ICCJ. Decizia nr. 1575/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1575/2011
Dosar nr. 2418/254/2007
Şedinţa publică din 13 aprilie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 4032, pronunţată la data de 18 iunie 2010, Tribunalul Constanţa, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia autorităţii de lucru judecat, excepţia prescrierii dreptului la acţiune şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, invocate de reclamantul-pârât Municipiul Mangalia - prin Primar în acţiunea reconvenţională; a admis în parte acţiunea principală formulată de reclamantul Municipiul Mangalia - prin Primar, în contradictoriu cu pârâta SC M. SRL; a respins cererea prin care reclamantul a solicitat rezilierea contractului de asociere nr. 4000 din 29 aprilie 1999, ca rămasă fără obiect; a obligat pârâta SC M. SRL în favoarea reclamantului Municipiul Mangalia - prin Primar la plata sumei de 38.981 lei, din care 12.784,49 lei reprezentând suma minimă aferentă perioadei ianuarie 2005-septembrie 2007 şi 23.196,43 lei penalităţi aferente aceleiaşi perioade, respectiv, ianuarie 2005- 20 septembrie 2007; a admis cererea reconvenţională formulată de pârâta-reclamantă SC M. SRL, în contradictoriu cu reclamantul-pârât Municipiul Mangalia - prin Primar; a obligat Municipiul Mangalia - prin Primar să plătească pârâtei-reclamante SC M. SRL suma de 303.683 lei reprezentând valoare neamortizată a investiţiilor şi a obligat reclamantul Municipiul Mangalia - prin Primar să plătească pârâtei SC M. SRL suma de 11.300 lei cheltuieli de judecată (din care 4.000 lei onorariu avocat, 1.000 lei onorariu expert, 6.300 lei taxă de timbru).
Împotriva acestei sentinţe a formulat apel reclamantul Municipiul Mangalia - prin Primar, în termen, la data de 22 septembrie 2010, motivele de apel fiind depuse, de asemenea, în termen, la data de 1 noiembrie 2010.
Prin Decizia civilă nr. 155/COM, pronunţată la data de 15 noiembrie 2010, Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, a anulat, ca netimbrat, apelul comercial declarat de apelantul-reclamant Municipiul Mangalia - prin Primar, în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC M. SRL, împotriva sentinţei civile nr. 4032 din 18 iunie 2010, pronunţată de Tribunalul Constanţa, în dosarul nr. 2418/254/2007, şi a obligat apelanta la 4.000 lei cheltuieli de judecată către intimată.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de control judiciar a reţinut, în esenţă, că, deşi apelantul a fost citat cu menţiunea de a achita taxa judiciară de timbru de 3.150 lei şi timbru judiciar de 2,5 lei, pentru termenul din 1 noiembrie 2010 (conform dovezii de citare de la fila 6 din dosar), taxă care nu a fost contestată în procedura prevăzută de art. 18 din Legea nr. 146/1997, acesta nu s-a conformat şi nu a depus taxa judiciară de timbru până la termenul de judecată stabilit.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termenul legal, reclamantul Municipiul Mangalia - prin Primar, la data de 23 decembrie 2010.
În recursul său, ce poate fi încadrat în drept în prevederile pct. 9 al art. 304 C. proc. civ., recurentul-reclamant Municipiul Mangalia - prin Primar a invocat, în esenţă, că, instanţa de apel nu a procedat legal atunci când a anulat apelul ca netimbrat, deşi nu i s-a adus la cunoştinţă faptul respingerii cererii de reexaminare a taxei judiciare de timbru, existând dovezi că a fost formulată, cât şi a obligaţiei de plată, în opinia sa cererea fiind legal scutită de la plata unor astfel de taxe.
În ceea ce priveşte, hotărârea primei instanţe, a arătat că aceasta este nelegală atât în privinţa soluţionării excepţiilor cât şi a fondului cererii privitoare la suportarea investiţiilor realizate la activul ce a făcut obiectul contractului de asociere.
Analizând recursul se găseşte nefondat.
Potrivit dovezii de la fila 6 din dosarul de apel, instanţa de apel a pus în vedere recurentului obligaţia de plată a taxei judiciare de timbru şi a timbrului judiciar, iar în şedinţa de judecată din 1 noiembrie 2010, recurentul a fost din nou încunoştiinţat prin reprezentantul legal asupra îndeplinirii obligaţiei legale până la termenul din 15 noiembrie 2010, sub sancţiunea anulării recursului, ca netimbrat, deci, nu se poate aduce nicio critică instanţei, care, şi-a îndeplinit obligaţia legală rezultată din dispoziţiile art. 20 alin. (2) din Legea nr. 146/1997, modificată.
În aceeaşi şedinţă de judecată reprezentantul legal a invocat în apărare dispoziţiile art. 17 din Legea nr. 146/1997, modificată, dar nu a declarat şi nici nu există dovezi că ar fi contestat măsura instanţei – potrivit procedurii legale.
Or, potrivit art. 18 din Legea nr. 146/1997, modificată împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru se poate face cerere de reexaminare, la aceeaşi instanţă în termen de 3 zile de la data la care s-a stabilit taxa sau de la data comunicării sumei datorate, cererea judecându-se în camera de consiliu de către un alt complet de judecată, în încheierea pronunţată, este irevocabilă.
Această procedură constituie singura cale de atac pe care recurentul a avea împotriva stabilirii taxelor de timbru şi, deci, neformularea unei astfel de cereri la instanţa competentă, susţinerea contrară nefiind dovedită, obliga partea să achite aceste taxe, sub sancţiunea anulării cererii, potrivit art. 20 alin. (3) din aceeaşi lege.
Prin urmare, în condiţiile neformulării cererii de reexaminare, în mod legal instanţa a aplicat sancţiunea pentru nesatisfacerea obligaţiei adusă la cunoştinţa acesteia potrivit art. 20 alin. (2) din lege, orice apărare privind incidenţa dispoziţiilor art. 17 din Legea nr. 146/1997, modificată privind scutirea de la plata taxelor judiciare de timbru neputând fi făcută omisso medio în recurs.
În aceeaşi situaţie se află şi, criticile privind fondul pretenţiilor deduse judecăţii, recurentul neputând invoca motive de nelegalitate şi netemeinice ale hotărârii primei instanţe omisso medio, în condiţiile soluţionării apelului formulat împotriva acestei hotărâri, pe excepţie şi nu pe fond.
Aşa fiind, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul va fi respins, ca nefondat.
Văzând şi art. 274 C. proc. civ., recurentul va fi obligat la cheltuieli de judecată în recurs, fiind în culpă procesuală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul MUNICIPIUL MANGALIA - PRIN PRIMAR împotriva deciziei civile nr. 155/COM din 15 noiembrie 2010, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Obligă recurentul-reclamant Municipiul Mangalia - prin Primar să plătească intimatei-pârâte SC M. SRL Mangalia suma de 2000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu de avocat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 aprilie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1570/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1578/2011. Comercial → |
|---|
