ICCJ. Decizia nr. 2225/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2225/2011
Dosar nr. 1142/3/2011
Şedinţa Camerei de consiliu din 7 iunie 2011
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea adresată Judecătoriei Botoşani, reclamanta SC L.R. SRL Satu Mare a chemat în judecată pe pârâta SC T. SRL Stănceşti, solicitând instanţei să se dispună obligarea pârâtei de a obţine adeverinţa care atestă lipsa de debit de la Biroul de Creanţe de la E.E.M. şi să-i plătească daune-interese în sumă de 64.696,45 RON.
În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamanta a arătat că a cumpărat de la pârâtă conform contractului de vânzare-cumpărare din 20 octombrie 2005, cota indiviză de 45% din dreptul de proprietate asupra branşamentelor la reţeaua de distribuţie a energiei electrice prin staţia de primire X aferentă imobilului situat în Otopeni, urmând să intre în posesia acestora şi a încheia contractul de furnizare electrică, însă nici până în prezent nu a intrat în posesia lucrului cumpărat întrucât pârâta refuză orice comunicare, astfel încât nu a putut intra în posesia adeverinţei care să ateste lipsa de debit faţă de E.E.M., nici până la această dată.
Prin Sentinţa nr. 4502 pronunţată la data de 23 iunie 2010, Judecătoria Botoşani a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Botoşani, secţia comercială, cu motivarea că, în cauză, sunt aplicabile prevederile art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ., fiind vorba de un raport juridic de drept comercial, iar obiectul acţiunii constând în impunerea unei obligaţii pentru societatea pârâtă ca urmare a contractului încheiat între acestea, nu este evaluabil în bani.
Învestit cu soluţionarea cererii de chemare în judecată, Tribunalul Botoşani, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, a admis la rândul său excepţia de necompetenţă teritorială şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, reţinând că obiectul principal al cererii îl constituie predarea unui bun imobil vândut, ceea ce este de natură să atragă incidenţa dispoziţiilor art. 13 alin. (1) C. proc. civ., indiferent de natura civilă sau comercială a cauzei.
Prin Sentinţa comercială nr. 1064 din 1 februarie 2011, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Botoşani, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, pentru soluţionarea conflictului de competenţă.
În argumentarea soluţiei pronunţate s-a reţinut că reclamanta a învestit instanţele judecătoreşti cu soluţionarea unei acţiuni întemeiate pe dispoziţiile art. 969, art. 970 C. civ., având două capete de cerere, dintre care unul principal, având ca obiect „obligaţie de a face";, respectiv obligarea pârâtei să obţină o adeverinţă de la E.E.M. - Biroul de creanţe, care să ateste lipsa debitului la energie electrică şi unul accesoriu, având ca obiect pretenţii, respectiv daune-interese pentru neîndeplinirea de către pârâtă a obligaţiei de a-i pune la dispoziţie reclamantei adeverinţa menţionată, împrejurare care a fost de natură să o împiedice pe reclamantă să intre în posesia „lucrului"; cumpărat.
Astfel, faţă de caracterul neevaluabil al capătului principal de cerere şi de natura comercială a litigiului, dedusă din aplicarea prezumţiei de comercialitate reglementată de art. 4 C. com., raporturilor derulate între părţi - societăţi comerciale, în temeiul contractului de vânzare-cumpărare autentificat la 20 octombrie 2005 de BNP M.M., văzând şi dispoziţiile art. 17 C. proc. civ., Tribunalul Bucureşti a apreciat că sunt incidente dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. a) C. proc. civ., care atribuie tribunalului competenţa materială de soluţionare în primă instanţă a litigiilor comerciale neevaluabile în bani.
În ce priveşte competenţa teritorială de soluţionare a litigiului, s-a constatat, faţă de obiectul cererii de chemare în judecată, că sunt incidente dispoziţiile art. 7 C. proc. civ., astfel încât, în raport de sediul societăţii pârâte, Tribunalul Botoşani, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, este cel competent să se pronunţe asupra cererii de chemare în judecată.
Analizând actele şi lucrările dosarului din perspectiva conflictului de competenţă ivit în soluţionarea cererii de chemare în judecată dedusă judecăţii, Înalta Curte, în temeiul art. 22 alin. (5) C. proc. civ., stabileşte competenţa soluţionării acestei cereri în favoarea Judecătoriei Botoşani.
Astfel, potrivit art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ., în materie comercială, tribunalul judecă în primă instanţă procesele şi cererile al căror obiect are o valoare mai mare de 100.000 RON, precum şi cererile în această materie al căror obiect este neevaluabil în bani.
În speţă, se constată că acţiunea introductivă de instanţă este structurată pe două capete de cerere, unul având ca obiect obligaţia de a face, iar cel de-al doilea având ca obiect pretenţii, în cuantum de 64.696,45 RON, reprezentând daune interese. Aşadar, pe calea acţiunii formulate, reclamanta tinde spre protejarea unui drept patrimonial, evaluarea litigiului fiind tăcută chiar de către aceasta, prin cuantificarea daunelor interese solicitate.
Aşa fiind, faţă de natura comercială şi caracterul evaluabil în bani al litigiului, respectiv suma de 64.696,45 RON, se constată a fi incidente dispoziţiile art. 1 pct. 1 C. proc. civ., iar potrivit art. 7 acelaşi cod, în raport de sediul pârâtei, aflat în com. S., jud. Botoşani, competenţa de soluţionare a cauzei revine Judecătoriei Botoşani.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Botoşani.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică astăzi 7 iunie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2258/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2218/2011. Comercial → |
|---|
