ICCJ. Decizia nr. 2198/2011. Comercial
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2198/2011
Dosar nr. 1090/46/2010
Şedinţa publică din 7 iunie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea de arbitrare formulată, reclamanta SC P.L. SRL a chemat în judecată pe pârâta SC H. SA Bucureşti, solicitând tribunalului arbitrai să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 298.965,00 lei reprezentând penalităţi de întârziere pentru nerespectarea termenelor de execuţie a lucrărilor contractate, 140.529,48 lei contravaloare remediere lucrări şi 100.000 lei daune interese.
Prin Hotărârea nr. 7 din 8 iunie 2010, Tribunalul Arbitrai de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie Vâlcea a respins acţiunea arbitrală şi potrivit dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ., a respins şi cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva hotărârii arbitrale, reclamanta a promovat la data de 6 august 2010, acţiune în anulare, solicitând instanţei să dispună anularea hotărârii, potrivit dispoziţiilor art. 364 lit. g) şi i) C. proc. civ.
Prin sentinţa nr. 231/F-COM din 20 octombrie 2010, Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea în anulare, reţinând în esenţă că, reclamanta a învestit Tribunalul arbitrai din cadrul Camerei de Comerţ şi Industrie Vâlcea cu o cerere îndreptată împotriva SC H. SA Sucursala Olt Superior, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 298.965 lei - penalităţi de întârziere prevăzute în contract şi calculate la valoarea contractului de 569.413,91 lei, la plata sumei de 140.529,48 lei contravaloare factură din 1 septembrie 2008, reprezentând contravaloare remediere lucrări, şi a sumei de 100.000 lei daune interese contractuale, cu cheltuieli de arbitrare.
S-a mai reţinut că reclamanta a încheiat cu pârâta un contract pentru executare lucrări, că recepţia lucrărilor a avut loc la data de 15 noiembrie 2006, aşa încât reclamanta nu mai poate pretinde penalităţi. În plus, penalităţile nu pot fi solicitate decât pentru perioada în care lucrările nu ar fi fost executate/remediate, or, în speţă, chiar reclamanta a precizat că lucrările au fost remediate de către un terţ în anul 2008, prin urmare, ele nu pot fi cerute până la data concilierii şi în continuare, până la data plăţii efective. De altfel, reclamanta nu a dovedit că lucrările au fost remediate de către un terţ, aşa cum pretinde, iar în ce priveşte daunele interese, tribunalul arbitrai a reţinut că reclamanta nu a făcut dovada faptului că a suferit un prejudiciu real ca urmare a modului în care pârâta şi-a executat obligaţiile contractuale.
S-a mai reţinut că hotărârea arbitrală conţine în mod evident dispozitivul şi motivele, arată data şi locul pronunţării şi este semnată de toţi arbitrii care au participat la soluţionarea acţiunii arbitrale, astfel încât nu sunt incidente dispoziţiile art. 364 lit. g) C. proc. civ.
În ce priveşte încălcarea ordinii publice, a bunelor moravuri ori a unor dispoziţii imperative ale legii, instanţa a constatat că nu se susţin criticile reclamantei, întrucât prin invocarea nerespectării unor norme de drept material şi a unor principii generale de drept, reclamanta a criticat, de fapt, temeinicia hotărârii arbitrale, or, dispoziţiile art. 364 lit. i) C. proc. civ. nu pot fi interpretate astfel.
Împotriva sentinţei nr. 231/F-COM din 20 octombrie 2010 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamanta SC P.L. SRL, solicitând, în temeiul dispoziţiilor art. 304 C. proc. civ., anularea hotărârii arbitrale.
În argumentarea recursului său, recurenta a criticat sentinţa atacată pentru nerespectarea exigenţelor art. 6 paragraful 1 din C.E.D.O., având în vedere că acţiunea a fost respinsă fără a cunoaşte dacă soluţia a vizat aspecte de nelegalitate sau netemeinicie, în condiţiile în care acţiunea în anulare a vizat tocmai aspecte de ordine publică şi încălcări ale dispoziţiilor legale.
A mai susţinut recurenta că prin acţiunea în anulare a arătat că tribunalul arbitrai a intervenit în acordul de voinţă al părţilor, cu referire la clauza penală cuprinsă în art. 11.1 din contract, iar neexecutarea la timp a lucrării atrage activarea clauzei penale, fiind astfel îndreptăţită să primească penalităţile convenite, în cuantum de 0,05% pe zi.
În continuare, a susţinut recurenta că tribunalul arbitrai nu a analizat şi interpretat probele administrate, reţinând în mod eronat o altă stare de fapt şi de drept, astfel încât apreciază că hotărârea nu cuprinde motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei precum şi cele pentru care s-au înlăturat cererile sale.
S-a mai susţinut că hotărârea atacată încalcă bunele moravuri, având în vedere că dl. P.G., consilierul juridic al SC H. SA este şi arbitru la acest tribunal şi în această calitate, ar fi putut influenţa decizia colegilor săi.
Recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează:
Critica potrivit căreia hotărârea recurată a fost dată cu nerespectarea de către instanţă a exigenţelor art. 6 par. l din C.E.D.O., având în vedere că nu cuprinde motivele de fapt şi de drept pe care se sprijină este nefondată, deoarece în mod corect, analizând acţiunea în anulare, curtea de apel a apreciat că raportat la temeiul de drept invocat, art. 364 lit. g) şi i) C. proc. civ., nu sunt motive ce ar putea conduce la anularea hotărârii arbitrale. În acest sens, înalta Curte constată că instanţa, ţinută fiind de cadrul procedural reglementat de dispoziţiile art. 364 C. proc. civ., a făcut o analiză amplă şi aprofundată a susţinerilor formulate, cu referire la motivele ce pot conduce la desfiinţarea pe calea acţiunii în anulare a hotărârii arbitrale.
În ceea ce priveşte critica recurentei potrivit căreia tribunalul arbitrai ar fi interpretat greşit clauza penală cuprinsă în art. 11.1 din contract, înalta Curte constată de asemenea a fi nefondată, întrucât fondul litigiului a fost examinat de către tribunalul arbitrai şi faţă de dispoziţiile art. 364 C. proc. civ., o reexaminare a clauzelor contractuale de către curtea de apel excede motivelor limitativ prevăzute pentru acţiunea în anulare.
Susţinerea potrivit căreia hotărârea arbitrală încalcă bunele moravuri, faţă de împrejurarea că reprezentantul pârâtei, consilier juridic P.G., ar fi putut influenţa soluţia pronunţată în cauză, este de asemenea nefondată, fiind nu numai lipsită de suport legal, ci şi nesusţinută prin nici un argument ce ar putea fi încadrat în dispoziţiile art. 364 lit. i) C. proc. civ.
Aşa fiind, cu aplicarea dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat de reclamantă împotriva sentinţei primei instanţe urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC P.L. SRL împotriva sentinţei nr. 231/F-COM din 20 octombrie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti - Secţia Comercială, Contencios Administrativ şi Fiscal.
Irevocabilă.
Pronun ţată în şedinţă publică, astăzi 7 iunie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2192/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2235/2011. Comercial → |
|---|
