ICCJ. Decizia nr. 1557/2011. Comercial
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 724 din 30 iunie 2008, Tribunalul Vaslui, secția civilă, a respins excepția de neexecutare a contractului și cererea formulată de pârâtă privind modificarea acțiunii după prima zi de înfățișare.
A admis în parte acțiunea formulată de reclamanta SC E.G. SRL Vaslui în contradictoriu cu pârâta SC M.H.T.I. SRL Vaslui și a obligat-o pe pârâtă să-i plătească reclamantei suma de 182.887 RON reprezentând contravaloare prestări servicii de consultanță și suma de 217.175 RON cu titlu de penalități întârziere.
A respins capătul de cerere privitor la prestațiile nefacturate de 269.889 RON și a penalităților aferente de 225.087 RON și a obligat-o pe pârâtă să-i plătească reclamantei suma de 13.492 RON, cheltuieli de judecată.
împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta SC M.H.T.I. Vaslui, criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin decizia nr. 15 din 23 februarie 2009, Curtea de Apel Iași a admis apelul declarat de pârâta SC M.H.T.I. SRL Vaslui și a schimbat în parte, sentința, respingând capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata sumei de 182.887 RON reprezentând contravaloare prestări servicii de consultanță și suma de 217.175 RON cu titlu de penalități de întârziere, menținând celelalte dispoziții ale sentinței.
A respins apelul declarat de reclamanta E.G. SRL Vaslui împotriva aceleiași sentințe.
Prin decizia nr. 21 din 16 martie 2009, Curtea de Apel Iași, secția comercială, a admis în parte cererea de completare a deciziei nr. 15 din 23 februarie 2009, pronunțate de Curtea de Apel Iași, cerere fornulată de apelanta SC M.H.T.I. SRL Vaslui și a obligat-o pe reclamanta SC E.G. SRL Vaslui să achite pârâtei SC M.H.T.I. SRL Vaslui suma de 13.320 RON cheltuieli de judecată efectuate la fond. A respins cererea pârâtei - apelante SC M.H.T.I. SRL Vaslui de acordare a cheltuielilor de judecată efectuate în apel.
împotriva deciziei nr. 15 din 23 februarie 2009 a Curții de Apel Iași și a sentinței civile nr. 724 din 30 iunie 2008 a Tribunalului Vaslui au declarat recurs reclamanta SC E.G. SRL și pârâta SC M.H.T.I. SRL Vaslui.
înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, prin decizia nr. 3802 din 10 noiembrie 2010 a respins ca nefondate, recursurile declarate de reclamanta SC E.G. SRL Vaslui împotriva deciziei nr. 15 din 23 februarie 2009 și de pârâta SC M.H.T.I. SRL Vaslui - prin lichidator LD G.E. IPURL Huși împotriva aceleiași decizii, precum și a deciziei nr. 21 din 16 martie 2009 ale Curții de Apel Iași, secția comercială.
Pentru a decide astfel, înalta Curte a reținut, în ce priveste recursul reclamantei că excepția autorității de lucru judecat invocată de reclamantă a fost examinată de instanța de fond, care s-a pronunțat asupra acesteia, respingând-o prin încheierea din 7 ianuarie 2008, motivat de faptul că, neexistând identitate nu operează excepția autorității de lucru judecat.
în ce privește excepția de neexecutare a contractului, din actele dosarului, se constată că reclamanta nu și-a îndeplinit propria obligație, astfel că, în mod judicios s-a reținut de către curtea de apel că aceasta nu poate solicita ca pârâta să-și execute obligația corelativă, respectiv de plată a serviciului așa cum s-a solicitat prin acțiune.
în ce privește recursul pârâtei, formulat doar sub aspectul acordării cheltuielilor de judecată, prin aplicarea greșita a dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., se constată că, urmare cererii de completare, cheltuielile de judecată acordate la instanța de fond au fost corect stabilite de către curtea de apel, având în vedere că prin admiterea apelului pârâtei, sentința tribunalului a fost schimbată doar în parte, astfel încât fiecare parte a fost obligată să achite cheltuieli de judecată celeilalte părți (reclamanta prin decizia completatoare).
De asemenea, în ce privește cheltuielile de judecată solicitate de pârâtă în apel prin cererea completatoare, corect s-a apreciat că acestea nu pot fi acordate atât timp cât apelanta-pârâtă nu le-a solicitat nici prin cererea de declarare a apelului și nici cu ocazia dezbaterilor motivelor de apel.
Impotriva acestei decizii, revizuenta SC E.G. SRL Vaslui a formulat cerere de revizuire la data de 6 decembrie 2010, întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., considerând că în cauză există contrarietate de hotărâri privind decizia nr. 2573 din 28 iunie 2007, cât și decizia nr. 3802 din 10 noiembrie 2010, ambele pronunțate de înalta Curte de Casație și Justiție.
Astfel, potrivit dispozitivului deciziei civile nr. 3802/2010, se constată că SC E.G. SRL nu și-a onorat obligațiile rezulțând din contractul de consultanță, motiv pentru care admițându-se excepția neexecutării obligațiilor este respinsă cererea prin care SC E.G. SRL solicită obligarea beneficiarului SC M.H.T.I. SRL la plata prețului prestaților, iar conform dispozitivului deciziei nr. 2573/28 iunie 2009, înalta Curte de Casație și Justiție stabilind irevocabil ca SC E.G. SRL și-a îndeplinit obligațiile contractuale, dispune respingerea cererii SC M.H.T.I. SRL de a i se restitui suma de 45980,13 RON, plătiți către SC E.G. SRL, în baza contractului de consultanță.
în acest sens, revizuentaconsideră că la pronunțarea deciziei nr. 3802 din 10 noiembrie 2010, înalta Curte de Casație și Justiție a încălcat principiul autorității de lucru judecat.
înalta Curte, în temeiul art. 326 alin. (3) C. proc. civ. raportat la art. 137 C. proc. civ. a luat în examinare excepția inadmisibilității revizuirii și a reținut:
Fiind o cale extraordinară de atac, revizuirea este admisibilă numai în cazurile limitativ prevăzute de lege. Fiind, deci, o cale de retractare a unei hotărâri definitive, revizuirea nu poate fi exercitată pentru alte motive decât cele prevăzute de lege, fiind inadmisibilă repunerea în discuție a unor probleme de fapte și împrejurări care au fost discutate de instanță cu ocazia rezolvării litigiului în fond.
Acest aspect a fost corect reținut de instanța de recurs, în sensul că excepția autorității de lucru judecat a fost examinată de instanța de fond care s-a pronunțat asupra acesteia, respingând-o, motivat de faptul că între cele două cauze neexistând identitate de obiect nu operează excepția autorității de lucru judecat.
Astfel, dacă prin cea de-a doua hotărâre s-a respins excepția prevăzută de art. 1201 C. civ., partea nu mai poate reitera pe calea revizuirii aceeași excepție, deoarece se opune puterea de lucru judecat din cea de-a doua hotărâre în care s-a dat o rezolvare acestei excepții.
Instanța competentă să se pronunțe asupra revizuirii întemeiate pe dispozițiile ari. 322 pct. 7 C. proc. civ., nu exercită un control judiciar asupra legalității și temeiniciei hotărârilor contradictorii, ci verifică numai dacă ultima hotărâre a fost pronunțată cu încălcarea principiului puterii de lucru judecat, iar în caz afirmativ, procedează la anularea ultimei hotărâri.
în acest context, înalta Curte ca instanță de revizuire, stabilește că prin obiectul său cererea de revizuire nu s-a încadrat în prevederile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., astfel că a fost respinsă ca inadmisibilă.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1677/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1552/2011. Comercial → |
|---|
