ICCJ. Decizia nr. 1351/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1351/2011
Dosar nr. 619/3/2010
Şedinţa publică din 30 martie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea adresată Tribunalului Bucureşti, astfel cum a fost modificată la data de 15 ianuarie 2010, reclamanta M.G.S.C. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Banca Română pentru Dezvoltare, sucursala Bistriţa Năsăud, şi Banca Naţională a României – Centrala Incidentelor de Plăţi, anularea incidentului de plată înscris pe numele său în calitate de trăgător (produs cu fila CEC seria BRDE 1 BC nr. 18044) înregistrat în Fişierul Naţional de Incidente de Plăţi şi Fişierul Naţional al Persoanelor cu Risc din cadrul B.N.R. – Centrala Incidentelor de Plăţi, în temeiul art. 36 din Regulamentul B.N.R. nr. 1/2001.
Secţia a VI-a comercială a Tribunalului Bucureşti, prin sentinţa comercială nr. 690, pronunţată la data de 29 ianuarie 2010 a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a B.N.R. şi, în consecinţă, a respins acţiunea formulată de reclamantă, în contradictoriu cu această pârâtă, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; a admis, în parte, acţiunea, astfel cum a fost modificată, formulată de reclamantă, în contradictoriu cu pârâta Banca Română pentru Dezvoltare, sucursala Bistriţa Năsăud, pe care a obligat-o să anuleze informaţiile privind incidentul de plată înregistrat pe numele reclamantei la data de 7 decembrie 2009 sub nr. 2207471/2009 la Centrala Incidentelor de Plăţi din cadrul B.N.R.
Spre a hotărî astfel, tribunalul a reţinut, cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, că prevederile Regulamentului B.N.R. nr. 1/2001 nu instituie în sarcina B.N.R. obligaţii legale referitoare la anularea informaţiilor privind incidentele de plăţi, iar, pe fondul cauzei, că incidentul de plată s-a din lipsa culpei reclamantei, întrucât fila CEC, emisă de aceasta drept garanţie, în conformitate cu art. 4.10 din contractul de vânzare-cumpărare nr. 427 din 2 aprilie 2004 pe care l-a încheiat, în calitate de cumpărătoare, cu SC E.E. SA, în calitate de vânzătoare, a fost prezentat în vederea plăţii înainte de termenul convenţional stipulat prin menţionatul articol.
Prin Decizia comercială nr. 410, pronunţată la data de 6 septembrie 2010, Secţia a V-a comercială a Curţii de Apel Bucureşti a respins, ca neîntemeiată, excepţia lipsei calităţii procesuale active a apelantei şi, ca nefondat, apelul formulat de pârâta B.R.D. - G.S.G. SA împotriva sentinţei tribunalului.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de control judiciar a reţinut, analizând excepţia lipsei calităţii procesuale active, că apelul este formulat de însăşi societatea mamă, B.R.D. - G.S.G. SA care a înţeles să delege reprezentarea sa în această etapă procesuală Directorului Sucursalei Cluj.
Analizând sentinţa apelată prin prisma criticilor invocate în apel, a probelor administrate şi a dispoziţiilor legale aplicabile, instanţa de apel a apreciat ca fiind corectă soluţia anulării incidentului de plată în litigiu, reţinând următoarele – creditoarea a introdus la plată CEC-ul emis de reclamanta – debitoare la data de 7 decembrie 2010, mai înainte de expirarea termenului de 30 de zile de la emitere, convenit prin art. 4.10 alin. (2) din contractul părţilor;
- dreptul reclamantei de a obţine anularea incidentului de plată este corelativ obligaţiei Băncii declarante de a-l anula, în caz de constatare ulterioară a unei erori în ce priveşte prezentarea incidentului de plată, indiferent cui îi este imputabilă o atare eroare;
- dreptul Băncii de a declara incidentul de plată şi de a solicita B.N.R. insolvarea acestuia este restrâns, neavând în conţinutul său elemente ale dreptului de a pretinde nulitatea unor clauze din contractul în raport cu care este terţ;
- inexistenţa datoriei principale, constatată ulterior înregistrării incidentului de plată, constituie un motiv suficient pentru ca reclamanta să fie radiată din fişierul naţional al incidentelor de plăţi, având în vedere că definiţia incidentului de plată face trimitere la obligaţiile fundamentale, originare dintre părţile contractante.
- înscrierea reclamantei în menţionatul fişier dintr-o eroare neimputabilă Băncii declarante, care nu a cunoscut toate împrejurările privind elementele incidentului de plată, nu justifică perpetuarea erorii prin menţinerea sa în CIP, înregistrare ce i-ar crea grave prejudicii în mod nejustificat, de vreme ce datoria ce a generat înscrierea fusese plătită cu mai mult de 3 luni înainte.
Împotriva menţionatei decizii a formulat recurs apelanta - pârâtă B.R.D. - G.S.G. SA, invocând în drept dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În motivarea recursului s-a arătat, în esenţă, că instanţa de apel a înlăturat greşit apărările apelantei, stabilind că ar fi săvârşit o eroare neimputabilă prin necunoaşterea termenului contractual în care cecul trebuie încasat şi neluând în considerare că, potrivit art. 55 din Regulamentul B.N.R. nr. 1/2001, în cazul anulării unui incident de plată în urma unei erori sau omisiuni va fi amendată de către CIP iar considerentele instanţei, în sensul depunerii cecului anterior termenului convenţional, stabilit prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat între intimata-reclamantă şi SC E.E. SA, sunt contrare Regulamentului nr. 1/2001 şi încalcă regimul juridic al cecului reglementat prin Legea nr. 59/1934 - recurenta neprecizând relevanţa criticilor aduse instanţei de fond sau a afirmaţiilor vizând fondul cauzei, faţă de Decizia atacată şi de dispoziţiile art. 299 alin. (1) C. proc. civ., care statuează asupra obiectului recursului.
Prin întâmpinarea formulată în cauză intimata-reclamantă a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat, iar intimata-pârâtă B.N.R. a solicitat, prin întâmpinare, admiterea recursului, apreciind întemeiate criticile recurentei.
Recursul este nefondat.
Este de observat că recurenta a reiterat motivele de apel fără a se referi, în mod concret, la soluţia dată acestora de către instanţa de control judiciar, iar criticile referitoare la modul în care instanţa de apel s-a raportat, în stabilirea situaţiei de fapt, la apărările pe care această parte le-a formulat în cauză, nu mai pot fi analizate în recurs, faţă de reglementarea în vigoare a art. 304 C. proc. civ. la data pronunţării deciziei atacate.
Motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., vizează nelegalitatea hotărârii atacate şi conţine, atât ipoteza pronunţării unei hotărâri lipsite de temei legal, cât şi ipoteza pronunţării unei hotărâri cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii, ce nu se regăsesc dezvoltate conform cerinţelor art. 3021 lit. c) C. proc. civ. în motivarea recursului, iar afirmaţia recurentei, în sensul că argumentele instanţei de apel bazate pe prezentarea la plată a cecului înainte de termenul convenţional sunt contrare Regulamentului B.N.R. nr. 1/2001, nu se justifică, faţă de dispoziţiile art. 2 lit. b) din menţionatul regulament, care fac trimitere la obligaţiile rezultate prin efectul contractului care le reglementează, cum corect s-a reţinut.
Având în vedere că temeiul de drept al cererii introductive, precum şi fundamentul juridic al sentinţei apelate îl constituie art. 36 alin. (1) şi alin. (2) din Regulamentul B.N.R. nr. 1/2001, nu se justifică critica încălcării regimului juridic al cecului reglementat prin Legea nr. 59/1934 de către instanţa de apel, care, în conformitate cu art. 295 alin. (1) C. proc. civ., avea a modifica, în limitele cererii de apel, stabilirea situaţiei de fapt şi aplicarea legii de către prima instanţă, iar, potrivit art. 294 alin. (1) C. proc. civ., în apel nu se poate schimba calitatea părţilor, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată şi nici nu se pot face alte cereri noi.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) teza 2 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de pârâta B.R.D. – G.S.G. SA, sucursala Bistriţa-Năsăud, împotriva deciziei Curţii de Apel Bucureşti nr. 410 din 6 septembrie 2010, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 30 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1003/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1353/2011. Comercial → |
|---|
