ICCJ. Decizia nr. 1364/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1364/2011
Dosar nr. 9174/1/2010
Şedinţa publică din 30 martie 2011
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 9 noiembrie 2010, petenta SC F.E.I. SRL a formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei nr. 2117 din 4 iunie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, solicitând ca în contradictoriu cu intimata SC R. SA Craiova să se dispună anularea deciziei şi rejudecarea recursului declarat împotriva deciziei nr. 129 din 4 iunie 2009 a Curţii de Apel Craiova.
În drept, contestatoarea a invocat ca temei prevederile art. 318 teza a II-a C. proc. civ., susţinând următoarele:
- În cadrul cererii de recurs s-au formulat două critici subsumate dispoziţiilor art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
- Prin criticile subsumate dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. s-a invocat nelegalitatea deciziei raportat la convenţie, care are putere de lege între părţi, dar şi la efectele deciziei nr. 1051 din 8 martie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, conform cu care intimata a fost obligată să respecte convenţia, în sensul păstrării numărului de telefon.
- Asupra acestui motiv de apel, instanţa de recurs nu s-a pronunţat, reţinând în mod explicit lipsa unor critici care să poată fi subsumate acestuia.
- Deşi prin cerere nu a existat o raportare la un text de lege, instanţa avea obligaţia să constate că încălcarea viza art. 969 C. civ.
- Ceea ce a reţinut instanţa raportat la dispoziţiile art. 969 C. civ. şi art. 982 C. civ., la clauzele contractuale şi la Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nu echivalează cu o motivare a criticilor de nelegalitate din perspectiva art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
- Strâns legat de ceea ce s-a arătat anterior se susţine şi nepronunţarea asupra probei cu înscrisuri ceea ce atrage încălcarea dreptului său la apărare.
Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea contestaţiei în anulare ca nefondată.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 82 din 3 februarie 2009, Tribunalul Dolj a respins acţiunea formulată de reclamanta SC F.E.I. SRL, în contradictoriu cu intimata SC R. SA, acţiune prin care a solicitat daune rezultate din neîndeplinirea obligaţiei contractuale şi din cele statuate prin Decizia nr. 1051/2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Prin Decizia nr. 129 din 4 iunie 2009, Curtea de Apel Craiova a respins ca nefondat apelul declarat împotriva sentinţei de reclamantă, iar prin Decizia nr. 2117 din 4 iunie 2010, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins recursul declarat împotriva deciziei instanţei de apel de aceeaşi reclamantă.
În considerentele deciziei, instanţa a reţinut că motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu-şi găseşte incidenţa în cauză întrucât recurenta nu a arătat în ce constă nelegalitatea deciziei din perspectiva ipotezelor reglementate de textul de lege, propunându-se de fapt o reapreciere a probelor, care să conducă la o soluţie diferită de cea a instanţei de apel.
Cele ce preced denotă că instanţa de recurs a analizat motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9, iar împrejurarea că a considerat critica ca fiind una formală, în sensul că niciunul din argumentele aduse în dezvoltare nu a putut fi încadrat în ipotezele textului menţionat, fiind antamate aspecte de netemeinicie nu este de natură a atrage incidenţa prevederilor art. 318 teza a II-a C. proc. civ.
Pentru a deveni incidente prevederile contestaţiei în anulare în ipoteza celei de-a doua teze era necesar ca omisiunea instanţei de recurs de a se pronunţa pe un motiv de recurs să fie una totală, să se fi ignorat total astfel încât, în considerentele deciziei să nu se regăsească nicio statuare privitoare la acesta.
Ori, în cauză, instanţa de recurs a constatat că pretinsa nelegalitate a deciziei din perspectiva art. 304 pct. 9 C. proc. civ. a fost invocată în mod formal.
În consecinţă, calea de atac a contestaţiei în anulare nu poate fi utilizată pentru remedierea unor pretinse greşeli de judecată pentru că s-ar ajunge la deschiderea căii unui veritabil recurs la recurs a situaţiei inadmisibilă în reglementarea Codului de procedură civilă.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge ca nefondată contestaţia în anulare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anularea deciziei Secţiei comerciale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 2117 din 4 iunie 2010, formulată de contestatoarea SC F.E.I. SRL Craiova.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 30 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1676/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1570/2011. Comercial → |
|---|
