ICCJ. Decizia nr. 1584/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1584/2011
Dosar nr. 17763/3/2009
Şedinţa publică de la 13 aprilie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, la data de 28 aprilie 2009, sub nr. 17763/3/2009, reclamanta SC P.C. SA prin administrator judiciar RVA I.S. S.P.RL. Bucureşti a chemat în judecată pârâta SC L.A. SRL Bucureşti, solicitând instanţei ca, prin sentinţa ce o va pronunţa, să dispună: obligarea pârâtei la a preda mărfurile/produsele achiziţionate de SCP.C. SA în temeiul contractului de vânzare-cumpărare din 9 iunie 2006, iar, în subsidiar - obligarea pârâtei la achitarea contravalorii materialelor nelivrate, în baza convenţiei menţionate.
La termenul de judecată din data de 3 iunie 2009, reclamanta SC P.C. SA - prin administrator judiciar RVA I.S. S.P.R.L. Bucureşti a depus la dosar note de şedinţă, prin care a precizat valoarea pretenţiilor solicitate prin cel de-al doilea capăt de cerere ca fiind în sumă de 2.556.474,62 lei (contravaloarea materialelor achiziţionate de SC P.C. SA).
La data de 7 septembrie 2009, pârâta SC L.A. SRL Bucureşti a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepţia prematurităţii cererii, în temeiul dispoziţiilor art. 7201 C. proc. civ. şi excepţia lipsei calităţii de reprezentant legal a semnatarului cererii de chemare în judecată.
Prin încheierea de şedinţă pronunţată la data de 20 ianuarie 2010, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială a respins excepţia de prematuritate a primului capăt de cerere, reţinând, în esenţa, că acest capăt de cerere (formulat în principal) are un obiect neevaluabil în bani, astfel încât reclamanta nu avea obligaţia ca, anterior învestirii instanţei, să încerce soluţionarea litigiului pe cale amiabilă, dispoziţiile legale prevăzând expres că procedura concilierii prealabile se aplica cererilor evaluabile în bani.
Capătul doi de cerere, având ca obiect obligarea pârâtei la achitarea contravalorii materialelor nelivrate, a fost formulat de reclamant în subsidiar, instanţa având, prin urmare, obligaţia de a se pronunţa asupra acestuia, doar în ipoteza respingerii primului capăt de cerere. Aşa fiind, la acest moment procesual, instanţa a constatat că nu poate analiza dacă capătul doi de cerere este prematur formulat, soluţia asupra excepţiei de prematuritate urmând a fi pronunţată dacă se va constata netemeinicia primului capăt de cerere,
Prin sentinţa comercială nr. 1533, pronunţată la data de 17 februarie 2010, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială a admis excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant şi a anulat cererea formulată de reclamanta SC P.C. SA Bucureşti, prin administrator judiciar RVA I.S. SPRL Bucureşti, în contradictoriu cu pârâta SC L.A. SRL Bucureşti.
În motivarea acestei hotărâri, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarele:
Cererea de chemare în judecată a fost semnată de avocat R. pentru reclamanta SC P.C. SA (fosta SC P. SA), al cărei administrator judiciar este RVA I.S. SPRL, fiind aplicată şi ştampila societăţii de avocaţi „M.A.A.";.
Cum prezenta cerere de chemare în judecată a fost introdusă ulterior emiterii deciziei nr. 2 din 31 martie 2009, prin care RVA I.S. SPRL, în temeiul art. 86 din Legea nr. 85/2006, a decis să menţină contractele de asistenţă juridică cu mai multe societăţi de avocaţi, printre care şi societatea de avocaţi „M.A.A.";, rezultă că împuternicirea dată prin decizia din 21 martie 2007 nu are ca obiect reprezentarea SC P.C. SA în prezentul litigiu.
Cât priveşte înscrisul aflat la dosar, instanţa a constatat că el atestă, coroborat cu contractul de asistenţă juridică din 6 aprilie 2004, doar dreptul societăţii de avocaţi „M.A.A."; de a reprezenta în judecată administratorul judiciar al reclamantei, nu şi dreptul acestei societăţi de avocaţi de a exercita dreptul de chemare în judecată, prin introducerea cererii de chemare în judecată şi semnarea acesteia, conform art. 68 alin. (1) C. proc. civ.
Mai mult, d-na avocat R., care a semnat cererea de chemare în judecată, nu face parte din cadrul societăţii de avocaţi „M.A.A.";, astfel cum aceasta a declarat la termenul de judecată din data de 28 octombrie 2009, şi, prin urmare, chiar dacă ar fi dovedit susţinerea potrivit căreia a încheiat cu societatea de avocaţi un contract de colaborare, nu a dovedit nici măcar că are dreptul de a reprezenta reclamanta în prezentul litigiu.
A mai constatat instanţa că d-na avocat R. nu a depus la dosar o procură pentru exerciţiul dreptului de chemare în judecată, în temeiul dispoziţiilor art. 68 şi 69 C. proc. civ.
Împotriva acestei sentinţe a formulat apel, în termen, reclamanta SC P.C. SA prin administrator judiciar RVA I.S. S.P.R.L. Bucureşti, la data de 8 aprilie 2010, motivele de apel fiind depuse, de asemenea, în termen, la termenul de judecată din 1 septembrie 2010.
La data de 1 octombrie 2010, intimata-pârâtă SC L.A. SRL Bucureşti a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant a S.C.A. „M.A.A.";, apărătorul apelantei-reclamante.
Prin decizia comercială nr. 368, pronunţată la data de 06 octombrie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială a respins excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant a apărătorului apelantei şi a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelanta SC P.C. SA prin administrator judiciar RVA I.S. S.P.R.L. împotriva sentinţei comerciale nr. 1533 din 17 februarie 2010, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, în dosarul nr. 17763/3/2009, în contradictoriu cu intimata SC L.A. SRL.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de control judiciar a reţinut, în esenţă, următoarele aspecte:
Cu privire la excepţia invocată, s-a constatat că nu este întemeiată, deoarece în dosarul primei instanţe există confirmarea din partea administratorului judiciar al reclamantei a calităţii de reprezentant convenţional al SC P.C. SA.
S-a reţinut că societatea-reclamantă nu a făcut vreo dovadă, nici în calea de atac a apelului, că d-na avocat R. ar avea calitatea de membru al S.C.A. „M.A.A.";, sau de avocat colaborator al acesteia, în aceste condiţii, constatându-se că în mod legal a considerat prima instanţă că nu s-a făcut dovada de către reclamantă a procurii pentru exerciţiul dreptului de chemare în judecată, potrivit art. 68 C. proc. civ.
Susţinerile apelantei referitoare la reprezentarea şi asistenţa juridică de către S.C.A. „M.A.A."; nu au putut fi reţinute, în cauză fiind vorba despre calitatea de reprezentant al reclamantei numai cu privire la exerciţiul dreptului de chemare în judecată.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen, reclamanta SC P.C. SA prin administrator judiciar RVA I.S. S.P.RL. Bucureşti, solicitând admiterea recursului, casarea în tot a deciziei recurate, respingerea excepţiei lipsei dovezii calităţii de reprezentant a apărătorului SC P.C. SA, cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecare, având în vedere faptul că procesul a fost soluţionat fără a se intra în cercetarea fondului.
În recursul său, întemeiat în drept pe prevederile pct. 8 şi 9 ale art. 304 C. proc. civ., recurenta-reclamantă SC P.C. SA prin administrator judiciar RVA I.S. S.P.RL. Bucureşti a invocat, în esenţă, următoarele motive:
Decizia atacată este nelegală, pronunţată printr-o interpretare greşită a actului juridic dedus judecăţii (mandatul de reprezentare dat avocatului ce a semnat cererea de chemare în judecată), cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii motive de recurs prevăzute de dispoziţiile art. 304 C. proc. civ. (pct. 8 şi pct. 9).
Susţine recurenta-reclamantă că raţionamentul instanţei de apel este complet greşit, întrucât nu s-a contestat nici un moment existenţa unui contract de colaborare profesională încheiat între societatea de avocatură „M.A.A."; şi avocat R.; mai mult decât atât, însuşi apărătorul societăţii-intimate SC L.A. SRL a depus, în cadrul probei cu înscrisuri, încheierea din data de 11 noiembrie 2009, pronunţată de Judecătoria Sectorului 3, în dosarul nr. 11224/301/2009, în care se face referire la contractul de conlucrare profesională al avocatei R.
Astfel, o serie de înscrisuri sunt elocvente pentru dovada calităţii de reprezentat al apărătorului recurentei-reclamantei SC P.C. SA, la momentul introducerii cererii de chemare în judecată: contractul de asistenţă juridică şi reprezentare permanentă din 6 aprilie 2004, încheiat între S.C.A. „M.A.A."; şi SC P.C. SA (fosta denumire P.); contractul de conlucrare profesională, încheiat la data de 28 octombrie 2005 între S.C.A. „M.A.A."; (fostă denumire S.C.P.A. „A.C.";) şi Cabinet individual de avocat „R.- G.";; împuternicirea avocaţială emisă de S.C.A. „M.A.A."; în temeiul contractelor mai sus amintite; decizia nr. 2 din 31 martie 2009, emisă de RVA I.S. SPRL, prin care societatea de insolventă confirmă calitatea de reprezentant convenţional a societăţii de avocatură şi decide să menţină contractul de asistenţă juridică şi reprezentare permanentă din 6 aprilie 2004 indicat mai sus, şi adresa din 4 octombrie 2010, prin care RVA I.S. SPRL, în calitate de administrator judiciar al SC P.C. SA, îşi însuşeşte expres cererea de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu SC L.A. SRL.
Apreciază recurenta-reclamantă că, în cazul de faţă, contractul de conlucrare profesională, alături de împuternicirea avocaţială eliberată în baza acestuia, fac dovada calităţii de reprezentant.
Societatea de avocatură, legal împuternicită de către clienta SC P.C. SA prin administrator judiciar, dă, la rândul său, un mandat de reprezentare unui alt avocat cu care are încheiat, în prealabil, un contract de conlucrare profesională.
Într-un asemenea context, nu se poate în nici un fel afirma că nu s-a făcut dovada de către reclamantă a procurii pentru exerciţiul dreptului de chemare în judecată, potrivit art. 68 C. proc. civ.
În accepţiunea dispoziţiilor legale (art. 68 alin. (3) C. proc. civ.), sfera de interes a drepturilor procedurale exercitate prin mandatar vizează toate actele procedurale, mandatul fiind presupus dat pentru toate actele judecăţii, chiar dacă nu cuprinde nici o arătare în această privinţă.
Susţine recurenta-reclamantă că suntem în prezenţa unei încălcări de către instanţele de judecată a dreptului la apărare şi al liberului acces la justiţie, ca principii fundamentale consacrate în practica C.E.D.O. întrucât, în speţa de faţă, trecând peste dovezile ce confirmă calitatea de reprezentant a apărătorului recurentei-reclamante, se refuză cercetarea şi soluţionarea pe fond a cauzei.
Analizând recursul reclamantei, prin prisma motivelor invocate şi a temeiului de drept indicat, înalta Curte constată că acesta este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Primul motiv de recurs formulat de recurenta-reclamantă SC P.C. SA prin administrator judiciar RVA I.S. S.P.R.L. Bucureşti, întemeiat în drept pe prevederile pct. 8 al art. 304 C. proc. civ., se referă la interpretarea greşită a actului juridic dedus judecăţii, mandatul de reprezentare dat avocatului ce a semnat cererea de chemare în judecată.
Acest motiv de recurs nu poate fi primit, fiind nefondat.
Astfel, conform prevederilor art. 304 pct. 8 C. proc. civ.: „Modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere în următoarele situaţii, numai pentru motive de nelegalitate: când instanţa, interpretând greşit actul juridic dedus judecăţii, a schimbat natura ori înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia";.
Din economia acestor prevederi legale rezultă, fără putinţă de tăgadă, că motivul de recurs înscris în acest text vizează interpretarea greşită de către instanţa de apel a „actului juridic dedus judecăţii";, în sens de negotium juris, adică manifestare de voinţă producătoare de efecte juridice, şi nicidecum în sens de instrumentam probationis, adică de înscris, ca mijloc de probă.
În recursul de faţă, dispoziţiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ. sunt impropriu invocate; criticile formulate nu se circumscriu acestui motiv de recurs, deoarece nu se referă la interpretarea greşită a însuşi actului juridic dedus judecăţii, ci la greşita interpretare a probelor, care nu constituie motiv de casare ori de modificare a deciziei.
Din conţinutul cererii introductive de instanţă rezultă, fără putinţă de tăgadă, că actul juridic dedus judecăţii îl reprezintă contractul de vânzare-cumpărare din 9 iunie 2006, încheiat între SC L.A. SRL Bucureşti, în calitate de vânzător, şi SC P. SA Bucureşti, în calitate de cumpărător, şi nicidecum mandatul de reprezentare al avocatului semnatar al cererii de chemare în judecată, la care face referire recurenta, care reprezintă doar un înscris, ca oricare dintre celelalte înscrisuri administrate în cauză în cadrul probatoriilor, în dovedirea calităţii de reprezentant legal al reclamantei.
Este evident că acest mandat de reprezentate (fie el contractul de asistenţă juridică şi reprezentare permanentă din 6 aprilie 2004, fie contractul de conlucrare profesională încheiat între S.C.A. „M.A.A."; şi C.I.A. „I.R.G."; la data de 28 octombrie 2005, ori împuternicirea avocaţială emisă de S.C.A. „M.A.A.";, şi, mai mult, decizia nr. 2 din 31 martie 2009, emisă de RVA I.S. S.P.R.L. sau adresa din 4 octombrie 2010, prin care RVA I.S. S.P.R.L. îşi însuşeşte expres cererea de chemare în judecată) nu reprezintă un act juridic, în sens de manifestare de voinţă a părţilor, producătoare de efecte juridice, pentru a se putea pune problema greşitei interpretări, schimbării naturii ori înţelesului lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia.
Felul în care instanţa de apel a interpretat, în stabilirea calităţii de reprezentant convenţional al reclamantei cu privire la exerciţiul dreptului de chemare în judecată, proba cu aceste înscrisuri, nu poate face obiect de analiză în recurs, câtă vreme interpretarea dată probelor constituie o chestiune de fapt, care nu justifică invocarea motivului de recurs bazat pe denaturarea actului juridic dedus judecăţii, respectiv, a cazului de modificare prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ.
De altfel, aceste înscrisuri depuse la dosar nu conferă mandat de reprezentare în faţa instanţei Tribunalului Bucureşti, secţia a Vi-a comercială, acestea având efecte numai pentru „dosarele deja aflate pe rolul instanţelor de judecată la data de 31 martie 2009";, şi nicidecum ulterior, cum se invoca de către recurentă. În consecinţă, instanţa nu a schimbat natura ori înţelesul mandatului, Curtea de Apel constatând doar că nu conferă, în condiţiile impuse de lege, reprezentarea convenţională.
Prin cel de-al doilea motiv de recurs formulat, întemeiat în drept pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta-reclamantă SC P.C. SA prin administrator judiciar RVA I.S. S.P.R.L. Bucureşti critică decizia instanţei de apel ca fiind dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii, respectiv, a prevederilor art. 68 C. proc. civ., susţinând, în esenţă, că nu se poate, în nici un fel, afirma că nu s-a făcut dovada de către aceasta a procurii pentru exerciţiul dreptului de chemare în judecată.
Nici acest motiv de recurs nu este fondat.
Caracterul absolut şi peremptoriu al excepţiei procesuale de fond a lipsei dovezii calităţii de reprezentant a reclamantei pentru exerciţiul dreptului procesual de a introduce cererea de chemare în judecată, atrage, în mod imperativ, anularea actului procesual exercitat fără mandat prealabil, sub semnătură legalizată sau certificată, după regulile de drept substanţial ce guvernează contractul de asistenţă juridică, potrivit Legii avocaţilor nr. 51/1995.
La rândul său, art. 113 din Statutul profesiei de avocat stabileşte că dreptul avocatului de a asista şi a reprezenta partea, cu atât mai mult-de a formula o cerere de chemare în judecată, se naşte din contractul de asistenţă juridică încheiat în formă scrisă între avocat şi client ori mandatarul acestuia.
În speţă, starea de fapt descrisă în considerentele deciziei recurate dovedeşte, pe deplin, că cererea de chemare în judecată formulată de apărător nu s-a întemeiat pe o împuternicire izvorâtă din lege, respectiv, din art. 68 alin. (1) teza a Ii-a C. proc. civ., în lipsa unui mandat al apărătorului de a exercita acest act procesual excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant al reclamantei fiind întemeiată.
Astfel, aşa cum rezultă din cuprinsul cererii de chemare în judecată, acest act procesual a fost declarat şi susţinut de reclamantă prin intermediul reprezentantului său avocat, care a semnat cererea în numele şi pentru clienta SC P.C. SA prin administrator judiciar RVA I.S. S.P.R.L. Bucureşti, însă, contractul de asistenţă juridică din 6 aprilie 2004, depus la dosar, nu atestă că aceasta l-ar fi împuternicit pe avocat să formuleze cererea de chemare în judecată în faţa Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială din data de 28 aprilie 2009 (cerere introdusă cu mult ulterior încheierii contractului, al cărui obiect îl reprezenta doar „asistenţă juridică şi reprezentare";).
Aşa fiind, cererea de chemare în judecată introdusă din iniţiativa mandatarului, fără ca acesta din urmă să aibă din partea reclamantei o procură (mandat) specială pentru exerciţiul actului procesual, după cum, la fel de adevărat este că procura invocată în susţinere (respectivul contract de asistenţă juridică) nu conferea mandatarului decât puteri limitate, referitoare la „asistenţă juridică şi reprezentare"; la momentul lunii aprilie 2004, şi nicidecum pentru formularea unei noi cereri, în anul 2009, este pe deplin anulabilă, pe temeiul prevederilor art. 133 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 68 alin. (1) C. proc. civ., aşa cum, de altfel, în mod corect şi legal a reţinut şi instanţa de apel.
Decizia nr. 2 din 31 martie 2009, emisă de RVA I.S. S.P.R.L. Bucureşti, la care face referire recurenta-reclamantă în susţinerea recursului său nu poate fi considerată că, prin aceasta, reclamanta ar fi ratificat, în scris, în mod expres, actul procesual efectuat fără mandat sub semnătură certificată, potrivit art. 68 alin. (1) teza a Il-a C. proc. civ., căci, aşa cum s-a stipulat la art. 3 din decizie, S.C.A. „M.A.A."; a fost împuternicită „să reprezinte administratorul judiciar în dosarele aflate pe rolul instanţelor de judecată în care SC P.C. SA este parte";, şi nicidecum în alte dosare, ulterioare, cum este cazul în speţă, decizia stipulând în mod expres, in terminis, pentru care anume dosare a împuternicit S.C.A. („în dosarele aflate pe rolul instanţelor de judecată";).
Aceasta, cu atât mai mult cu cât nu este vorba despre ratificarea unui mandat tacit, ci despre ratificarea unui act procesual efectuat în baza unui mandat care nu îndeplineşte condiţia formei scrise ad probationem, respectiv, condiţia de formă a certificării semnăturii avocatului ales.
De asemenea, din nici o încheiere de şedinţă de la dosar nu rezultă că reclamanta-recurentă SC P.C. SA prin administrator judiciar RVA I.S. S.P.R.L. Bucureşti ar fi fost prezentă la vreun termen de judecată, prin reprezentantul său legal, ea fiind reprezentată de la prima înfăţişare de avocat.
Atâta timp cât, din nici un act procesual nu rezultă că aceasta ar fi fost prezentă vreodată, în faţa instanţei, împreună cu avocatul său, iar din înscrisurile enumerate prin cuprinsul cererii de recurs nu se face dovada că mandatarul avocat al reclamantei a avut calitatea cerută de lege pentru a formula cererea de chemare în judecată şi a o reprezenta pe aceasta în faţa Tribunalului, în mod legal instanţa de apel a reţinut că nu s-a făcut dovada calităţii de reprezentant al reclamantei cu privire la exerciţiul dreptului de chemare în judecată.
Aşadar, în speţă, instanţa de apel a realizat o corectă şi legală aplicare a dispoziţiilor art. 68 C. proc. civ., şi, întrucât, în mod legal acţiunea s-a anulat pe considerente privitoare la lipsa calităţii apărătorului de reprezentant al reclamantei, nu poate fi reţinută nici critica recurentei-reclamante referitoare la încălcarea dreptului la apărare şi a liberului acces la justiţie, căci, aşa cum s-a arătat mai sus, constatându-se neregularitatea sesizării instanţei de judecată, nu se poate vorbi de un refuz de judecată, de denegare de dreptate şi, în final, de vreo încălcare a dreptului de acces la justiţie, consfinţite prin art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Faţă de cele de mai sus, nu se poate reţine vreo interpretare greşită a actului juridic dedus judecăţii ori încălcarea sau aplicarea greşită a legii de către instanţa de apel, spre a deveni, astfel, incidente motivele de recurs prevăzute la pct. 8 şi 9 ale art. 304 C. proc. civ.
Pentru cele ce preced, înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează a respinge recursul declarat de reclamantă, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC P.C. SA prin administrator judiciar RVA I.S. S.P.R.L. Bucureşti împotriva deciziei comerciale nr. 368 din 06 octombrie 2010, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 aprilie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1845/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1504/2011. Comercial → |
|---|
