ICCJ. Decizia nr. 2218/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2218/2011
Dosar nr. 12/62/2010
Şedinţa publică din 7 iunie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa civilă nr. 563/C din 19 aprilie 2010, Tribunalul Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis cererea reclamantei SC A. SRL Braşov, în contradictoriu cu pârâta SC I.W. SRL prin administrator judiciar T.E. SPRL Braşov şi a dispus evacuarea pârâtei din imobilul situat în incinta „Parcului Industrial P.";, com. P., jud. Braşov, pe care-l ocupa conform contractului de închiriere din 1 ianuarie 2008 şi a actului adiţional din 30 iunie 2009.
Soluţia primei instanţe a fost apelată de către pârâta SC I.W. SRL prin administrator judiciar T.E. SPRL Braşov, iar prin Încheierea din 28 septembrie 2010, Curtea de Apel Braşov, secţia comercială, a dispus suspendarea judecăţii cauzei, în temeiul dispoziţiilor art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., cu motivarea că dezlegarea prezentei cauze depinde de soluţia ce urmează a fi pronunţată în Dosarul nr. 10150/62/2010 al Tribunalului Braşov, având ca obiect acţiune în constatare privind existenţa dreptului locativ, respectiv constatarea nulităţii absolute a rezilierii de drept a contractului de închiriere din 1 octombrie 2008.
Împotriva încheierii sus-menţionate, a declarat recurs reclamanta SC A. SRL Braşov, invocând dispoziţiile art. 2441 alin. (2) C. proc. civ., în temeiul cărora a solicitat repunerea pe rolul Curţii de Apel, pentru continuarea judecăţii apelului.
În argumentarea criticilor formulate, recurenta-reclamantă a susţinut, în esenţă, că acţiunea ce face obiectul Dosarului nr. 10150/60/2010 al Tribunalului Braşov, în care pârâta SC I.W. SRL prin administrator judiciar T.E. SPRL Braşov are calitatea de reclamantă, a fost formulată cu scopul de a împiedica valorificarea dreptului de proprietate al recurentei asupra imobilului închiriat şi tergiversarea soluţionării cauzei.
A mai susţinut recurenta că nesoluţionarea acţiunii în evacuare aduce pierderi importante în patrimoniul acesteia, iar folosirea spaţiului comercial fără achitarea chiriei aferente conduce în mod direct şi imediat la insolvenţa acesteia.
Recursul este fondat pentru considerentele ce urmează:
În mod eronat a apreciat instanţa de apel că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., reţinând că soluţionarea prezentei cauze atârnă de soluţia ce se va pronunţa în Dosarul nr. 10150/60/2010 al Tribunalului Braşov, prin care pârâta, de această dată în calitate de reclamantă, a solicitat constatarea existenţei dreptului său locativ născut prin contractul de închiriere din 1 octombrie 2008 amendat de actul adiţional din 30 iunie 2009, respectiv constatarea nulităţii absolute a rezilierii de drept a contractului de locaţiune în temeiul pactelor comisorii cuprinse în contract la art. 7.1.1 şi art. 8.1.2 lit. b).
Astfel, aşa cum se observă din cererea introductivă cu care pârâta SC I.W. SRL prin administrator judiciar T.E. SPRL Braşov a învestit Tribunalul Braşov, aceasta a formulat un singur capăt de cerere, respectiv constatarea dreptului său locativ decurgând din contractul de închiriere şi actul adiţional la acesta, care a fost explicitată ca fiind constatarea nulităţii absolute a rezilierii contractului, reziliere dispusă unilateral de SC A. SRL Braşov, prin aceea că a dat eficienţă pactelor comisorii prevăzute la art. 7.1.1 şi 8.1.12 lit. b) din contract; că este vorba de un singur capăt de cerere rezultă din folosirea sintagmei „respectiv"; de natură să precizeze situaţia anterior expusă.
Din analiza motivării acţiunii ce face obiectul Dosarului nr. 10150/60/2009 al Tribunalului Braşov rezultă indubitabil că cererea ce face obiectul acestui dosar nu este de natură să influenţeze soluţia ce urmează a se pronunţa în prezenta cauză, în care instanţa a fost chemată să dispună asupra neîndeplinirii culpabile de către locatară a obligaţiilor ce îi reveneau tocmai în baza contractului amintit şi a căror neexecutare este de natură să atragă sancţiunea stipulată în pactele comisorii prevăzute în art. 7.1.1 şi 8.1.12 lit. b) din cuprinsul acestuia.
Întrucât părţile înseşi au amendat convenţional pactul comisoriu prin actul adiţional din 30 iunie 2009, apare ca lipsită de finalitate juridică constatarea nulităţii rezilierii unilaterale a contractului, solicitată prin acţiunea ce face obiectul Dosarului nr. 10150/60/2009 al Tribunalului Braşov. Mai mult decât atât, obiectul prezentei cauze este evacuarea pârâtei pentru neîndeplinirea obligaţiei de plată a chiriei, astfel că ceea ce se discută este actualul drept de folosinţă asupra imobilului, iar nu viitoare drepturi ce ar rezulta ca urmare a acţiunii în constatarea existenţei dreptului locativ, respectiv constatarea nulităţii absolute a rezilierii de drept.
Pe cale de consecinţă, rezultă că soluţionarea litigiului ce face obiectul Dosarului nr. 10150/60/2009 aflat pe rolul Tribunalului Braşov nu este de natură să influenţeze dezlegarea prezentei pricini, astfel încât se constată că încheierea prin care s-a admis cererea de suspendare formulată de SC I.W. SRL prin administrator judiciar T.E. SPRL Braşov este nelegală.
Pentru considerentele ce preced, în temeiul dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ., recursul va fi admis, cu consecinţa casării încheierii atacate şi trimiterea cauzei aceleiaşi instanţe, pentru continuarea judecăţii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta SC A. SRL Braşov împotriva Încheierii din 28 septembrie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia comercială, pe care o casează, şi trimite cauza aceleiaşi instanţe, pentru continuarea judecăţii.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 iunie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2225/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2171/2011. Comercial → |
|---|
