ICCJ. Decizia nr. 2178/2011. Comercial
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2178/2011
Dosar nr. 42824/3/2008
Şedinţa publică de la 2 iunie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa comercială nr. 11590 din 21 octombrie 2009 pronunţată de Tribunalul Bucureşti - Secţia a Vi-a Comercială a fost respinsă ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamanta SC M. SRL în contradictoriu cu pârâta SC I.C.E. F. – F.C.E. SA, reţinând, în esenţă, că reclamanta avea temei contractual să ocupe spaţiul şi să îl folosească, astfel încât acţiunea de recuperare a investiţiilor este nefondată, cu atât mai mult cu cât îi revenea obligaţia efectuării acestora.
Curtea de Apel Bucureşti - secţia a VI-a comercială, prin decizia nr. 449 de la 10 noiembrie 2010, a admis apelul declarat de reclamanta SC M. SRL, a schimbat în parte sentinţa apelată în sensul că a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 126.251,8 lei reprezentând despăgubiri, menţinând celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate, cu motivarea că investiţiile care reprezintă reparaţii capitale ale bunului închiriat cad în sarcina locatorului, acesta fiind obligat să suporte contravaloarea lor, pentru că are obligaţia legală de a menţine lucrul în stare de a servi la întrebuinţarea pentru care a fost închiriat, în lipsa acestora, bunul închiriat neputând fi folosit potrivit întrebuinţării pentru care s-a încheiat contractul.
Împotriva acestei decizii, pârâta SC I.C.E. F. – F.C.E. SA a declarat recurs, solicitând admiterea recursului, modificarea în parte a deciziei comerciale recurate în sensul respingerii în tot a apelului promovat de către reclamanta SC M. SRL şi menţinerea în tot a sentinţei comerciale nr. 11580 din 21 octombrie 2009 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
În argumentarea motivelor de recurs, pârâta a arătat că încheierea contractului şi nivelul chiriei agreat prin contrat cu reclamanta au avut ca fundament inclusiv realizarea de către aceasta pe cheltuiala exclusivă şi proprie a investiţiilor, prevederile art. 5 din contract fiind extrem de clare, în sensul asumării în totalitate a tuturor costurilor aferente investiţiilor, urmând, ca pe cale de consecinţă, să beneficieze de un nivel de chirie preferenţial, invocând drept motive de nelegalitate dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
Înalta Curte, examinând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Obiectul contractului de închiriere de la 03 aprilie 2006, aşa cum este acesta prevăzut la art. 2, îl constituie închirierea activului Depozit în suprafaţă de 3100 mp situat în HPP, după cum urmează:
- 1060 mp la intrarea în vigoare a contractului;
- 2040 mp condiţionat de finalizarea investiţiilor asumate la art. 5.3. până la 31 decembrie 2007, respectiv realizarea unui nou record de canalizare şi a unui nou racord de alimentare cu apă potabilă pentru locator.
Aşadar, predarea suprafeţei de 2040 mp era condiţionată de finalizarea investiţiilor asumate de locatar până la 31 decembrie 2007, ceea ce s-a şi întâmplat, acest lucru rezultând din procesul verbal de la 12 iulie 2007, semnat de ambele părţi fără obiecţiuni.
Hotărârea instanţei de apel, sub acest aspect, a intrat în puterea lucrului judecat, reclamanta neînţelegând să recureze decizia instanţei de apel, situaţie în care nu mai poate invoca pe calea întâmpinării apărări privind netemeinicia şi nelegalitatea deciziei recurate de pârâtă.
Cu privire la incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 1420 şi următoarele C. civ., înalta Curte apreciază că, în mod eronat, instanţa de apel a reţinut că părţile nu au convenit asupra modului de suportare a contravalorii investiţiilor prevăzute la art. 5.3. din contractul de închiriere, deoarece obligaţia asumată de locatar cu privire la investiţiile menţionate este o obligaţie de rezultat, strict precizată sub aspectul obiectului şi scopului urmărit, debitorul - în speţă, reclamanta obligându-se ca, desfăşurând o anumită activitate, să atingă un rezultat bine stabilit.
Asumându-şi realizarea investiţiilor, reclamanta şi-a asumat şi suportarea costurilor aferente acestora, dispoziţiile contractuale fiind clare şi neîndoielnice, respectiv : locatarul se obligă să realizeze un nou racord de canalizare pentru locator (art. 5.3. paragraful 1) locatarul se obligă să realizeze în aceleaşi condiţii şi un nou racord de alimentare cu apă potabilă a locatorului ( art. 5.3. paragraful 2 ).
Deoarece nu este reglementată prin norme imperative, părţile, prin stipulaţie contrară, au înţeles să deroge de la prevederea potrivit căreia locatorul este obligat să efectueze toate reparaţiile, inclusiv cele locative, cu atât mai mult cu cât racordurile noi urmau să deservească şi reclamantei, aceasta neavând nicio pretenţie legată de acestea la momentul semnării procesului verbal încheiat de către părţi.
Constatând că instanţa de apel a nesocotit dispoziţiile legale incidente în speţă anterior menţionate, respectiv art. 969 şi 1420 C. civ., înalta Curte, reţinând incidenţa motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., admite recursul declarat de recursul declarat de pârâta SC I.C.E. F. – F.C.E. SA Bucureşti împotriva deciziei nr. 449 de la 10 noiembrie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a Vl-a Comercială, modifică decizia recurată şi respinge apelul formulat de reclamanta SC M. SRL împotriva sentinţei nr. 11590 din 21 octombrie 2009 pronunţată de Tribunalul Bucureşti - Secţia a VI a comercială.
În temeiul art. 274 C. proc. civ., dispune obligarea intimatei la plata sumei de 49.600 lei cu titlu de cheltuieli de judecată conform documentelor justificative depuse în susţinerea acestora.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de declarat de recursul declarat de pârâta SC I.C.E. F. – F.C.E. SA Bucureşti împotriva deciziei nr. 449 de la 10 noiembrie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a Vi-a Comercială, modifică decizia recurată şi respinge apelul formulat de reclamanta SC M. SRL împotriva sentinţei nr. 11590 din 21 octombrie 2009 pronunţată de Tribunalul Bucureşti - secţia a VI a comercială. Obligă intimata la plata sumei de 49.600 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 2 iunie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2149/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2192/2011. Comercial → |
|---|
