ICCJ. Decizia nr. 205/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 205/2011
Dosar nr. 6861/1/2010
Şedinţa publică din 19 ianuarie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea comercială înregistrată la Tribunalul Arad în data de 21 aprilie 2008, reclamanta SC F.G. SRL Arad a chemat în judecată pârâta SC C.A.O. SRL şi a solicitat obligarea acesteia la plata sumei de 450.168,94 RON reprezentând contravaloarea lucrărilor executate la imobilele din localitatea Olari, judeţul Arad, actualizată cu rata inflaţiei de la data plăţii efective şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În susţinerea acţiunii, reclamanta a arătat că între părţi s-a încheiat Contractul de prestări servicii nr. 72 din 23 martie 2007 având ca obiect executarea unei hale industriale la un preţ orientativ de 340.000 RON + T.V.A., valoarea finală a lucrării urmând a fi stabilită ulterior întrucât pârâta nu a avut proiect finalizat şi autorizaţie de construcţie; că, a realizat toate lucrările menţionate în contract şi alte lucrări suplimentare pentru care însă părţile nu au încheiat un act adiţional cu privire la valoarea suplimentară a contractului, iar pârâta a plătit suma de 340.000 RON menţionată în contractul încheiat şi pentru care s-a emis Factura nr. 5207980 din 26 aprilie 2007, iar în privinţa valorii lucrărilor suplimentare în cuantum de 560.718,94 RON, aceasta a fost achitată doar parţial de către pârâtă.
În drept au fost invocate dispoziţiile art. 494 alin. (3) C. civ.
Prin întâmpinare, pârâta SC C.A.O. SRL Olari a solicitat respingerea acţiunii şi obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
Potrivit notelor de şedinţă prezentate în şedinţa din data de 18 iunie 2008, reclamanta şi-a întemeiat acţiunea pe principiul îmbogăţirii fără justă cauză, principiu potrivit căreia persoana care realizează o îmbogăţire în dauna unei alte persoane care suferă o însărăcire corespunzătoare este obligată să restituie însărăcitului valoarea cu care s-a îmbogăţit, dar nu mai mult decât valoarea însărăcirii.
Prin Sentinţa comercială nr. 970 din 19 mai 2009, Tribunalul Arad a admis acţiunea comercială formulată de reclamanta SC F.G. SRL împotriva pârâtei SC C.A.O. SRL şi a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 450.168,94 RON cu titlu de preţ, sumă actualizată cu rata inflaţiei la data plăţii efective şi suma de 9.695 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că excepţiile inadmisibilităţii şi a lipsei calităţii procesuale pasive sunt neîntemeiate şi în consecinţă le-a respins, iar pe fondul cauzei a reţinut că au fost dovedite toate pretenţiile, potrivit Contractului de prestări servicii nr. 72 din 23 martie 2007, în temeiul căruia reclamanta SC F.G. SRL Arad în calitate de prestator s-a obligat să execute în beneficiul pârâtei SC C.A.O. SRL Olari o hală de depozitare cereale în sat Olari potrivit specificaţiilor din anexa nr. 1.
Potrivit aceluiaşi contract, reclamanta s-a obligat să pună la dispoziţie şi materialele necesare, contractul s-a încheiat pe o durată de 3 luni începând din data de 23 martie 2007 până în data de 1 iulie 2007 şi preţul prestaţiei a fost stabilit la suma de 340.000 RON + TVA .
Pârâta a achitat preţul contractului şi a refuzat să achite contravaloarea unor lucrări suplimentare pe care reclamanta susţine că le-a efectuat şi le-a dovedit.
Astfel, conform conţinutului raportului de expertiză tehnică judiciară întocmit de către expertul L.Ş., reclamanta a efectuat în beneficiul pârâtei lucrări suplimentare care exced Contractului de prestări servicii nr. 72 din 23 martie 2007, valoarea materialelor şi preţul muncii fiind de 699.311 RON, sumă stabilită având în vedere preţurile dictate de piaţa liberă.
S-a motivat că, prin urmare, patrimoniul pârâtei s-a sporit cu valoarea indicată mai sus, valoare care trebuie restituită reclamantei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, în termen legal, pârâta SC C.A.O. SRL
A susţinut, în esenţă, că prima instanţă a dat o rezolvare greşită excepţiilor invocate, iar pe fond apelanta-pârâtă consideră că instituţia îmbogăţirii fără justă cauză, nu putea fi aplicată în cauză.
Astfel, absenţa unei cauze legitime a măririi unui patrimoniu, al unei persoane în detrimentul alteia, presupune inexistenţa unui contract între părţi, ceea ce nu corespunde prezentei cauze, iar acţiunea are caracter subsidiar.
Mai mult, cu titlu derogator, în materia antreprizei, art. 1484 C. civ. prevede că antreprenorul nu poate cere o sporire de preţ pe motiv că a efectuat modificări sau adăugiri dacă acestea nu au fost aprobate de client în scris şi modificările de preţ, de asemenea stabilite cu clientul. Or, în afara contractului încheiat între părţi, reclamanta nu a fost în măsură să prezinte vreun alt înscris, nici măcar un început de dovadă scrisă, care să-i susţină pretenţiile.
S-a subliniat că atâta vreme cât între ea şi pârâtă exista un contract cu un preţ forfetar, global, dinainte stabilit, pârâta era obligată să execute şi să predea lucrarea în condiţiile prevăzute în contract, potrivit pe art. 969 coroborat cu art. 1484 C. civ.
Este de principiu că atunci când la baza unei măriri patrimoniale stă un contract nu se pune problema vreunei îmbogăţiri fără justă cauză, chiar dacă ar exista o disproporţie între prestaţiile părţilor contractante, tocmai contractul fiind titlul care primeşte valenţa unei juste cauze pentru orice mărire patrimonială a beneficiarului lucrării, independent de orice altă criteorologie. Iar această afirmaţie nu este un simplu silogism ci pur şi simplu reproducerea unui principiu de drept incontestabil.
Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială, a pronunţat Decizia civilă nr. 113/A din 1 iunie 2010 prin care a respins apelul, ca nefondat şi a obligat apelanta - pârâtă la cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunţa astfel, a reţinut că, în ceea ce priveşte excepţia inadmisibilităţii acţiunii reclamantei invocată de pârâtă pe motiv că reclamanta şi-a întemeiat acţiunea pe principiul îmbogăţirii fără justă cauză şi că atâta vreme cât între părţi a existat un contract cu un preţ forfetar, global, dinainte stabilit, pârâta avea obligaţia să execute şi să predea lucrarea în condiţiile prevăzute în contract, conform dispoziţiilor art. 969 coroborat cu art. 1484 C. civ., aceste susţineri ale apelantei - pârâte sunt eronate întrucât în speţă, din probele administrate la dosar, a rezultat interdependenţa dintre cele două categorii de lucrări respectiv cele contractuale şi cele suplimentare.
Prin urmare, singura cale de recuperare a contravalorii lucrărilor suplimentare efectuate de reclamantă soldată cu însărăcirea patrimoniului acesteia şi corelativ cu îmbogăţirea corespunzătoare a patrimoniului apelantei-pârâte este promovarea unei acţiuni întemeiate pe principiul îmbogăţirii fără justă cauză, în baza art. 494 C. civ.
În speţă, între cele două părţi a existat un contract anterior, respectiv Contractul de prestări servicii nr. 72 din 23 martie 2007, iar beneficiara, respectiv apelanta-pârâtă SC C.A.O. SRL a acceptat şi ulterior a confirmat executarea lucrărilor suplimentare prin plata sumei de 110.550 RON, conform întâmpinării de la dosar fond, iar ulterior, în data de 9 aprilie 2008 i-a propus plata în plus a sumei de 37.000 euro.
În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, s-a reţinut că apelanta-pârâtă are calitate procesuală pasivă în cauză întrucât între reclamantă şi numitul M.D., cu privire la care se susţine că ar fi beneficiarul lucrărilor, nu a existat niciun raport juridic, pretenţiile deduse judecăţii decurgând din contractul încheiat cu apelanta-pârâtă SC C.A.O. SRL şi nicidecum cu administratorul acesteia.
Referitor la fondul cauzei, din probatoriul administrat în cauză s-a reţinut că obligaţia de plată a pârâtei faţă de reclamantă a fost dovedită.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs, în termen pârâta şi a invocat motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 6, 8 şi 9 C. proc. civ.
A arătat, în esenţă, că hotărârea este nelegală, deoarece, temeiul de drept al acţiunii promovate de reclamantă este îmbogăţirea fără justă cauză, or din probe rezultă că între părţi au existat raporturi contractuale şi lucrările suplimentare solicitate prin cererea de chemare în judecată fac obiectul contractului chiar reclamanta susţinând că a existat o înţelegere şi cu privire la acestea, astfel că acţiunea fundamentată pe un astfel de temei juridic nu putea fi admisă, având un caracter subsidiar în raportul cu o acţiune întemeiată pe contract.
În acest sens, a prezentat toate înscrisurile şi probele relevante şi a arătat că pe parcursul derulării contractului, pe care l-a calificat ca fiind de antrepriză, reclamanta a dat dovadă de rea - credinţă şi nu şi-a executat propriile obligaţii, dar instanţa a apreciat greşit aceste probe, acordând chiar mai mult decât s-a cerut.
A mai susţinut că instanţa de apel a dat o rezolvare greşită şi excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive în ceea ce priveşte situaţia lucrărilor suplimentare la casa de locuit şi la anexe, proprietatea domeniului M..
În final, s-a arătat că, în cauză nu s-au respectat dispoziţiile art. 7201 C. proc. civ. potrivit cărora este obligatorie concilierea prealabilă, în cauză actul depus neîntrunind cerinţele legii atât timp cât se indică un alt cuantum al pretenţiilor şi un alt temei juridic.
A solicitat şi suspendarea executării deciziei atacate, conform art. 300 C. proc. civ.
Intimata - pârâtă a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
Prin Încheierea din 17 noiembrie 2010, cererea de suspendare a executării deciziei recurate a fost respinsă.
Analizând recursul se găseşte fondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Intimata - reclamantă şi-a întemeiat acţiunea pe principiul îmbogăţirii fără justă cauză şi a indicat drept temei legal dispoziţiile art. 494 alin. (3) C. civ. ce fac aplicarea acestui principiu, arătând că a executat mai multe lucrări la imobilele proprietatea recurentei - pârâte, în valoare de 450.168,94 RON, neachitate decât parţial, deşi au fost acceptate şi se află în posesia intimatei - reclamante.
Art. 494 alin. (3) C. civ. are în vedere răspunderea proprietarului imobilului pentru lucrările executate la acest imobil, fără ştiinţa acestuia, altfel spus, există înţelegere ori de câte ori lucrarea s-a efectuat cu acordul proprietarului imobilului, chiar dacă nu s-a convenit în mod clar şi cu privire la modalitatea de indemnizare.
Principiul îmbogăţirii fără justă cauză ca temei al dreptului de creanţă izvorât din aplicarea art. 494 alin. (3) C. civ., constituie dreptul comun în materia accesiunii imobiliare, dar textul de lege poate fi invocat doar atunci când părţile nu sunt legate prin raporturi juridice prealabile, întemeiate pe contract, în această din urmă situaţie aplicându-se, evident, regulile specifice acestuia, deoarece o persoană nu poate fi în acelaşi timp, şi parte, şi terţ, faţă de una şi aceiaşi altă persoană.
Prin urmare, acţiunea întemeiată pe dispoziţiile art. 494 alin. (3) C. civ. are un caracter subsidiar în raport cu acţiunea întemeiată pe contract.
În cauză, este evident că intimata-reclamantă şi-a întemeiat acţiunea pe dispoziţiile art. 494 alin. (3) C. civ. cu trimitere la principiul îmbogăţirii fără justă cauză, ca izvor al dreptului de creanţă, dar a solicitat contravaloarea unor lucrări suplimentare efectuate de aceasta la imobilul proprietatea recurentei-pârâte, aflate în prezent în posesia acesteia, urmare derulării unui contract de lucrări şi care nu au fost achitate decât parţial, intimata-reclamantă opunând recurentei-pârâte excepţia de neexecutare a contractului.
A reţine ca legală răspunderea recurentei-pârâte în temeiul art. 494 alin. (3) C. civ., în condiţiile de mai sus, doar pentru faptul că din probe ar rezulta că pentru lucrările suplimentare, în realitate, nu ar fi existat un acord valabil, înseamnă a excede cadrului şi condiţiilor rezultate din art. 494 alin. (3) C. civ.
Prin urmare, este întemeiată critica subsumată pct. 9 al art. 304 C. proc. civ. din punctul de vedere al imposibilităţii antrenării răspunderi recurentei-pârâte pe acest temei legal al art. 494 alin. (3) C. civ., nefiind întrunite condiţiile de admisibilitate ale unei astfel de acţiuni pentru considerentele arătate anterior.
Faţă de această soluţie, raportat şi la dispoziţiile art. 137 C. proc. civ., analizarea şi a celorlalte critici încadrate tot în prevederile pct. 9 al art. 304 C. proc. civ., privind soluţia dată excepţiilor de fond ale lipsei calităţii procesuale pasive şi prematurităţii este lipsită de interes.
Cât priveşte criticile subsumate pct. 8 şi 9 ale art. 304 C. proc. civ. din perspectiva interpretării contractului încheiat între părţi şi a obligaţiilor asumate, aceste critici sunt, de asemenea, lipsite de interes în prezentul recurs, instanţele de fond şi apel nepronunţându-se pe fond în limitele asumate de părţi prin contractul invocat, ci, dimpotrivă, pe o răspundere specială, ce excede, aşa cum s-a arătat, controlul judiciar în recurs fiind limitat la ceea ce s-a judecat.
Pentru toate aceste considerente şi având în vedere, totodată, dispoziţiile art. 312 alin. (2) C. proc. civ., recursul va fi admis iar Decizia modificată, în sensul admiterii apelului formulat de pârâtă şi a schimbării în tot a sentinţei.
Văzând şi art. 274 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Admite recursul declarat de pârâta SC C.A.O. SRL Olari împotriva Deciziei civile nr. 113/A din 1 iunie 2010, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială, în Dosarul nr. 1054/108/2008.
Modifică Decizia atacată, în sensul că admite apelul formulat de pârâtă împotriva Sentinţei comerciale nr. 970 din 19 mai 2000, pronunţată de Tribunalul Arad, secţia comercială, schimbă în tot sentinţa apelată şi respinge acţiunea formulată de reclamanta SC F.G. SRL Arad, ca nefondată.
Obligă intimata - reclamantă SC F.G. SRL Arad să plătească recurentei - pârâte suma de 4.350 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând taxă judiciară de timbru.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 ianuarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2045/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 206/2011. Comercial → |
|---|
