ICCJ. Decizia nr. 1870/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1870/2011
Dosar nr. 2030/212/2009
Şedinţa publică de la 12 mai 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin Sentinţa civilă nr. 9011 din 18 mai 2009 pronunţată de Judecătoria Constanţa în Dosar nr. 2030/212/2009, instanţa a admis excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Constanţa în soluţionarea litigiului şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanţa, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Cererea a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa sub acelaşi nr. de dosar, respectiv 2030/212/2009.
Prin Sentinţa civilă nr. 2312/COM din 20 aprilie 2010 Tribunalul Constanţa a admis în parte acţiunea precizată a reclamantului şi a obligat pârâta să procedeze la modificarea ratei dobânzii curente numai în funcţie de evoluţia pieţei financiare conform art. 3.3 din Contractul de credit nr. X din 16 aprilie 2007 (evoluţia ratei dobânzii la CHF pe piaţa financiară) din noiembrie 2008 şi până la rambursarea creditului.
A respins ca inadmisibile cererile privind obligarea pârâtei la plata daunelor interese compensatorii în cuantum de 132 CHF şi la compensarea prejudiciului prin diminuarea ratei de credit şi a dobânzii cu 44 CHF lunar şi a obligat pârâta la plata sumei de 8,3 RON cheltuieli de judecată reprezentând taxă de timbru şi timbru judiciar aferente capătului 1 de cerere.
Pentru a pronunţa această sentinţă prima instanţă a reţinut că reclamantul, conform art. 1169 C. civ. a făcut dovada că modalitatea ratei dobânzii practicată de pârâtă la creditul contractat în CHF, în temeiul contractului de credit nr. X din 16 aprilie 2007, cu începere din luna noiembrie 2008 nu corespunde criteriului obiectiv negociat de părţi la semnarea convenţiei, conform art. 942 şi 969 C. civ.
Astfel, cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, reclamantul a făcut dovada trend-ului descendent al ratei dobânzilor de politică monetară, a măsurilor de reducere a dobânzilor practicate de Banca Centrală Europeană, Banca Naţională a Elveţiei şi principalele bănci centrale, a scăderii LIBOR.
Prin explicaţiile referitoare la majorarea dobânzii la creditele acordate în CHF, determinată de creşterea costului total de finanţare al băncilor din România în CHF, cu trimitere la prima de risc suportată de băncile din România şi determinată de creşterea percepţiei de risc a investitorilor faţă de România pârâta nu a combătut argumentele reclamantului în susţinerea caracterului abuziv al măsurii dispuse.
În condiţiile în care criteriile de modificare a ratei dobânzii curente nu corespund clauzelor contractuale şi evoluţiei ratei dobânzii pe piaţa financiară pentru moneda în care a fost acordat creditul, instanţa a admis cererea principală astfel cum a fost formulată şi precizată de reclamant.
Relativ la pretenţiile ce fac obiectul capetelor 2 şi 4 din acţiune, instanţa le-a respins ca inadmisibile, ca o consecinţă a soluţiei din 12 ianuarie 2010 de admitere a excepţiei inadmisibilităţii dedusă din neîndeplinirea procedurii concilierii prealabile prevăzută de art. 7201 C. proc. civ. .
În aplicarea art. 274 C. proc. civ. a fost obligată pârâta, către reclamant, la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei sentinţe a formulat apel pârâta R.B. SA solicitând, pe cale de excepţie constatarea lipsei de interes a intimatului reclamant în promovarea acţiunii, iar pe fond, admiterea apelului şi schimbarea în parte a sentinţei apelate în sensul respingerii cererii.
Prin Decizia civilă nr. 138/COM din 15 octombrie 2010 Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, de contencios administrativ şi fiscal, a respins apelul pârâtei ca nefondat.
Pentru a hotărî astfel instanţa de apel a reţinut că în cauză în raport de obiectul cererii de chemare în judecată, respectiv obligarea apelantei la modificarea ratei dobânzii din contractul de credit nr. X din 16 aprilie 2007 încheiat între părţi, în conformitate cu art. 3.3 se constată că intimatul reclamant justifică interesul în promovarea acestui capăt de cerere, interesul fiind legitim, născut, actual şi direct.
Părţile, la încheierea contractului au avut în vedere un criteriu apreciat de comun acord ca fiind obiectiv şi anume, ca modificarea ratei dobânzii să se dispună în funcţie de evoluţia pieţei financiare conform art. 3.3 din contract şi anume, evoluţia ratei dobânzii la CHF pe piaţa financiară, în acest sens legal, pronunţându-se şi prima instanţă.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta R.B. SA Bucureşti invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în temeiul căruia a solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate şi pronunţarea unei decizii prin care să fie respinsă cererea reclamantului ca rămasă fără obiect, iar în subsidiar ca inadmisibilă.
În dezvoltarea în fapt a recursului, recurenta a susţinut, în esenţă, următoarele:
- Acţiunea a rămas fără obiect întrucât prin rămânerea irevocabilă în data de 20 mai 2010 a Sentinţei nr. 53 din 7 ianuarie 2010 a Judecătoriei Sector 1, obiectivul urmărit de reclamant prin prezenta acţiune era deja atins; acesta obţinuse deja o hotărâre prin care banca era obligată să modifice clauza de la art. 3.3 din contract.
- În mod greşit a respins instanţa de apel calea de atac în condiţiile în care nu mai exista interesul reclamantului în judecarea litigiului întrucât şi-a valorificat dreptul dedus judecăţii pe o altă cale. R.B. SA Bucureşti a depus la dosarul cauzei actul adiţional la contractul de credit prin care a modificat clauza de la art. 3.3 şi a propus reclamantului calcularea ratei dobânzii în funcţie de un indice verificabil: din formula de calcul precizată în actul adiţional, reiese clar că banca a propus calcularea dobânzii în funcţie de indicele de referinţă Libor la 6 luni.
- Evoluţia pieţei financiare include pe lângă evoluţia ratei dobânzii la CHF pe piaţa financiară şi componente pentru costul creditului pe piaţa ţării în a cărei monedă se contractează împrumutul şi prima de risc pe care băncile străine o solicită pentru a finanţa entităţi din România.
- În stabilirea obligaţiei băncii de a modifica art. 3.3 din contractul de credit instanţa de apel a pierdut din vedere că pe parcursul judecării litigiilor a intrat în vigoare O.U.G. nr. 50/2010 care stabileşte în mod imperativ anumite obligaţii pentru bănci în relaţiile cu clienţii lor.
Intimatul T.V. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Recursul este nefondat.
Din examinarea motivelor de recurs prin prisma dispoziţiilor legale incidente cauzei se apreciază că instanţa de apel a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică care nu poate fi reformată prin recursul declarat de pârâtă.
Criticile potrivit cărora acţiunea a rămas fără obiect şi nu mai exista interesul reclamantului în judecarea cauzei sunt nefondate.
Reclamantul justifică interesul în promovarea capătului de cerere de a se proceda la modificarea ratei dobânzii curente numai în funcţie de evoluţia pieţei financiare, interesul fiind legitim, născut, actual şi direct.
Sentinţa civilă nr. 53 din 7 ianuarie 2010 pronunţată de Judecătoria Sector 1 invocată de recurentă are alt obiect, cel de a se constata existenţa clauzelor abuzive din contractul de credit, reclamantă fiind Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor Bucureşti.
Faptul că prin hotărâre pârâta a fost obligată la modificarea clauzelor abuzive prevăzute în dispoziţiile art. 3.3 din contractul de credit nu exclude interesul reclamantului în promovarea prezentei cereri întrucât, aşa cum corect a reţinut şi instanţa de apel, modificarea trebuie să reprezinte voinţa şi acordul părţilor.
Raportat la starea de fapt reţinută instanţa de apel a apreciat corect voinţa manifestată de părţi la încheierea contractului în ceea ce priveşte modificarea dobânzii la credit, aplicând corect prevederile art. 942 C. civ., art. 969 C. civ., în concordanţă cu prevederile art. 977 şi urm. C. civ.
Soluţia de obligare a recurentei de a proceda la modificarea ratei dobânzii curente numai în funcţie de evoluţia pieţei financiare, conform art. 3.3 din contractul de credit (evoluţia ratei dobânzii la CHF pe piaţa financiară) din noiembrie 2008 şi până la rambursarea creditului de intimatul reclamant a fost pronunţată în strictă concordanţă cu înţelegerea părţilor concretizată în contract, modificarea ratei dobânzii de către recurentă operând pe baza unor criterii care nu au fost avute în vedere de comun acord cu reclamantul.
Părţile la încheierea contractului au avut în vedere un criteriu apreciat de comun acord ca fiind obiectiv şi anume, ca modificarea ratei dobânzii să se dispună în funcţie de evoluţia pieţei financiare, conform art. 3.3 din contract şi anume, evoluţia ratei dobânzii la CHF pe piaţa financiară şi în acest sens legal s-au pronunţat instanţele.
Referirile asupra componentelor costului creditului pe piaţa ţării în a cărei monedă se contractează împrumutul, prima de risc pe care băncile străine o solicită pentru a finanţa entităţi din România nu sunt de natură a schimba soluţia pronunţată întrucât exced modalităţii de calcul convenită de părţi pentru modificarea ratei dobânzii.
Faptul că recurenta a redactat un act adiţional, este lipsit de relevanţă în condiţiile în care nu reflectă înţelegerea părţilor concretizată în contract.
Contractul de credit ce formează obiect de analiză nu intră sub incidenţa dispoziţiilor O.U.G. nr. 50/2010 încât critica formulată sub acest aspect este nefondat.
Pentru considerentele expuse, se apreciază că hotărârea nu este afectată de motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., încât în temeiul art. 312 C. proc. civ. Înalta Curte urmează a respinge recursul pârâtei ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta R.B. SA Bucureşti împotriva Deciziei civile nr. 138/COM din 15 octombrie 2010 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2169/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1755/2011. Comercial → |
|---|
