ICCJ. Decizia nr. 209/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 209/2011
Dosar nr. 5882/1/2010
Şedinţa publică din 19 ianuarie 2011
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea adresată instanţei la data de 5 iulie 2010, contestatoarea C.L. a solicitat, în contradictoriu cu intimaţii C.C. şi SC H. SRL Botoşani, anularea deciziei nr. 1911, pronunţată de secţia comercială a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, la data de 25 mai 2010, în Dosarul nr. 3339/40/2008, invocând în drept dispoziţiile art. 318 C. proc. civ.
În motivarea acestei cereri s-a arătat, în esenţă, că soluţia de anulare a recursului, ca netimbrat, prin Decizia contestată, este rezultatul unei greşeli materiale, întrucât taxa de timbru a fost plătită şi depusă la dosar la data de 25 mai 2010.
În vederea soluţionării contestaţiei în anulare s-a ataşat Dosarul nr. 3339/40/2008 în care s-a pronunţat Decizia contestată, prin care s-a anulat, ca netimbrat, recursul declarat de pârâţii C.C. şi C.L. împotriva deciziei nr. 74 din 2 noiembrie 2009 pronunţată de secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Târgu Mureş.
Este de observat că prin prezenta contestaţie în anulare a fost vizat primul motiv prevăzut de art. 318 C. proc. civ., în conformitate cu care hotărârea instanţei de recurs poate fi atacată, pe această cale, când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli evidente.
Examinarea actelor şi lucrărilor dosarului relevă că taxa judiciară de timbru în cuantum de 5.000 RON, conform chitanţei din 25 mai 2010, a fost depusă „după şedinţă”, astfel cum rezultă din rezoluţia de primire şi că timbrul judiciar nu se află depus la dosar.
Rezultă aşadar că, la momentul pronunţării deciziei contestate, dovada achitării taxei judiciare de timbru nu se afla la dosar, aşa încât nu se poate reţine incidenţa art. 318 alin. (1) teza 1 C. proc. civ., întrucât greşeala materială, invocată în cauză, trebuie apreciată în raport cu datele existente la dosarul cauzei la acel moment.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia în anulare formulată împotriva deciziei nr. 1911 din 25 mai 2010, pronunţată de secţia comercială a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. 3339/40/2008, şi în temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. civ., va obliga contestatoarea, în culpă procesuală, să plătească intimatei SC H. SRL cheltuielile de judecată constând în contravaloarea transportului efectuat pe ruta Botoşani – Bucureşti şi retur, la termenele din 15 decembrie 2010 şi 19 ianuarie 2011, astfel cum a solicitat şi dovedit prin înscrisurile depuse la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatoarea C.L. împotriva deciziei nr. 1911 din 25 mai 2010, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, în Dosarul nr. 3339/40/2008.
Obligă contestatoarea să plătească intimatei SC H. SRL Botoşani suma de 320 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând contravaloare transport.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 ianuarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 206/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 217/2011. Comercial → |
|---|
