ICCJ. Decizia nr. 1570/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1570/2011
Dosar nr. 907/1259/2009
Şedinţa publică din 13 aprilie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Comercial Argeş, la data de 25 iunie 2009, sub nr. 907/1259/2009, reclamanta SC M.I.S. SRL Piteşti a chemat în judecată pârâta SC O. SA Bucureşti, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce va pronunţa, să fie obligată pârâta să o despăgubească pentru prejudiciul cauzat societăţii sale, reprezentat de diferenţa dintre suma de 233.791,11 lei, menţionată în cererea de despăgubire, şi suma plătită, de 226.513,45 lei.
La termenul de judecată din data de 25 ianuarie 2010, reclamanta SC M.I.S. SRL Piteşti a depus la dosar precizare de acţiune, prin care a evaluat pretenţiile sale la suma de 105.000 RON.
Prin sentinţa comercială nr. 714/C, pronunţată la data de 19 mai 2010, Tribunalul Comercial Argeş a admis în parte acţiunea şi a obligat pe pârâta SC O. SA Bucureşti să plătească reclamantei suma de 39.268,55 lei cu titlul de despăgubiri şi 500 lei cheltuieli de judecată.
În motivarea acestei hotărâri, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, în ceea ce priveşte excepţia prematurităţii introducerii acţiunii, că nu este întemeiată, deoarece la 5 mai 2009 (fila 36) reclamanta a efectuat concilierea cu pârâta, iar expertiza efectuată în cauză, în concluziile sale, arată că valoarea rămasă de încasat este de 39.261,55 lei, ca diferenţă între valoarea despăgubirilor rezultate din calcul şi valoarea despăgubirii încasate.
Împotriva încheierii de şedinţă din data de 17 mai 2010 şi a acestei sentinţe a formulat recurs, în termen legal, pârâta SC O. V.I.G. SA Bucureşti, sucursala Argeş.
La termenul de judecată din data de 20 octombrie 2010, Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, în baza art. 84 C. proc. civ., a calificat calea de atac ca fiind apel.
Prin Decizia nr. 81/A-C, pronunţată la data de 20 octombrie 2010, Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâta SC O. V.I.G. SA Bucureşti - prin SC O.V.I.G. SA, sucursala Argeş, împotriva încheierii de şedinţă din 17 mai 2010 şi împotriva sentinţei nr. 714/C din 19 mai 2010, pronunţate de Tribunalul Comercial Argeş, în dosarul nr. 907/1259/2009, în contradictoriu cu intimata-reclamantă SC M.I.S. SRL Piteşti.
În motivarea acestei hotărâri, instanţa de control judiciar a reţinut, în esenţă, că, prin formularul tipizat, intitulat „Formular sesizare/contestaţie", reclamanta a comunicat pârâtei dorinţa sa de soluţionare a pretenţiilor formulate şi, deşi nu există o propunere efectivă de întâlnire, există dovada depunerii acestei cereri la sediul pârâtei şi exprimarea în conţinutul ei a nemulţumirii reclamantei şi a intenţiei de stingere amiabilă a litigiului.
A apreciat instanţa că acest înscris răspunde raţiunilor textului art. 7201 C. proc. civ. şi că nu se impune o interpretare formală a legii câtă vreme nu există dovada unui prejudiciu suferit din acest punct de vedere de către apelantă.
A mai reţinut instanţa că, prin calculul efectuat de către expertul contabil, în raport de constatările şi concluziile devizului de reparaţii întocmit de unitatea service autorizată, s-a concluzionat că, întrucât devizul de reparaţii a fost de 164.422,86 Euro şi aceasta reprezenta un procent de 88% din valoarea de nou a autoturismului, valoarea epavei era de 12%.
Întrucât procentul reprezentând valoarea epavei a fost determinat într-o manieră necontestată de către apelantă, iar acesta se încadrează în procentul stabilit prin Ordinul nr. 20/2008, ordin emis pentru aplicarea Legii nr. 136/1995, în vigoare la data producerii accidentului, a apreciat instanţa de apel că şi ultimele două critici formulate în prezenta cale de atac sunt şi ele nefondate.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen, pârâta SC O. V.I.G. SA Bucureşti, sucursala Argeş, la data de 29 octombrie 2010, motivele de recurs fiind depuse, de asemenea, în termen, la data de 8 decembrie 2010.
În recursul său, întemeiat în drept pe prevederile pct. 8, 9 şi 11 ale art. 304 C. proc. civ., recurenta-pârâtă SC O. V.I.G. SA Bucureşti, sucursala Argeş, a susţinut că instanţa de apel a apreciat greşit că, în cauză, a fost îndeplinită procedura prealabilă raportându-se la actul intitulat Sesizare/Contestaţie, prin acesta partea exprimându-şi doar nemulţumirea cu privire la despăgubirea acordată în dosarul de daună, fără a exista o convocare în sensul legii şi a se menţiona temeiul legal şi a se depune actele doveditoare pe care se sprijină pretenţiile acestea, astfel că excepţia prematurităţii trebuia admisă.
În ceea ce priveşte evaluarea epavei, valoarea acesteia a fost calculată cu încălcarea legii.
Astfel, valoarea epavei, conform Ordinului CSA nr. 20/2008, nu se calculează prin diferenţa între valoarea de nou a vehiculului şi procentul de 58 % cât reprezintă valoarea reparaţiei, ci potrivit art. 50 alin. (2) „prin valoare rămasă se înţelege valoarea acelor părţi din vehicul, rămase neavariate, demontabile şi valorificabile cuprinsă între 0,1 % şi cel mult 25 % din valoarea vehiculului la data producerii accidentului".
Or, recurenta a contestat modul de calcul atât prin obiecţiunile formulate la expertiză, instanţa de fond nemotivând pentru care considerente le-a respins, cât şi prin apelul formulat, în cauză, valoarea pieselor fiind mai mare de 25 %. De asemenea, expertul contabil nu era în măsură să stabilească valoarea reală a pieselor rămase neavariate, ci doar un expert auto, valoarea achitată iniţial de 226.513,50 lei, în dosarul de daună fiind conformă dispoziţiilor legale invocate.
Analizând recursul se găseşte fondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Recurenta a invocat în primul rând nelegalitatea hotărârii din perspectiva modului de soluţionare a excepţiei prematurităţii arătând, în esenţă, că s-au nesocotit cerinţele imperative ale art. 7201 C. proc. civ., critică ce se circumscrie pct. 9 al art. 304 C. proc. civ.
Această critică este întemeiată, astfel că, faţă de soluţia ce urmează a se da cererii de recurs în raport de modul de soluţionare a excepţiei invocate, restul criticilor circumscrise pct. 8, 9 şi 11 ale art. 304 C. proc. civ., deşi ele se încadrează doar în pct. 9 al acestui articol, nu mai prezintă interese a mai fi analizate.
Astfel, potrivit art. 7201 alin. (1) C. proc. civ. în cererile în materie comercială evaluabile în bani, înainte de introducerea cererii de chemare în judecată, reclamantul va încerca soluţionarea litigiului prin conciliere directă cu cealaltă parte. Potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, reclamantul, în acest scop va convoca partea adversă, comunicându-i în scris pretenţiile sale şi temeiul lor legal, precum şi toate actele doveditoare, convocarea făcându-se prin scrisoare recomandată cu dovadă de primire, telegramă, telex, fax sau orice alt mijloc de comunicare care asigură transmiterea textului şi confirmarea primirii acestuia.
Din textul de lege rezultă, pe de o parte, caracterul imperativ al procedurii prealabile a concilierii, iar pe de altă parte, modalitatea de realizare, sub acest aspect fiind adevărat că legiuitorul nu a fixat o anumită formă sub sancţiunea nulităţii, dar partea trebuie să facă dovada că a invitat în acest scop, la o anumită dată pe partea adversă la conciliere prealabilă în legătură cu pretenţiile ce vor forma obiectul viitorului proces, temeiul legal al acestor pretenţii cât şi actele doveditoare.
În cauză, nu există la dosar, o asemenea dovadă, deoarece nu se poate reţine că scopul urmărit de legiuitor s-a realizat implicit prin completarea unui formular prin care se contestă doar valoarea despăgubirilor stabilite în dosarul de daună, potrivit exigenţelor textului de lege, concilierea trebuind să fie efectivă, interpretarea dedusă din caracterul direct şi contradictoriu ce rezultă din condiţiile mai sus-arătate şi neîndeplinite în cauză.
Aşa fiind, motivarea instanţei de apel, că în condiţiile existenţei acestui act nu s-ar fi făcut dovada vătămării, contravine legii şi soluţia dată excepţiei prematurităţii este greşită.
Faţă de cele arătate, în baza art. 312 alin. (2) C. proc. civ. raportat la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se va admite recursul şi se va modifica Decizia, se va admite apelul pârâtei şi se va schimba hotărârea primei instanţe, în sensul că se va admite excepţia prematurităţii şi, pe cale de consecinţă, se va respinge acţiunea, ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SC O.V.I.G. SA Bucureşti - prin SUCURSALA ARGEŞ împotriva deciziei nr. 81/A-C din 20 octombrie 2010, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică Decizia recurată. Admite apelul formulat de pârâta SC O.V.I.G. SA Bucureşti - prin SUCURSALA ARGEŞ împotriva sentinţei comerciale nr. 714/C din 19 mai 2010, pronunţată de Tribunalul Comercial Argeş, pe care o schimbă, în sensul că admite excepţia prematurităţii cererii de chemare în judecată, invocată de pârâtă şi, în consecinţă, respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta SC M.I.S. SRL Piteşti, ca inadmisibilă.
Obligă intimata-reclamantă SC M.I.S. SRL Piteşti să plătească recurentei-pârâte SC O.V.I.G. SA Bucureşti - prin Sucursala Argeş suma de 1095,87 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, constând în taxă judiciară de timbru şi timbru judiciar.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 aprilie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1364/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1575/2011. Comercial → |
|---|
