ICCJ. Decizia nr. 2258/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2258/2011
Dosar nr. 4659/111/2008
Şedinţa publică de la 8 iunie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin Sentinţa comercială nr. 559 din 27 mai 2009, pronunţată în Dosarul nr. 4659/111/2008, judecătorul fondului din cadrul Tribunalului Bihor - Oradea, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, a hotărât următoarele: a respins ca nefondată excepţia lipsei calităţii de reprezentant legal pentru pârâta SC T.G.I.E. SRL a reclamantului M.I.; a respins ca nefondată excepţia lipsei calităţii de reprezentant convenţional pentru pârâta SC T.G.I.E. SRL a consilierului juridic P.C., a avocaţilor C.F., V.A. şi a Societăţii Civile de Avocaţi P.A.; a admis excepţia lipsei calităţii de reprezentant legal pentru aceeaşi pârâtă a pârâtului M.V.; a admis excepţia lipsei calităţii de reprezentant convenţional pentru aceeaşi pârâtă a Societăţii Civile de Avocaţi M.A. şi a avocatului M.F.; a respins ca nefondată excepţia lipsei calităţii de reprezentant convenţional pentru pârâta SC W.L. SRL a consilierului juridic P.C. şi a admis excepţia lipsei calităţii de reprezentant convenţional pentru aceeaşi pârâtă a Societăţii Civile de Avocaţi M.A. şi a avocatului M.F.; a respins ca nefondată cererea de renunţare depusă de pârâta SC T.G.I.E. SRL prin pârâtul M.V. faţă de cererea de intervenţie în sprijinul reclamantului, depusă de aceeaşi pârâtă prin reclamantul M.I.; a admis cererea modificată formulată de reclamantul M.I. împotriva pârâţilor M.V., SC T.G.I.E. SRL, SC W.L. SRL şi SC E.D. SA şi a declarat nul contractul de cesiune încheiat între pârâţii de rândul 1 - 2 la data de 08 august 2008, contract certificat de BNP M.I.A. prin Încheierea nr. 3342; a respins ca nefondată cererea de intervenţie în sprijinul pârâtului M.V. formulată de pârâta SC T.G.I.E. SRL.
În considerentele sentinţei, judecătorul fondului a reţinut că între pârâtul M.V. şi pârâta SC T.G.I.E. SRL (reprezentată la încheierea contractului de acelaşi pârât) s-a încheiat un contract de cesiune prin intermediul căruia pârâtul de rândul 1 cesiona pârâtei SC T.G.I.E. SRL un număr de 3.693 acţiuni pe care le deţinea la pârâta SC E.D. SRL (reprezentând 9,3125% din capitalul social al acesteia) în schimbul a 3.342.362 părţi sociale deţinute la pârâta SC W.L. SRL (reprezentând 57,50478229438% din capitalul social al acesteia). Părţile au stabilit că valoarea pachetului de acţiuni este egală cu cea a pachetului de părţi sociale, nemaifiind necesară nicio altă contraprestaţie.
Judecătorul a reţinut că în speţă se pune problema respectării condiţiilor de valabilitate ale convenţiei, cu referire expresă la exprimarea unui consimţământ valabil şi existenţa unei cauze reale, licite şi morale.
În ceea ce priveşte existenţa consimţământului valabil exprimat, judecătorul a reţinut, din analiza actului constitutiv şi a actelor adiţionale la acesta, că pârâtul M.V. avea calitatea de reprezentant al SC T.G.I.E. SRL (prin raportare la actul adiţional din 22 iunie 1992 prin care pârâtul M.V. a dobândit calitatea de asociat precum şi dreptul de reprezentare pentru societate). Pe de altă parte, judecătorul a apreciat că pentru a determina dacă şi reclamantul M.I. are calitatea de reprezentant legal al SC T.G.I.E. SRL este necesar să se stabilească dacă are calitatea de director general; sub acest aspect a reţinut că cele două acte adiţionale la statutul şi contractul de societate al SC T.G.I.E. SRL încheiate la 17 iulie 2001 şi 26 iunie 2002 reclamantul apare în calitatea sa de director general, actele fiind semnate de pârâtul M.V., aspect ce echivalează cu recunoaşterea voluntară din partea celui din urmă a calităţii de director general a reclamantului; s-a apreciat, de asemenea, că este lipsit de relevanţă faptul că reclamantul nu a fost desemnat în această calitate printr-un act formal prin act adiţional, în raport de recunoaşterea implicită realizată prin semnarea celor două acte adiţionale. A mai reţinut că în acelaşi sens s-au pronunţat şi alte instanţe, menţionând sentinţa comercială a Tribunalului Bihor nr. 54/COM/2008 şi încheierea din camera de consiliu din data de 09 septembrie 2008 (Dosar nr. 2342/111/C/2007 şi Decizia comercială nr. 13/C/2009 pronunţate de Curtea de Apel Oradea, prin ultimele două hotărâri instanţa de control judiciar stabilind că singurul reprezentant legal al SC T.G.I.E. SRL este reclamantul. În baza acestor hotărâri, şi prin raportare la art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi la practica Curţii Europene a Drepturilor Omului judecătorul fondului a apreciat că dezlegarea dată problemei de drept a reprezentării a creat reclamantului speranţa legitimă că ea nu va mai fi negată de o altă instanţă de judecată într-o procedură ulterioară, decât în urma unui reviriment de jurisprudenţă.
În concluzie, judecătorul a statuat că reprezentatul legal al pârâtei SC T.G.I.E. SRL este reclamantul, respingând excepţiile invocate în raport de acesta şi de reprezentanţii convenţionali angajaţi de el şi admiţând excepţiile faţă de pârâtul M.V. şi reprezentanţii convenţionali angajaţi de cel din urmă.
În baza aceloraşi considerente au fost soluţionate şi excepţiile invocate faţă de reprezentarea SC W.L. SRL.
Totodată, s-a reţinut ca fiind întemeiat motivul de nulitate întemeiat pe dispoziţiile art. 948 pct. 2 C. civ. - lipsa unui consimţământ valabil exprimat, în sensul că s-a apreciat că la încheierea contractului de cesiune pârâta SC T.G.I.E. SRL nu şi-a exprimat consimţământul prin reprezentantul său legal.
A fost apreciat ca nefondat motivul de nulitate referitor la modificarea forţată a actului constitutiv al SC W.L. SRL, prin raportare la prevederile art. 202 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 şi la prevederile statutare care nu includ restricţii cu privire la transmiterea părţilor sociale între asociaţi.
A fost respinsă şi critica referitoare la încălcarea prevederilor art. 1308 pct. 2 C. civ., apreciindu-se că nu există o asemenea încălcare. De asemenea, a fost respins şi motivul privind cauza ilicită la încheierea contractului de cesiune, judecătorul reţinând că actul prin care un asociat urmăreşte creşterea posibilităţii sale de control asupra societăţii nu contravine dispoziţiilor imperative ale legii.
Sentinţa de fond a fost apelată de pârâţii M.V., SC W.L. SRL, SC E.D. SRL şi de intervenienta SC T.G.I.E. SRL.
Prin Decizia nr. 45/C/2010-A din 3 mai 2010, completul de judecată din cadrul Curţii de Apel Oradea, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a hotărât următoarele: a admis apelurile şi a schimbat în parte sentinţa apelată în sensul că: a respins excepţia lipsei calităţii de reprezentant legal pentru pârâta SC T.G.I.E. SRL a lui M.V. şi cea a lipsei calităţii de reprezentant convenţional pentru aceeaşi pârâtă a Societăţii Civile de Avocaţi M.A. şi a avocatului M.F.; a respins excepţia lipsei calităţii de reprezentant convenţional pentru pârâta SC W.L. SRL a Societăţii Civile de Avocaţi M.A. şi a avocatului M.F. şi a admis aceeaşi excepţie faţă de consilierul juridic P.C.; a respins cererea de renunţare la apelul declarat de SC W.L. SRL, formulată de administrator prin B.S. şi P.C., ca fiind formulată de persoane lipsite de calitate procesuală activă; a respins ca inadmisibilă excepţia de nulitate a hotărârii AGA din 10 septembrie 2008 a SC W.L. SRL, invocată de intimatul M.V.; a respins excepţia puterii lucrului judecat cu privire la calitatea de reprezentant legal al SC T.G.I.E. SRL a lui M.I.; a respins cererea formulată de intimatul M.I. cu privire la constatarea săvârşirii abuzului de drept de către M.V. şi avocaţii acestuia; a respins cererea de renunţare la apel, formulată de SC T.G.I.E. SRL prin M.I., precum şi cererea formulată de acelaşi intimat cu privire la anularea apelului declarat de SC T.G.I.E. prin M.V.; a menţinut restul dispoziţiilor sentinţei atacate.
În considerentele deciziei, completul de judecată a reţinut următoarele: a precizat că judecătorul fondului a reţinut ca fiind întemeiat doar unul din motivele de nulitate invocate prin cererea de chemare în judecată, analizând în considerente şi celelalte motive şi statuând că acestea sunt nefondate; în consecinţă a apreciat ca inadmisibilă solicitarea intimatului M.I. de a se reţine ca fiind fondate motivele respinse de judecătorul fondului, în condiţiile în care nu a formulat apel împotriva sentinţei de fond şi nici cerere de aderare la apelurile declarate în cauză.
Pe fondul cererilor de apel a reţinut că un prim motiv este cel al greşitei soluţionări a excepţiei lipsei calităţii procesuale active a reclamantului M.I.; a respins susţinerile intimatului în sensul nulităţii acestui motiv pentru neindicarea hotărârii atacate, reţinând că excepţia a fost soluţionată prin încheierea de şedinţă din data de 13 mai 2009, încheiere premergătoare care poate fi atacată odată cu fondul cauzei; totodată a apreciat ca fiind corectă soluţia dată de judecătorul fondului acestei excepţii, reţinând justificarea interesului reclamantului în promovarea unei acţiuni pe motive de nulitate absolută a unui contract, precum şi calitatea de asociat în toate cele trei societăţi comerciale implicate în cauză.
Cu privire la chestiunea reprezentativităţii legale a SC T.G.I.E. SRL, completul de apel a reţinut că prin actul adiţional din 2 iunie 1992 apelantul M.V. a dobândit calitatea de asociat la societate, precum şi dreptul de a reprezenta societatea în diversele raporturi ale acesteia, prin acelaşi act adiţional stabilindu-se că societatea avea trei administratori (numiţi directori), ce compuneau comitetul de direcţie. S-a reţinut ca fiind relevant faptul că în actele adiţionale ulterioare intimatul apare în calitatea sa de director general, actele fiind semnate de apelantul M.V., aspect care, aşa cum a reţinut şi judecătorul fondului, echivalează cu recunoaşterea implicită a acestei calităţi în persoana intimatului M.I. De asemenea, s-a reţinut că actele constitutive ale societăţii operează o distincţie între actele de gestiune (la care sunt îndreptăţiţi toţi administratorii) şi actele de reprezentare în raporturile cu terţii (pentru care era îndreptăţit doar directorul general).
S-a apreciat, totodată relevanţa Contractului individual de muncă nr. X din 14 februarie 1994 care conferea intimatului calitatea de director general. Chiar dacă s-a constatat nulitatea acestui contract de muncă, acest aspect nu este relevant atât din perspectiva prevederilor art. 57 alin. (2) C. muncii, potrivit cărora constatarea nulităţii contractului individual de muncă produce efecte doar pentru viitor, cât şi din perspectiva faptului că acest contract şi-a produs efectele timp de 15 ani, intimatul semnând acte şi angajând societatea în calitate de director general.
Pentru considerentele expuse, completul de apel a reţinut că la momentul încheierii contractului de cesiune calitatea de director general, şi implicit dreptul de reprezentare al societăţii în relaţiile cu terţii aparţinea intimatului. În consecinţă a stabilit că judecătorul fondului a apreciat corect că SC T.G.I.E. SRL nu şi-a exprimat consimţământul valabil pentru încheierea contractului de cesiune.
Completul de apel a apreciat ca nefondată excepţia autorităţii de lucru judecat cu privire la calitatea de reprezentant a intimatului, apreciind că această excepţie poate fi invocată doar în privinţa hotărârilor prin care acţiunea a fost soluţionată în fond şi nu în cazul unei excepţii procesuale; a mai reţinut că între părţi au fost purtate mai multe litigii, soluţiile fiind contradictorii.
Judecătorii apelului au apreciat că excepţia lipsei calităţii de reprezentant legal al SC T.G.I.E SRL a apelantului M.V. trebuie respinsă, în raport de constatarea nulităţii contractului individual de muncă al intimatului prin Decizia civilă nr. 1455 din 4 noiembrie 2009, în raport cu care dreptul de reprezentare aparţine, potrivit actelor constitutive şi actelor adiţionale, tuturor administratorilor. Pentru aceleaşi considerente trebuie respinsă şi excepţia lipsei calităţii de reprezentant convenţional a apărătorilor angajaţi de pârâtul M.V.; consecinţa respingerii acestor excepţii conduce la respingerea cererii de anulare a apelului declarat de M.V. în numele SC T.G.I.E. SRL, cererea de renunţare la apel formulată de SC T.G.I.E. SRL prin intimatul M.I., precum şi cererea de constatare a abuzului de drept invocată de acelaşi intimat.
A fost apreciată ca fiind corect soluţionată în fond excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a celor două apelante SC W.L. SRL şi SC E.D. SA, reţinându-se că prin încheierea actului de cesiune s-au produs modificări ale actelor constitutive ale societăţilor.
În ce priveşte calitatea de reprezentant legal şi convenţional a SC W.L. SRL, s-a reţinut că prin Decizia nr. 40/C/2009 din 29 octombrie 2009 a Curţii de Apel Oradea s-a dispus înscrierea la O.R.C. Bihor a hotărârii AGA a acestei societăţi, adoptată în data de 10 septembrie 2008, prin care s-a aprobat, printre altele şi revocarea din funcţie a administratorilor de la acel moment, precum şi schimbarea denumirii societăţii în SC W.L. SRL. Cu privire la această hotărâre AGA, intimatul a invocat în cursul apelului excepţia de nulitate pentru încălcarea unor dispoziţii imperative ale Legii nr. 31/1990. S-a reţinut că există deja pe rolul instanţei judecătoreşti o cerere în anularea acestei hotărâri AGA, formulată de M.I., motivele invocate fiind aceleaşi pe care se susţine excepţia din apelul de faţă. În consecinţă, judecătorii apelului au apreciat că analiza acestei excepţii în cadrul apelului ar însemna o încălcare a normelor de competenţă materială, astfel încât au respins excepţia ca inadmisibilă.
În raport de menţionarea în registrul comerţului a hotărârii AGA menţionate, judecătorii apelului au apreciat că se impune admiterea excepţiei lipsei calităţii de reprezentant convenţional pentru SC W.L. SRL a consilierului juridic P.C., respingerea cererii de renunţare la apelul declarat de aceeaşi societate, cerere formulată de administratorul B.S. şi acelaşi consilier juridic, pentru lipsa calităţii procesuale active şi respingerea excepţiei nulităţii apelului declarat de societate. A reţinut calitatea de reprezentanţi convenţionali pentru această apelantă a Societăţii Civile de Avocaţi M.A. şi a avocatului M.F.
Decizia de apel a fost recurată de pârâţii SC T.G.I.E. SRL, SC E.D. SA, SC W.L. SRL şi M.V., care au solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a deciziei recurate, admiterea apelului şi schimbarea sentinţei de fond în sensul respingerii cererii de chemare în judecată în principal ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă sau ca fiind promovată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă (în ce priveşte SC W.L. SRL şi SC E.D. SRL), iar în subsidiar ca neîntemeiată.
Pârâţii au invocat aplicarea greşită a legii, susţinând că reclamantul nu are calitate procesuală activă, el fiind un terţ faţă de contractul a cărui nulitate s-a solicitat şi apreciind că soluţia dată de judecătorii instanţelor inferioare este în contradicţie cu dispoziţiile Legii nr. 31/1990. Au susţinut, sub acest aspect că Legea nr. 31/1990 (art. 202) nu impune pentru încheierea contractului de cesiune între asociaţi existenţa acordului celorlalţi asociaţi, astfel încât nu se poate considera că prin încheierea unui asemenea contract ar fi fost încălcate drepturile sau interesele asociaţilor străini de tranzacţie. Au apreciat că natura imperativă a motivelor de nulitate invocate de reclamant nu sunt suficiente pentru a justifica o calitate procesuală activă, nefiind nesocotit un drept subiectiv propriu al acestuia, mai ales că prin constatarea nulităţii actului părţile sociale ar reveni în patrimoniul SC T.G.I.E.
Pârâţii au criticat decizia de apel şi sub aspectul greşitei soluţionări a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a SC W.L. SRL şi SC E.D. SA, apreciind ca eronat considerentul potrivit căruia hotărârea trebuie să fie opozabilă acestor societăţi. Au susţinut că nu există identitate între aceste pârâte şi debitorul din raportul juridic dedus judecăţii, împrejurarea că au fost tranzacţionate părţi sociale şi acţiuni ale acestora nefiind de natură a le conferi calitate procesuală. Au invocat o soluţie pronunţată într-o altă cauză în care s-a constatat lipsa calităţii procesuale pasive a societăţii ale cărei părţi sociale fuseseră cesionate; de asemenea, au criticat considerentul potrivit căruia legitimarea procesuală în interesul reclamantului de a menţine vechea structură a acţionariatului, invocând prevederile art. 202 din Legea nr. 31/1990
Pârâţii au mai invocat interpretarea greşită a actului juridic dedus judecăţii, în ceea ce priveşte menţinerea în apel a soluţiei de constatare a nulităţi contractului de cesiune pentru lipsa consimţământului valabil exprimat. S-a invocat dreptul dobândit de pârâtul M.V. de a reprezenta societatea în diversele raporturi ale acesteia, drept dobândit la momentul intrării sale în societate, precum şi confuzia făcută de judecători între calitatea de director general menţionată în statutul SC T.G.I.E. SRL şi cea dobândită de reclamant prin contractul individual de muncă. Sub acest aspect s-a arătat că art. 18 din statutul societăţii stabilea că directorul general cu drept de a reprezenta societatea putea fi numit numai prin hotărâre a adunării generale, astfel încât dobândirea acestei calităţi sub orice altă formă nu atribuie calitatea de reprezentant legal în sensul prevederilor statutare. S-a criticat faptul că judecătorii apelului nu au observat că şi pârâtul M.V. a semnat acte în calitate de director general al SC T.G.I.E. SRL, precum şi faptul că reclamantul M.I. a semnat acte în numele societăţii în calitate de director, administrator sau preşedinte.
Prin întâmpinare, reclamantul M.I. a solicitat respingerea recursului ca nefondat; a precizat că în ce priveşte prima excepţie criticată de pârâţi, calificarea corectă este de lipsă de interes, iar nu de lipsă de calitate procesuală activă; a invocat inadmisibilitatea acestui motiv de recurs pe considerentul că apelul pârâţilor a fost exercitat doar împotriva sentinţei, iar nu şi împotriva încheierii de şedinţă prin care excepţia a fost soluţionată; a apreciat ca fiind corect soluţionată această excepţie de către judecătorii apelului, arătând că are interes în promovarea acţiunii, cesiunea fiind încheiată în scopul vătămării sale, a fraudării intereselor sale de asociat.
A apreciat corecta soluţionare a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtelor SC W.L. SRL şi SC E.D. SA.
A apreciat, totodată, că este inadmisibil motivul de recurs vizând greşita interpretare a actului juridic dedus judecăţii, actul dedus judecăţii nefiind actul adiţional din 1992, ci contractul de cesiune; a arătat că actul adiţional este o probă, iar nu actul dedus judecăţii. De asemenea, a invocat excepţia autorităţii de lucru judecat faţă de existenţa unor hotărâri irevocabile care au statuat că el este unicul reprezentant al societăţii în raporturile cu terţii.
Pe fond, a apreciat legalitatea hotărârii care a statuat asupra lipsei consimţământului valabil exprimat la momentul încheierii contractului de cesiune; de asemenea, a reiterat motivele de nulitate invocate în cererea de chemare în judecată, depunând şi o cerere în completare prin care a insistat pe cauza ilicită a contractului de cesiune.
Intimatul M.I. a depus întâmpinare şi în numele SC T.G.I.E., solicitând respingerea recursului ca nefondat. De asemenea, a depus, tot în calitate de reprezentant al SC T.G.I.E SRL, cerere de renunţare la judecata recursului declarat în cauză.
Părţile au administrat proba cu înscrisuri.
Analizându-se atât cererea de recurs, cât şi întâmpinarea formulată în cauză de reclamantul M.I., s-a constatat că inadmisibilitatea unora din criticile din cererea de recurs nu constituie o veritabilă excepţie, ce impune analizarea sa cu prioritate, ci constituie apărări ale reclamantului faţă de motivele de recurs formulate de pârâţi. De asemenea, s-a apreciat, nu suntem în prezenţa unei autentice autorităţi de lucru judecat, astfel cum invocă reclamantul în raport de calitatea sa de reprezentant legal, cele susţinute de această parte reprezentând apărări faţă de criticile pârâţilor din cererea de recurs.
Cererea de renunţare la judecata recursului, formulată de SC T.G.I.E. SRL, prin M.I. va fi respinsă pentru următoarele considerente: prin constatarea nulităţii contractului individual de muncă al reclamantului M.I., s-au reactivat prevederile actelor constitutive ale societăţii, astfel cum au fost completate şi modificate prin actele adiţionale, astfel încât se reţine calitatea de reprezentant pentru SC T.G.I.E. SRL şi a lui M.V. În aceste condiţii se apreciază că singurul care putea solicita să se ia act de renunţarea la judecata recursului era reprezentantul societăţii care a şi promovat calea de atac, în condiţiile în care la momentul formulării recursului atât reclamantul M.I., cât şi pârâtul M.V. aveau drepturi egale de reprezentare pentru societate. Soluţia este impusă şi prin prisma dispoziţiilor art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, în raport de care se impune cu necesitate soluţionarea pe fond a recursului, în condiţiile unei evidente contradicţii de interese între cei doi administratori.
Analizându-se cauza în raport de criticile formulate şi de apărările invocate, se apreciază că recursul este nefondat.
În ce priveşte prima critică vizând greşita aplicare a legii sub aspectul soluţionării excepţiei lipsei calităţii procesuale active a reclamantului, se înlătură apărarea pârâtului în sensul imposibilităţii formulării unui asemenea motiv de recurs. Aşa cum au reţinut şi judecătorii apelului, încheierea prin care a fost soluţionată excepţia lipsei calităţii procesuale active este una interlocutorie, ea putând fi analizată odată cu fondul cauzei. Împrejurarea că în cererea de apel nu a fost indicată expres în petit şi această încheiere nu are relevanţa încălcării prevederilor art. 282 alin. (2) C. proc. civ. în condiţiile în care criticile dezvoltate se referă şi la modul de soluţionare a acestei excepţii. Pe de altă parte, soluţionarea excepţiei avea legătură cu fondul cauzei în sensul că dacă criticile pârâţilor ar fi fost reţinute de judecătorii apelului, fondul cauzei ar fi fost înlăturat, cererea de chemare în judecată urmând a fi respinsă în baza lipsei calităţii procesuale active. De asemenea, nu există autoritate de lucru judecat, aşa cum susţine pârâtul, în condiţiile în care judecătorii apelului au procedat la analizarea modului de soluţionare al acestei excepţii, inclusiv din perspectiva neatacării sale prin cererea de apel, iar soluţia dată nu a fost recurată de reclamant.
Critica este apreciată ca nefondată. Se reţine corecta analiză efectuată de judecătorii apelului cu privire la calitatea procesuală a reclamantului. Se cuvine menţionat că în cazul acţiunilor în constatarea nulităţii unui act juridic, doctrina este inconsecventă, unii autori susţinând că reclamantul trebuie să dovedească o calitate procesuală, prin raportare la interesul său afectat de respectivul act, alţi autori opinând că reclamantul trebuie să dovedească doar interesul; indiferent de poziţionarea practicii în soluţionarea acestui incident, sub forma excepţiei lipsei calităţii procesuale active, sau sub forma excepţiei lipsei de interes, în esenţă, acelaşi element trebuie analizat - anume interesul reclamantului în promovarea şi continuarea acţiunii. Din această perspectivă, se apreciază ca fiind dovedit interesul reclamantului, atât din perspectiva motivelor de nulitate absolută invocate în cerere (şi care dau dreptul oricărei persoane să se adreseze justiţiei), cât şi din perspectiva existenţei unei vătămări a reclamantului prin încheierea respectivului act. Această vătămare se regăseşte în schimbarea raporturilor dintre asociaţi în cadrul societăţilor ale căror părţi sociale/acţiuni au fost cesionate, reclamantul dobândind o poziţie de asociat/acţionar minoritar, cu posibilităţi restrânse de a contribuie efectiv la luarea hotărârilor în societăţi. Nu are relevanţă faptul că Legea nr. 31/1990 nu impune obţinerea acordului tuturor asociaţilor pentru transmiterea părţilor sociale între asociaţi şi nu acesta a fost fundamentul promovării acţiunii în justiţie. Reclamantul asociat şi acţionar în societăţile ale căror acţiuni şi părţi sociale au fost cesionate îşi justifică interesul prin raportare, aşa cum s-a menţionat, la reducerea lui în poziţia de acţionar/asociat minoritar, acesta fiind interesul personal care a determinat promovarea acţiunii în justiţie, în condiţiile evidenţierii unor motive de nulitate absolută ale contractului încheiat. În consecinţă această critică va fi respinsă.
Nu poate fi reţinută nici critica referitoare la greşita soluţionare a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a SC W.L. SRL şi SC E.D. SA. Corect au reţinut judecătorii apelului că menţinerea acestor societăţi se impune pentru opozabilitate, această concluzie fiind impusă de reglementările specifice din materia societăţilor comerciale, cunoscut fiind că noul proprietar al acţiunilor transferate prin contractul contestat se înscrie în registrul acţionarilor, iar noul deţinător al părţilor sociale trebuie înscris în societate, prin modificarea corespunzătoare la actului constitutiv.
Se reţine că şi în privinţa acestei critici reclamantul a invocat neformularea apelului şi împotriva încheierii prin care judecătorul fondului a soluţionat această excepţie. Apărarea reclamantului este înlăturată pentru aceleaşi considerente ca cele expuse în cazul excepţiei lipsei calităţii procesuale active, considerente ce ţin de caracterul de încheiere premergătoare şi de formularea criticilor exprese în cadrul motivelor de apel, coroborate cu analiza de temeinicie efectuată de judecătorii apelului.
Nu poate fi reţinută nici critica referitoare la greşita interpretare a actului juridic dedus judecăţii. Motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. vizează actul juridic ce constituie obiect al acţiunii dedusă judecăţii. În speţă, actul juridic dedus judecăţii este contractul de cesiune. Criticile pârâţilor vizează actele juridice aduse în probaţiune de părţi, astfel încât nu pot face obiectul de analiză în calea de atac a recursului, sub temeiul invocat de pârâţi - art. 304 pct. 8 C. proc. civ.
Pârâţii mai formulează, deşi nu indică în mod expres, o critică de nelegalitate cu privire la greşita aplicare şi interpretare a legii din perspectiva reţinerii motivului de nulitate prevăzut de art. 948 pct. 2 C. proc. civ. În dezvoltarea acestui motiv de nelegalitate, pârâţii se raportează, însă, la probatoriul administrat, respectiv înscrisuri care atestă calitatea de reprezentant pentru SC T.G.I.E. SRL. Nefiind indicate motive de nelegalitate, critica urmează a fi respinsă.
Pentru considerentele reţinute, constatându-se legalitatea deciziei de apel, în temeiul art. 312 C. proc. civ., recursul declarat în cauză va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de renunţare la judecata recursului formulată de pârâta SC T.G.I.E. SRL Oradea.
Respinge recursul declarat de pârâţii M.V., SC E.D. SRL Oradea, SC T.G.I.E. SRL Oradea şi SC W.L. SRL Oradea împotriva Deciziei nr. 45/C/2010-A din 3 mai 2010 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 iunie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2290/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2225/2011. Comercial → |
|---|
