ICCJ. Decizia nr. 2149/2011. Comercial
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2149/2011
Dosar nr. 2016/1/2011
Şedinţa publică de la 1 iunie 2011
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:
Tribunalul Bucureşti prin sentinţa comercială nr. 4458 din 19 martie 2009, a respins acţiunea reclamantului M.S.G. împotriva pârâţilor P.C.C. şi SC D.D.C. SRL, prin care s-a solicitat obligarea pârâţilor să pună la dispoziţia reclamantului documentele privind activitatea firmei, licenţele şi contractele de colaborare.
Instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că toate documentele solicitate a fi prezentate asociatului se află în dosarul nr. 3747/3/2008 al tribunalului, unde reclamantul este parte şi le poate consulta.
Curtea de Apel Bucureşti, prin decizia comercială nr. 512 din 7 decembrie 2009, a respins apelul reclamantului, a admis apelurile pârâţilor şi a obligat pe reclamant la 500 şi respectiv 500 lei cheltuieli de judecată.
Decizia astfel pronunţată a fost modificată prin decizia nr. 4394 din 15 decembrie 2010 pronunţată de Secţia comercială a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în sensul admiterii recursului reclamantului şi respingerii apelurilor pârâţilor.
Instanţa de recurs a reţinut că numai critica privind acordarea cheltuielilor de judecată este fondată întrucât pârâţii la instanţa de fond nu au formulat cerere de acordare a cheltuielilor de judecată pentru ca partea căzută în pretenţii să le suporte.
Împotriva deciziei nr. 4394/2010 a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pârâta SC D.D.C. SRL a formulat contestaţie în anulare întemeiată pe dispoziţiile art. 318 C. proc. civ.
Contestatoarea susţine că instanţa de recurs a comis o gravă eroare materială prin neacordarea cheltuielilor de judecată, întrucât în faţa primei instanţe, la termenul din 12 februarie 2009, apărătorul a depus dovezile privind onorariul de avocat, iar cererea de acordare a acestora a fost tăcută verbal.
Contestaţia în anulare urmează a fi respinsă pentru considerentele ce se vor expune:
Cale extraordinară de atac, de retractare, contestaţia în anulare este condiţionată, printre altele, de greşeala materială săvârşită de instanţa de recurs, în dezlegarea dată.
Greşeala materială, la care se referă dispoziţiile art. 318 C. proc. civ., este una de drept procesual a cărei gravitate a avut drept consecinţă pronunţarea unei soluţii greşite. De aceea greşeala avută în vedere nu trebuie să necesite reexaminarea fondului, astfel deschizându-se posibilitatea exercitării controlului de legalitate şi uneori de temeinicie asupra unor hotărâri judecătoreşti irevocabile.
Prin decizia atacată, instanţa supremă a stabilit cu autoritate de lucru judecat că nu pot fi acordate cheltuielile de judecată pârâţilor, motivând soluţia astfel pronunţată.
O nouă judecată asupra acestei situaţii deja analizată nu mai este posibilă în temeiul art. 318 C. proc. civ., al cărui text se referă numai asupra greşelilor de ordin material, nu de judecată.
Aşa fiind, în temeiul dispoziţiilor art. 318 şi 320 C. proc. civ. înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge contestaţia în anulare declarată împotriva deciziei nr. 4394 din 15 decembrie 2010 pronunţată de Secţia Comercială a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatoarea SC D.D.C. SRL Bucureşti (fostă SC D.D.P. SRL) împotriva deciziei nr. 4394 din 15 decembrie 2010 a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 iunie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2145/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2178/2011. Comercial → |
|---|
