ICCJ. Decizia nr. 2268/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALÄ.
Decizia nr. 2268/2011
Dosar nr. 11841/3/2007
Şedinţa publică de la 9 iunie 201.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, la data de 2 aprilie 2007, sub nr. 11841/3/2007, reclamanta SC P.M. SA a chemat în judecată pe pârâta SC G.P.D. I.I. SRL solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună evacuarea pârâtei din imobilul din Bucureşti, sector 2; obligarea pârâtei la plata de daune cominatorii în cuantum de 1.000 lei/zi de întârziere, de la data introducerii acţiunii până la data evacuării efective a spaţiului, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa comercială nr. 7093 din 14 iunie 2010 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei, a fost admisă cererea de intervenţie accesorie formulată de SC C. SA, a fost respinsă acţiunea formulată de reclamantă, ca fiind formulată în contradictoriu cu o persoană fără calitate procesuală pasivă.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta.
Prin Decizia comercială nr. 22 din 19 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a fost anulat, ca insuficient timbrat apelul declarat de apelanta reclamantă.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de apel a reţinut următoarele:
Prin rezoluţia de la data înregistrării dosarului de apel, s-a pus în vedere apelantei să achite taxa judiciară de timbru în cuantum de 5 lei şi să ataşeze timbru judiciar în valoare de 0,3 lei, obligaţia fiindu-i comunicată atât la sediul social cât şi la sediul Cabinetului de Avocatură F.T. indicat în cererea de apel, prin citaţiile din data de 28 octombrie 2010.
La termenul de 19 ianuarie 2010 reprezentantul apelantei a ataşat la dosar timbru judiciar în valoare de 0,3 lei şi a depus dovezile de achitare de către M.F.C. a sumei de 5 lei, cu titlu de taxă judiciară de timbru, dar în contul bugetului local al sectorului 3.
Instanţa de apel a apreciat că nu au fost respectate dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 146/1997, deoarece debitoarea obligaţiei nu are sediul pe raza teritorială a sectorului 3.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs recurenta-reclamantă SC P.M. SA, aducându-i următoarele critici.
În mod nelegal a dispus instanţa de apel sancţionarea reclamantei cu anularea cererii de apel, cât timp aceasta a achitat taxele de timbru la care a fost obligată, neexistând nicio vătămare prin faptul achitării într-un alt cont al bugetului de stat faţă de cel al unităţii în a cărei rază îşi are domiciliul debitorul.
Legea nr. 146/1997 prevede sancţiunea anulării cererii în cazul neachitării efective a taxelor de timbru şi nu a achitării într-un alt cont al bugetului de stat, decât cel a unităţii în a cărei rază îşi are domiciliul debitorul.
Analizând Decizia recurată, prin raportate la criticile formulate, Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru următoarele considerente.
Este adevărat că, potrivit dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 146/1997 taxele judiciare de timbru stabilite în sarcina justiţiabililor trebuie plătite în contul bugetului local al unităţii administrativ teritoriale în a cărei rază îşi are sediul fiscal debitorul, iar în speţa de faţă reclamanta, prin intermediul avocatului ales a plătit această taxă judiciară de timbru în contul bugetului local al sectorului 3 Bucureşti, reclamanta neavând sediul pe raza acestui sector, însă, potrivit alin. (3) al art. 20 din Legea nr. 146/1997, doar neîndeplinirea totală a obligaţiei de plată se sancţionează cu anularea cererii, nu şi îndeplinirea greşită.
Instanţa de apel trebuia să pună în vedere reclamantei să facă plata în contul unităţii administrativ teritoriale corespunzătoare.
Neprocedând astfel, reclamanta a fost lipsită de dreptul său de acces la justiţie, cu încălcarea dispoziţiilor art. 21 din Constituţie, şi ale art. 6 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale.
Procedând la anularea apelului, ca insuficient timbrat, instanţa de apel nu a intrat în cercetarea fondului, astfel că, în baza art. 312 alin. (1), (3) şi (5) C. proc. civ., va admite recursul, va casa Decizia recurată şi va trimite cauza spre rejudecarea, pe fond, a apelului, la aceeaşi instanţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta SC P.M. SA împotriva deciziei comerciale nr. 22 din 19 ianuarie 2011 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Casează Decizia recurată şi trimite cauza, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 9 iunie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2266/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2360/2011. Comercial → |
|---|
