ICCJ. Decizia nr. 2170/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2170/2011
Dosar nr. 1767/1/2011
Şedinţa publică de la 2 iunie 2011
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 745 din 17 februarie 2011 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, a respins ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC S. SRL Vaslui prin administrator judiciar E.L. SPRL, reţinând, în esenţă, că în cazul în care între părţi a existat un contract, din a cărui executare au rezultat prejudicii, nu este posibil să se apeleze la răspunderea delictuală, calea de acces fiind cea a răspunderii contractuale. Or, în cauza dedusă judecăţii, corelativ obligaţiei pârâtei de a furniza gaze naturale neîntrerupt, reclamantei îi revenea obligaţia achitării contravalorii serviciilor prestate, motiv pentru care, neexecutându-şi propria obligaţie, SC S. SRL nu poate cere pârâtei executarea obligaţiilor sale şi, cu atât mai puţin, obligarea la plata unui prejudiciu cauzat de atitudinea culpabilă a reclamantei.
Împotriva acestei decizii SC S. SRL prin administrator judiciar E.L. SPRL Iaşi a formulat contestaţie în anulare întemeiată pe dispoziţiile art. 318 C. proc. civ.
În argumentarea motivului prevăzut de art. 318 C. proc. civ., contestatoarea a susţinut că instanţa de recurs a reţinut spre analiză doar două motive de recurs din cele patru motive ce au fost invocate.
Astfel, contestatoarea apreciază că este absolut necesară clarificarea unuia dintre cele două motive şi anume a faptului că pârâta a încălcat prevederile contractuale prin aceea că avea obligaţia de a anunţa încetarea furnizării cu minim 3 zile calendaristice înainte de oprirea efectivă.
În concluzie contestatoarea susţine că nici instanţa de fond nici instanţa de apel nu s-au pronunţat asupra acestui motiv şi consideră că acest subiect justifică anularea deciziei contestate.
Totodată contestatoarea în dezvoltarea motivării prezintă detaliat situaţia de fapt fără a prezenta efectiv critici asupra deciziei pronunţate de instanţa de recurs.
Pentru aceste motive contestatoarea a solicitat admiterea contestaţiei în anulare aşa cum a fost formulată.
Contestaţia în anulare este nefondată.
Temeiul contestaţiei este art. 318 C. proc. civ. potrivit căruia: ";Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte a omis din greşeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificarea sau de casare";.
Textul legal are în vedere numai omisiunea de a examina unul dintre motivele de modificare sau de casare invocate de recurent (motive arătate în mod expres şi limitativ de art. 304 C. proc. civ.), iar nu argumentele de fapt sau de drept indicate de parte, cum este cazul şi în speţă, care, oricât de larg ar fi dezvoltate, sunt subsumate întotdeauna motivului de modificare sau de casare pe care îl sprijină.
Din considerentele deciziei pronunţată în recurs, rezultă că motivele prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. în care a fost încadrat recursul au fost analizate şi că instanţa de control judiciar, prin răspunsul său a avut în vedere faptul că într-o cale extraordinară de atac, nu pot fi analizate decât motive de nelegalitate şi nu de netemeinicie.
Faptul că argumentarea instanţei de recurs nu este însuşită de către contestatoare, nu constituie motiv întemeiat pe dispoziţiile art. 318 C. proc. civ.
În realitate, contestatoarea nu a avut în vedere faptul că se află într-o cale extraordinară de atac şi că motivele pentru exercitarea acesteia sunt de strictă interpretare. Aşadar, omisiunea cercetării unui motiv de casare sau modificare nu poate viza argumentele de fapt şi de drept pe care partea le-a invocat în sprijinul motivului de casare, fiind suficient ca în dezlegarea dată acestui motiv, Înalta Curte să arate considerentele pentru care motivul respectiv a fost găsit nelegal, fără să fie necesară preluarea tuturor argumentelor recurentului.
În consecinţă, contestaţia în anulare va fi respinsă, întrucât soluţia din Decizia nr. 745 din 17 februarie 2011 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu este rezultatul unei omisiuni, iar prevederile art. 318 C. proc. civ. nu-şi găsesc aplicarea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatoarea S.C. S. S.R.L. Vaslui prin administrator judiciar E.L. SPRL Iaşi împotriva Deciziei nr. 745 din 17 februarie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 iunie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2171/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2169/2011. Comercial → |
|---|
