ICCJ. Decizia nr. 1443/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1443/2011
Dosar nr. 30860/3/200.
Şedinţa publică din 5 aprilie 2011
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 6018 din 22 aprilie 2010, Tribunalul Bucureşti, secţia comercială, a admis în parte acţiunea promovată de reclamanta SC Q.C.I. SRL în contradictor cu pârâţii B.M. şi B.E. pe care, în consecinţă, i-a obligat în solidar la plata sumelor de 229.099 Euro în echivalentul în lei la data plăţii, la cursul B.N.R., reprezentând diferenţă de preţ şi dobânda legală aferentă de la data de 7 decembrie 2007 până la data plăţii efective, la plata sumei de 8.105 lei contravaloare taxe notariale cu dobânda aferentă şi la 18.477,82 lei cheltuieli de judecată.
Prin aceeaşi sentinţă s-a admis cererea de chemare în garanţie, în parte, chemaţii în garanţie T.M.I.E. şi T.V.V. fiind obligaţi în solidar la plata sumelor mai sus menţionate către pârâţi.
Judecătorul fondului a reţinut realitatea contractului de vânzare-cumpărare nr. 1463 din 1 septembrie 2005 încheiat între reclamantă şi pârâţi având ca obiect o suprafaţă de 2.360,57 mp teren situat în Bucureşti la un preţ de 1.100.000 Euro şi intervenirea evicţiunii prin producerea unei tulburări de drept pentru suprafaţa de 491,65 mp cu privire la care s-a constatat prin hotărâre judecătorească nulitatea parţială a titlului de proprietate al autorilor pârâţilor vânzători.
Instanţa de fond făcând aplicarea prevederilor art. 1341 şi art. 1337 C. civ., a admis acţiunea în parte în sensul mai sus arătat.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin Decizia nr. 425 din 1 noiembrie 2010 a admis apelul declarat de apelanţii pârâţi împotriva sentinţei, pe care a schimbat-o în parte cu consecinţa respingerii cererii de obligare a pârâţilor la plata sumei reprezentând dobânda legală aferentă daunelor de 229.099 Euro.
Prin aceeaşi decizie, apelurile declarate de chemaţii în garanţie au fost anulate ca netimbrate.
Instanţa de apel a apreciat ca întemeiată critica cu privire la cuantumul despăgubirilor reţinând că prevederile art. 1348 C. civ. exclud incidenţa prevederilor art. 1088 C. civ., sens în care, a înlăturat obligarea pârâţilor la plata sumei reprezentând dobânda legală, subsecvent admiterii apelului, fiind înlăturate criticile cu privire la greşita soluţionare a excepţiei de necompetenţă materială funcţională.
În contra acestei decizii a declarat recurs reclamanta SC Q.C.I. SRL pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., în a căror dezvoltare invoca greşita aplicare a prevederilor art. 1348 C. civ. şi a prevederilor art. 1088 C. civ. prin reţinerea excluderii lor reciproce, sens în care solicită modificarea deciziei şi respingerea apelului declarat de pârâte.
Intimatul B.M. a depus întâmpinare la dosar prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat arătând că obligaţia de dezdăunare faţă de cumpărătorul evins nu este purtătoare de dobânzi conform art. 1348 C. civ. coroborat cu art. 1350 C. civ.
Recursul este fondat.
Recurenta-reclamantă critică Decizia pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ. Se constată însă că dezvoltarea criticilor formulate se încadrează numai în motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., art. 304 pct. 8 fiind formal invocat în discuţie nefiind interpretarea unei clauze contractuale ci interpretarea şi aplicarea unor dispoziţii legale.
Sub aspectul aplicării de către instanţa de apel a prevederilor art. 1348 C. civ. se constată ca fiind întemeiate criticile formulate.
Codul civil are o reglementare distinctă şi cuprinzătoare pentru obligaţia de garanţie a vânzătorului în caz de evicţiune.
Nu se contestă în cazul de faţă faptul evingerii cumpărătorului şi nici dreptul lui la despăgubiri ci numai întinderea acestora sub aspectul acordării dobânzilor legale de la data procedurii evicţiunii.
Sub acest aspect este de observat că efectele evicţiunii cât priveşte întinderea despăgubirilor sunt aceleaşi, atât pentru evicţiunea totală cât şi pentru evicţiunea parţială, cazul în speţă, cu deosebirea în acest ultim caz, dacă contractul rămâne în vigoare, cumpărătorul are dreptul la valoarea de circulaţie a părţii de care a fost evins de la momentul evicţiunii, indiferent dacă aceasta a scăzut sau a crescut, iar nu la o parte proporţională din preţ, conform art. 1348 C. civ.
Cum potrivit art. 1341 C. civ. pct. 4, cumpărătorul dacă este evins are dreptul de a cere de la vânzător daune interese şi spezele contractului de vindere, în mod greşit instanţa de apel s-a raportat la art. 1088 C. civ. care reprezintă dreptul comun în materie de daune interese în raport cu această normă specială şi în mod greşit a avut în vedere dispoziţiile art. 1348 C. civ. care reglementează numai valoarea părţii de care cumpărătorul a fost evins în caz de evicţiune parţială şi menţinere a contractului prin raportare la preţ iar nu şi daunele interese, care sunt special reglementate de textul citat: art. 1341 pct. 4 C. civ.
Aşa fiind, Înalta Curte în raport de prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. va admite recursul declarat, va modifica Decizia atacată în parte în sensul respingerii apelului declarat de pârâţi menţinând restul dispoziţiilor deciziei atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. Q.C.I. S.R.L. BUCUREŞTI împotriva deciziei nr. 425 din 1 noiembrie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, pe care o modifică, în sensul că respinge ca nefondat apelul declarat de apelanţii-pârâţi B.M. şi B.E. Menţine restul dispoziţiilor deciziei.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 aprilie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1436/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1476/2011. Comercial → |
|---|
