ICCJ. Decizia nr. 2192/2011. Comercial
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2192/2011
Dosar nr. 5117/54/2005
Şedinţa publică din 7 iunie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Dolj la data de 10 aprilie 2003, reclamantul D.C., (în prezent J.C.), a chemat în judecată pe pârâtele SC M.C. SRL Vulpeni şi SC T. SRL Craiova, solicitând obligarea acestora să-i lase în deplină proprietate şi liniştită posesie terenul în suprafaţă de 400 m.p., situat în intravilanul municipiului Craiova, tarlaua 84, parcela 10, având ca vecinătăţi: la Nord - D.N. 18, la Est – N.M., la Sud - Fabrica Independenţa iar la Vest -A 10/1 Primărie precum şi stabilirea liniei de hotar care desparte cele trei fonduri limitrofe.
Prin sentinţa civilă nr. 15 din 25 ianuarie 2005, Tribunalul Dolj - Secţia Comercială şi de contencios Administrativ a respins acţiunea, reţinând în esenţă că potrivit contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 570 din 13 martie 2001 şi încheierii de îndreptare a erorii materiale din 14 noiembrie 2001, la data de 13 martie 2001 SC G.P.C. SRL a vândut reclamantului suprafaţa de 400 m.p. teren situat în intravilanul Municipiului Craiova, în tarlaua 84, parcela 10.
Conform adresei nr. 3398 din 10 septembrie 2003 emisă de Oficiul de Cadastru, Geodezie şi Cartografie al judeţului Dolj, în evidenţele O.J.C.G.C. Dolj nu există înregistrată ca fiind întocmită documentaţia cadastrală pentru terenul în suprafaţă de 400 m.p. pe care reclamantul îl revendică şi în urma analizării materialului probatoriu administrat în cauză, prima instanţă a reţinut că terenul revendicat de reclamant nu este ocupat de niciuna dintre pârâte.
Împotriva sentinţei sus-menţionate, a declarat recurs reclamantul, solicitând casarea acesteia şi trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru a fi administrată proba cu un nou raport de expertiză.
Instanţa învestită cu soluţionarea recursului, Curtea de Apel Craiova a calificat calea de atac declarată de reclamant, ca fiind apel.
Prin încheierea nr. 1600 din 6 mai 2010, înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dispus strămutarea dosarului la Curtea de Apel Braşov - secţia comercială şi a anulat actele procedurale îndeplinite în cauză.
După strămutare, la termenul din 02 septembrie 2010, apelantul a invocat excepţia necompetenţei materiale a instanţei de fond, respectiv a Tribunalului Dolj - Secţia Comercială şi de Contencios Administrativ, solicitând anularea sentinţei nr. 15 din 25 ianuarie 2005 a Tribunalului Dolj şi, pe cale de consecinţă, trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei competente, Judecătoria Craiova.
Examinând cu precădere excepţia invocată, în baza art. 137 alin. (2) C. proc. civ., instanţa de apel a reţinut natura civilă a litigiului, în raport de obiectul cauzei şi normele juridice aplicabile raporturilor juridice existente între părţi.
S-a mai reţinut că, în speţă, instanţa a fost învestită cu o acţiune în revendicare, formulată de o persoană fizică, întemeiată pe dispoziţiile art. 480 C. civ., în conformitate cu care proprietatea este „dreptul ce are cineva de a se bucura şi dispune de un lucru, în mod exclusiv şi absolut, însă în limitele determinate de lege", text de lege din care rezultă că acţiunea în revendicare este cea prin care proprietarul, care a pierdut posesia bunului cere restituirea acestuia, de la cel la care se găseşte.
Obligaţia neproprietarului care se găseşte în posesia bunului de a îl restitui adevăratului proprietar are un caracter exclusiv civil, fiind reglementat de norme juridice civile, ca urmare este exceptată de la prezumţia de comercialitate prevăzută de art. 4 C. com.
În ceea ce priveşte contractele de vânzare-cumpărare prin care pârâtele au dobândit terenul în litigiu, s-a reţinut că nu au relevanţă asupra naturii litigiului, întrucât ceea ce interesează în speţă este dreptul de proprietate asupra terenului revendicat.
În baza art. 297 alin. (2) C. proc. civ., raportat la art. 725 alin. (1) şi alin. (2) C. proc. civ., instanţa a admis excepţia de necompetenţă materială a instanţei de fond şi a trimis cauza spre rejudecare instanţei competente, judecătoria. Sub aspectul competenţei teritoriale, faţă de strămutarea cauzei la Curtea de Apel Braşov, s-a dispus trimiterea cauzei spre soluţionare, Judecătoriei Braşov, în vederea asigurării finalităţii hotărârii de strămutare.
Împotriva deciziei nr. 86/Ap din 14 octombrie 2010 a Curţii de Apel Braşov, secţia comercială, au declarat recurs reclamantul J.C. şi pârâta SC V.O.T.I. SRL Vulpeni.
Prin recursul formulat, reclamantul J.C. a invocat dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în temeiul cărora a solicitat modificarea în parte a deciziei atacate, în sensul stabilirii competenţei teritoriale a Judecătoriei Craiova pentru rejudecarea cauzei.
În argumentarea motivului de nelegalitate invocat, recurentul-reclamant a susţinut că hotărârea este nelegală, fiind dată cu încălcarea dispoziţiilor art. 13 C. proc. civ., potrivit cărora competenţa teritorială revine instanţei de la locul situării imobilului, astfel încât competentă să judece cauza este Judecătoria Craiova şi nu Judecătoria Braşov.
Prin recursul declarat, recurenta-pârâtă SC V.O.T.I. SRL Vulpeni a invocat dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., în temeiul cărora a solicitat desfiinţarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei pentru continuarea judecăţii apelului, la aceeaşi instanţă, apreciind că în mod greşit a fost calificat litigiul ca fiind de natură civilă, având în vedere că acţiunea reclamantului tinde la a aduce atingere patrimoniului celor două societăţi comerciale.
A mai susţinut recurenta că în ceea ce priveşte capătul de cerere privitor la grăniţuire, instanţa competentă este tribunalul, iar faţă de împrejurarea că terenul în litigiu a fost revândut în scop speculativ şi că face parte din patrimoniul celor două societăţi comerciale, natura litigiului este comercială, astfel încât competenţa de soluţionare a cauzei revenea Tribunalului Dolj.
Recursul reclamantului J.C. este nefondat pentru considerentele ce urmează:
În cadrul motivului de nelegalitate prevăzut de pct. 9 al art. 304 C. proc. civ., recurentul-reclamant a susţinut că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor imperative ale art. 13 C. proc. civ., potrivit cărora competenţa de soluţionare a cauzei ar fi revenit Judecătoriei Craiova şi nu Judecătoriei Braşov.
Analizând critica formulată, înalta Curte reţine că deşi art. 13 C. proc. civ. stabileşte competenţa de soluţionare a cererilor având ca obiect bunuri imobile în favoarea instanţei din circumscripţia căreia se află nemişcătorul, în speţă, urmare a încheierii nr. 1600 din 6 mai 2010, înalta Curte a dispus strămutarea judecăţii cauzei la Curtea de Apel Braşov, secţia comercială şi a anulat actele procedurale îndeplinite în cauză. Aşa fiind, în mod corect, instanţa de apel a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 297 alin. (2) C. proc. civ. şi a dispus trimiterea cauzei spre soluţionare Judecătoriei Braşov, având în vedere că numai în acest mod se putea asigura finalitatea şi scopul hotărârii de strămutare, în caz contrar, măsura dispusă de înalta Curte ar fi fost lipsită de eficienţă, ceea ce nu poate fi admis.
Recursul pârâtei SC V.O.T.I. SRL Vulpeni este nefondat pentru considerentele ce urmează:
Cum prin acţiunea introductivă de instanţă, reclamantul a invocat dispoziţiile art. 480 C. civ., în temeiul cărora a solicitat pârâtelor să-i lase în deplină proprietate şi posesie terenul în litigiu şi stabilirea liniei de hotar, în mod corect instanţa de apel a statuat asupra caracterului civil al litigiului, prin raportare la dispoziţiile art. 3 şi 4 C. com.
De altfel, caracterul civil al litigiului şi nu comercial cum în mod eronat consideră recurenta, rezultă şi din faptul că acţiunea în revendicare nu se fundamentează pe raporturi juridice comerciale, între comercianţi, ca urmare a încheierii şi derulării unor contracte comerciale, ci este vorba de o acţiune civilă, reglementată de norme juridice civile. Aşa fiind, este lipsit de relevanţă că pârâtele societăţi comerciale au dobândit terenul în litigiu prin contracte de vânzare-cumpărare, întrucât ceea ce interesează în speţă, astfel cum corect a reţinut instanţa, este dreptul de proprietate asupra terenului revendicat.
Calitatea de comerciant a pârâtelor nu schimbă natura civilă a litigiului, fiind avută în vedere ca excepţie şi de dispoziţiile art. 4 C. com., dispoziţii corect aplicate şi de către instanţa de apel.
Drept urmare, în raport de considerentele expuse şi constatând legalitatea hotărârii atacate, recursurile reclamantului J.C. şi pârâtei SC V.O.T.I. SRL Vulpeni vor fi respinse ca nefondate, în conformitate cu dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamantul J.C. şi de pârâta SC V.O.T.I. SRL Vulpeni împotriva deciziei nr. 86/Ap din 14 octombrie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Braşov - secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 iunie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2178/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2198/2011. Comercial → |
|---|
