ICCJ. Decizia nr. 1623/2011. Comercial.
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ.
Decizia nr. 1623/2011
Dosar nr. 4745/1/2009
Şedinţa publică din 14 aprilie 2011
Asupra recursurilor de faţă, urmare admiterii cererii de revizuire şi anulării deciziei nr. 1598/2009.
Prin cererea înregistrată la data de 14 noiembrie 2007 reclamanta SC T.C. SRL în contradictoriu cu pârâţii R.A.D.E.F. R.F. şi MINISTERUL CULTURII ŞI cultelor a solicitat instanţei pronunţarea unei hotărâri prin care pârâtele să fie obligate să încheie contractul de vânzare-cumpărare pentru imobilele situate în Oradea, C.P. judeţul Bihor şi imobilul situat în Salonta C.V. judeţul Bihor.
În fapt arată că a încheiat cu pârâta R.A.D.E.F. R.F. Contractul de închiriere nr. 2 din 1 aprilie 1998 privind spaţiile indicate în petitul cererii, contracte care sunt în vigoare, fiind încheiate acte adiţionale iar în conformitate cu prevederile Legii nr. 346/2004 privind stimularea înfiinţării şi dezvoltării întreprinderilor mici şi mijlocii activele disponibile utilizate de întreprinderile mici şi mijlocii în baza contractului de închiriere vor fi vândute la solicitarea locatarului sau asociatului pe baza preţului negociat stabilit pe baza raportului de valoare întocmit de un expert acceptat.
Apreciază reclamanta că se încadrează în condiţiile art. 2 din Legea nr. 346/2004 în ceea ce priveşte numărul mediu de salariaţi, cifra de afaceri anuală şi investiţia în imobil, care reprezintă mai mult de 15% din valoarea acestora conform expertizelor realizate şi acceptate de către pârâtă.
Mai învederează că în baza HG nr. 1874/2006 pentru aprobarea strategiei privind vânzarea sălilor şi grădinilor de spectacol cinematografic precum şi a terenurilor aferente acestora aflate în proprietatea privată a statului şi-a reafirmat intenţia fermă de cumpărare a acestor imobile dar pârâta refuză încheierea contractelor de vânzare-cumpărare, în mod constant.
Pârâtul MINISTERUL CULTURII ŞI CULTELOR prin întâmpinare scrisă - fila 8 de la dosar solicită respingerea cererii, invocând excepţia prematurităţii acţiunii întrucât în conformitate cu dispoziţiile OG nr. 39/2005 privind cinematografia cu modificările şi completările ulterioare, vânzarea sălilor şi grădinilor de spectacol cinematografic, se poate face pe baza unei strategii specifice emisă de MINISTERUL CULTURII ŞI CULTELOR şi aprobată prin Hotărârea de Guvern dar pentru efectuarea vânzării nu există mandatul expres al instituţiei publice sau autoritatea căreia acesta funcţionează în conformitate cu art. 13 alin. (2) şi (3) coroborat cu art. 1 din Anexa nr. 1 la strategia privind vânzarea sălilor şi grădinilor de spectacol cinematografic.
De asemenea arată că HG nr. 1874/2006 privind strategia vânzării sălilor şi grădinilor de spectacol cinematografic este contestată, fiind blocată în acest moment.
Consideră de asemenea că în condiţiile art. 37 C. com. până ce contractul nu este perfect, propunerea şi acceptarea sunt revocabile, prin urmare până la acceptare ofertantul o poate revoca iar adresa nr. 12 din 18 noiembrie 2004 deşi este valabilă din punct de vedere juridic trebuie avut în vedere că aceasta a fost una cu termen de 5 zile de la primirea ei.
Pârâta R.A.D.E.R. R.F. prin întâmpinare scrisă - fila 62 de la dosar invocă de asemenea excepţia prematurităţii introducerii acţiunii , invocând aceeaşi stare de fapt ca şi pârâtul MINISTERUL CULTURII ŞI CULTELOR şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive.
Tribunalul Bihor, secţia comercială, prin sentinţa nr. 140 din 16 aprilie 2008 a respins excepţia prematurităţii şi a lipsei calităţii procesuale pasive şi pe fond a admis acţiunea astfel cum a fost formulată.
Pentru a se pronunţa astfel instanţa de fond a reţinut că Legea nr. 346/2004 nu instituie o procedură prealabilă precum şi Ordonanţa nr. 39/2005 aprobată prin Legea nr. 328/2006 nu prevede o procedură prealabilă înainte de sesizarea instanţei de judecată.
În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocate de către pârâta R.A.D.E.R. R.F., s-a apreciat că pârâta deţine calitatea de locator în baza Contractului de închiriere nr. 2 din 1 aprilie 1998 încheiat cu reclamanta - în calitate de locatară.
În conformitate cu art. 12 alin. (2) din Legea nr. 246/2004 Regiile autonome sunt obligate ca în termen de 90 zile de la depunerea cererilor de către întreprinderile mici şi mijlocii să încheie contracte de vânzare-cumpărare prevăzute la alin. (1) lit. b) şi d), situaţie faţă de care evident, în condiţiile art. 109 C. proc. civ. pârâta are calitatea procesuală pasivă de a încheia contractul de vânzare-cumpărare în calitate de locator al imobilelor.
Cu privire la fondul cauzei, s-a apreciat că reclamanta deţine calitatea de locatară a spaţiilor situate în Oradea, „C.P." judeţul Bihor şi imobilul situat în Salonta C.V. judeţul Bihor în baza Contractului de închiriere nr. 2 din 1 aprilie 1998 şi a actelor adiţionale, contracte de locaţiune care sunt în vigoare, nefiind desfiinţate de către părţi.
La data de 18 noiembrie 2007 pârâta a formulat o ofertă privind cumpărarea sau încheierea unui contract de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare-cumpărare prin negociere directă a activelor pe care le deţine, reclamantei - ofertă care a fost acceptată de către reclamantă conform adresei nr. 347 din 26 noiembrie 2004.
În ceea ce priveşte susţinerile pârâtei MINISTERUL CULTURII ŞI CULTELOR de respingere a cererii întrucât în condiţiile art. 37 C. com. nu s-a încheiat acordul de voinţă între părţi întrucât până ce contractul nu este perfect, propunerea şi acceptarea sunt revocabile, instanţa urmează a le respinge ca neîntemeiate deoarece oferta de vânzare-cumpărare precum şi modalitatea de transmitere a dreptului de proprietate este stabilită prin lege, respectiv art. 12 alin. (2) din Legea nr. 246/2004 respectiv la cererea întreprinderii în termen de 90 de zile de la depunerea cererii Regia autonomă este obligată să încheie contractul de vânzare-cumpărare prevăzut la alin. (1) lit. b) şi d).
Având în vedere că reclamanta se încadrează în categoria întreprinderilor mici şi mijlocii astfel cum a fost definitivă prin art. 2 din Legea nr. 346/2004, că are calitatea de locatar asupra spaţiilor aparţinând Regiei autonome conform contractelor de închiriere aflate la dosar, instanţa apreciază că reclamanta este îndreptăţită la cumpărarea spaţiului în condiţiile art. 12 alin. (2) din Legea nr. 2346/2004.
Răspunzând criticilor formulate de pârâte, Curtea de Apel Oradea, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 92 din 30 septembrie 2008 a respins apelurile ca neîntemeiate.
În fundamentarea soluţiei pronunţate, instanţa de control judiciar a reţinut că în esenţă, că pârâta R.A.D.E.R. R.F. are calitate procesuală pasivă, potrivit art. 12 din Legea nr. 346/2004 prevăzându-se calitatea de locator al acesteia, iar OG nr. 39/2005 şi HG nr. 1874/2006 sub a căror incidenţă intră, de asemenea, cererea reclamantei, vânzarea activelor de către stat prin MINISTERUL CULTURII ŞI CULTELOR are loc prin intermediul acestei regii autonome, ce are în administrare spaţiile respective.
Cu privire la excepţia de prematuritate a reţinut că niciuna dintre legile incidente nu prevede o procedură prealabilă.
Pe fond, s-a reţinut că reclamanta a îndeplinit condiţiile prevăzute de art. 3, art. 12 din Legea nr. 346/2004 şi ale Ordinului nr. 2461/2004, privitoare la cumpărarea activelor ce le deţine cu titlu de chirie şi cum prin negociere directă s-a continuat procedura de cumpărare şi în temeiul prevederilor art. 67 din OG nr. 39/2005 şi a strategiei aprobate prin HG nr. 1874/2006, refuzul pârâtelor de a finaliza procedura demarată şi a încheia contractele de vânzare-cumpărare în termenele prevăzute este nejustificat faţă de oferta de vânzare acceptată dar nefinalizată prin încheierea contractului de vânzare-cumpărare.
Faptul că HG nr. 1874/2006 a fost anulată ulterior cererii de cumpărare pe cale judecătorească, nu este de natură a conduce la o altă concluzie.
Împotriva acestei hotărâri au formulat recurs, în termenul legal, ambele pârâte pe care l-au timbrat şi motivat în fapt şi în drept potrivit cerinţelor art. 3021 lit. c) C. proc. civ.
Pârâta R.A.D.E.F. R.F. a invocat motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 4, 7, 8 şi 9 C. proc. civ. şi a susţinut că instanţa de judecată şi-a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti, calificând activele C.P. situat în Oradea, judeţul Bihor şi C.V. situat în Salonta judeţul Bihor, ca fiind disponibile în sensul art. 12 din Legea nr. 346/2004, deşi potrivit art. 13 alin. (4) din această lege regiile autonome sunt cele abilitate prin lege să facă acest lucru, iar acestea nu figurează în listă.
Regimul juridic aplicabil acestor active nu îl constituie Legea nr. 346/2004, privind stimularea înfiinţării şi dezvoltării întreprinderilor mici şi mijlocii, ci OG nr. 39/2005 privind cinematografia – lege cu caracter special, aprobată prin Legea nr.328/2006, prin care se statuează la art. 67 - că diminuarea participaţiei statului la unităţile aflate sub autoritatea MINISTERUL CULTURII ŞI CULTELOR prevăzute la art. 66, precum şi vânzarea sălilor şi grădinilor de spectacol cinematografic şi terenurile aferente acestora, aflate în proprietatea privată a statului şi în administrarea R.A.D.E.F. R.F. se poate face pe baza unei strategii emise de MINISTERUL CULTURII ŞI CULTELOR şi aprobate prin Hotărâre a Guvernului.
O astfel de strategie a fost aprobată prin HG nr. 1874/2006, act atacat, însă, în justiţie, ceea ce a determinat invocarea excepţiei de prematuritate a introducerii acţiunii până la soluţionarea cauzei, or instanţa de apel motivează eronat că s-ar fi făcut referire la o procedură prealabilă prevăzută de OG nr. 39/2005.
HG nr. 1874/2006 a fost anulată, iar ordinul Ministerul Culturii şi Cultelor nr. 2461/2004 dat în aplicarea Legii nr. 346/2004 a fost abrogat, încât acţiunea este inadmisibilă.
Pârâtul MINISTERUL CULTURII ŞI CULTELOR a invocat motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 4 şi 9 C. proc. civ. şi a susţinut că numai R.A.D.E.F. R.F. avea dreptul acordat prin Legea nr. 346/2004, din coroborarea art. 12 cu art. 13 alin. (4) şi (5) din lege, de a stabili şi întocmi lista cuprinzând activele disponibile, or faţă de obiectul acţiunii care nu îl constituie constatarea existenţei unui drept ci obligaţia de a face, instanţa de apel în mod greşit a fost preocupată să constate că reclamanta îndeplineşte condiţiile art. 2 din lege, depăşindu-şi astfel atribuţiile puterii judecătoreşti.
Recursurile sunt nefondate.
Referitor la motivul prevăzut de art. 304 pct. 4 C. proc. civ., ambele recurente-pârâte, au invocat faptul că instanţa şi-a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti, argumentând acest punct de vedere prin faptul că aceste imobile nu sunt active disponibile, iar prin urmare nu pot face obiectul obligaţiei prevăzute de Legea nr. 346/2004.
Singurul argument în susţinerea acestei poziţii, invocat de recurente, îl reprezintă neînscrierea acestor imobile pe lista activelor disponibile întocmită de R.A.D.E.R. R.F.
În mod corect, atât instanţa de fond, cât şi Curtea de Apel Oradea, au respins această apărare, constatând că nu înscrierea unui activ pe listă îi conferă acestuia caracterul de activ disponibil, ci acest atribut trebuie analizat conform prevederilor legale, în cazul de faţă art. 13 alin. (2) din Legea nr. 346/2004 care defineşte criteriile de încadrare a unui activ în categoria celor disponibile şi anume că acestea să nu fie utilizate de către regia autonomă pentru o perioadă de 3 luni. După cum lesne se poate observa regia nu a mai utilizat aceste imobile pentru destinaţia de cinematograf de mai bine de 7 ani.
Mai mult, în motivarea sentinţei, Curtea de Apel Oradea, reţine, în mod corect şi legal, faptul că lista depusă la dosar de R.A.D.E.R. R.F. a fost întocmită la data de 5 martie 2008, iar procedura de vânzare a acestor imobile a fost iniţiată de R.A.D.E.R. R.F. în anul 2004.
În mod corect, instanţa reţine faptul că R.A.D.E.R. R.F. iniţiind din proprie iniţiativă procedura de vânzare a acestor imobile în anul 2004, a recunoscut practic caracterul de activ disponibil al acestor imobile.
De altfel pârâtele nu au depus nici o probă din care să rezulte faptul că ele utilizează imobilele ce fac obiectul prezentei acţiuni pentru activităţi proprii (exploatare/difuzare cinematografică).
Faptul că societatea reclamantă îndeplineşte cerinţele legale de a beneficia de dreptul de a cumpăra aceste imobile, a fost recunoscut şi de către pârâte atât prin întâmpinările depuse în primă instanţă, cât şi prin adresa nr. 12 din 18 noiembrie 2004, prin care R.A.D.E.R. R.F. aduce la cunoştinţa societăţii noastre faptul că îndeplineşte condiţiile prevăzute de Ordinul nr. 2461/2004 emis în baza Legii nr. 346/2004 şi a solicitat societăţii să-şi exprime opţiunea de cumpărare a sălilor de cinematograf deţinute în baza unor contracte de închiriere.
Referitor la motivul prevăzut de art. 304, pct. 9 C. proc. civ., recurentele-pârâte, invocă neaplicativitatea prevederilor Legii nr. 346/2004 în prezenta cauză.
În baza normelor legale mai sus amintite - Legea nr. 346/2004 - privind stimularea înfiinţării şi dezvoltării întreprinderilor mici şi mijlocii, precum şi a celorlalte acte normative incidente Ordinului nr. 2461/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice privind vânzarea prin negociere directă şi încheierea contractelor de leasing pentru unele active aflate în patrimoniul R.A.D.E.R. R.F., societatea a formulat cereri succesive de cumpărare a acestor imobile, cereri cărora atât pârâta R.A.D.E.R. R.F., cât şi pârâtul Ministerul Culturii şi Cultelor nu le-a dat curs în termenul prevăzut de normele legale (ex: 90 de zile conform Legii nr. 346/2004).
Trebuie menţionat că, în baza Legii nr. 346/2004, Ministerul Culturii şi Cultelor a emis Ordinul nr. 2461/2004 de aprobare a Normelor metodologice privind vânzarea prin negociere directă şi încheierea contractelor de leasing pentru unele active aflate în patrimoniul R.A.D.E.R. R.F.. În conformitate cu prevederile acestui Ordin, R.A.D.E.R. R.F. a solicitat societăţii, prin adresa nr. 12 din 18 noiembrie 2004 (depusă la dosarul cauzei), să-şi „exprime opţiunea în ceea ce priveşte cumpărarea cinematografelor pe care îl deţine în baza contractului de închiriere". În baza acestei oferte de vânzare, societatea intimată a transmis R.A.D.E.R. R.F. opţiunea fermă de cumpărare a acestor imobile, aşa cum rezultă din adresa nr. 347 din 26 noiembrie 2004, respectiv adresa nr. 348 din 26 noiembrie 2004.
Aşadar, după cum lesne se poate observa, condiţiile de valabilitate ale consimţământului în ceea ce priveşte încheierea contractelor de vânzare-cumpărare ale acestor imobile au fost îndeplinite la data exprimării din partea societăţii a acordului ferm de cumpărare.
Conform prevederilor Normelor Metodologice s-au efectuat expertize valorice imobiliare ale spaţiilor prin care s-a constatat că societatea îndeplineşte condiţiile privitoare la efectuarea investiţiilor în aceste imobile, urmând ca părţile să stabilească o dată pentru negocierea preţului pentru fiecare imobil în parte.
De reţinut că schimbarea regimului juridic al cinematografelor, în sensul trecerii lor în domeniul public de interes local s-a realizat ca efect al adoptării Legii nr. 303/2008, act normativ apărut după pronunţarea instanţei de apel.
Deci caracterul de bun public al imobilelor trebuie analizat la momentul naşterii raportului juridic între părţi.
Conform art. 1 C. civ. coroborat cu art. 15 alin. (2) din Constituţia României, legea civilă dispune numai pentru viitor şi nu are putere retroactivă, astfel încât modificările legislative survenite pe parcursul soluţionării dosarului nu poate influenţa sau modifica cadrul legal incident la momentul naşterii raportului juridic.
Faţă de cele arătate, văzând dispoziţiile art. 312 C. proc. civ..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâţii R.A.D.E.F. R.F. Bucureşti şi MINISTERUL CULTURII ŞI PATRIMONIULUI NAŢIONAL Bucureşti, împotriva deciziei nr. 92/C-A din 30 septembrie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 14 aprilie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1578/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1626/2011. Comercial → |
|---|
