătorii apelului, în temeiul art. 312 C. proc. civ. recursul declarat în cauză de pârâtă va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC P.P.F.I.G. SRL Deta împotriva deciziei civile nr. 124 din 20 octombrie 2009 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 13 ianuarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1096/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1102/2011. Comercial → |
|---|
