ICCJ. Decizia nr. 2489/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALÄ.
Decizia nr. 2489/2011
Dosar nr. 8061/62/2008
Şedinţa publică de la 23 iunie 201.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 26 august 2008 reclamanta SC D.G. SRL Braşov solicitând ca în baza sentinţei ce se va pronunţa să se dispună constatarea nulităţii contractului de vânzare-cumpărare nr. 172 din 7 ianuarie 2006, încheiat între SC A.G.I. PREJMER SA şi SC A.G.S. SRL, urmând a se reveni la situaţia anterioară încheierii acestuia.
Ulterior reclamanta şi-a precizat acţiunea solicitând să se constate nulitatea contractului de vânzare-cumpărare nr. 172 din 7 iunie 2006 cu revenirea la situaţia anterioară, constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare încheiat între SC A.G.S. SRL şi SC L.P.C.P. SRL Braşov; să se dispună obligarea pârâtei SC A.G.I. PREJMER SA să încheie cu reclamanta act apt de intabulare, în caz contrar prezenta hotărâre să ţină loc de act apt de intabulare în Cartea Funciară.
Pârâta a formulat cerere reconvenţională prin care solicită să se constate nulitatea absolută parţială a contractului de vânzare-cumpărare dintre reclamantă şi pârâta SC A.G.I. PREJMER SA la data de 12 decembrie 2006 şi să fie obligată reclamanta-pârâtă la încheierea actului autentic de vânzare-cumpărare pentru activele cuprinse în procesul verbal din 29 noiembrie 2004 şi contractul nr. 33/2004.
Prin apărările făcute pârâta SC A.G.S. SRL Braşov a invocat excepţia lipsei procedurii concilierii prealabile cu privire la acţiunea introductivă.
Prin încheierea nr. 564 din 14 iunie 2010, Tribunalul Teleorman, a admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii precizatoare, a respins ca inadmisibil capătul de cerere privind nulitatea contractului de vânzare-cumpărare nr. 476/2009 încheiat între pârâtele SC A.G.S. SRL şi SC L.P.C.P. SRL Braşov.
S-a respins totodată excepţia lipsei concilierii prealabile cu privire la nulitatea contractului de vânzare-cumpărare nr. 172/2006 şi a fixat termen pentru continuarea judecăţii celorlalte capete de cerere şi cererii reconvenţionale.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut că acţiunea a fost înregistrată la data de 26 august 2008 mai înainte ca Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să dispună prin Decizia nr. 32/2008 şi Legea nr. 146/1997 să stabilească prin modificarea conform OUG nr. 212/2008, că acţiunile privind nulitatea unor contracte sunt evaluabile în bani şi deci supuse procedurii concilierii prealabile.
În consecinţă s-a apreciat că cererea privind nulitatea contractului de vânzare-cumpărare nr. 172/2006 nu trebuia precedată de conciliere prealabilă.
Pentru contractul de vânzare-cumpărare nr. 476/2009 instanţa de fond a apreciat că, faţă de data modificării cererii, 4 februarie 2009, se impune admiterea excepţiei lipsei concilierii prealabile.
S-au înlăturat susţinerile reclamantei SC D.G. SRL Braşov în sensul că acţiunea este de competenţa judecătorului sindic specifică Legii nr. 85/2006, acţiunea fiind una de drept comercial.
Împotriva acestei încheierii a promovat apel reclamanta SC D.G. SRL, şi răspunzând criticilor formulate, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin Decizia nr. 483 din 2 decembrie 2010 a admis apelul, a desfiinţat în parte încheierea criticată şi a trimis cauza primei instanţe pentru continuarea judecăţii capătului de cerere prin care s-a solicitat constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr. 476/2009.
În fundamentarea soluţiei instanţa de control judiciar a reţinut că procedura concilierii prealabile prevăzută de art. 7201 C. proc. civ. nu este necesar a fi îndeplinită anterior introducerii unei acţiuni în constatarea nulităţii absolute a unui act juridic, dat fiind faptul că părţile nu pot tranzacţiona cu privire la nulitatea absolută.
Cu petiţia înregistrată la data de 21 februarie 2011 pârâta SC A.G.S. SRL a declarat recurs criticile vizând aspecte de nelegalitate fiind invocate dispoziţiile art. 304 pct. 5, 7, 8 şi 9 C. proc. civ.
Astfel, recurenta susţine că în mod eronat instanţa de apel a considerat că Tribunalul Bucureşti trebuia să se dezinvestească de soluţionarea unei cereri printr-o hotărâre şi nu prin încheiere aceasta fiind pronunţată în condiţiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ. şi nerezolvând fondul pricinii.
Recursul este fondat.
Încheierile de şedinţă sunt acele hotărâri date pe parcursul judecării unei cauze. Aceste încheieri pot fi preparatorii şi interlocutorii.
Sunt interlocutorii acele încheieri care pregătesc judecata şi leagă instanţa de statuările cuprinse în acestea, astfel încât nu mai poate reveni asupra acestora.
Instanţa de fond prin încheierea nr. 564 din 14 iunie 2010 a admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii precizatoare a SC D.G. SRL rejudecând ca inadmisibil capătul de cerere privind nulitatea contractului de vânzare-cumpărare nr. 476/2009.
Încheierea a fost pronunţată în condiţiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ.
Potrivit art. 282 alin. (2) C. proc. civ. împotriva încheierilor premergătoare nu se poate face apel decât odată cu fondul în afară de cazul când prin el s-a întrerupt cursul judecăţii.
Or, prin încheierea recurată s-au soluţionat nişte excepţii, care se puteau rezolva prin apelare odată cu fondul deciziei pronunţate.
În aceste condiţii, văzând dispoziţiile art. 312 C. proc. civ..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SC A.G.S. SRL Braşov împotriva deciziei comerciale nr. 483 de la 2 decembrie 2010 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Modifică Decizia şi respinge apelul ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 23 iunie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2375/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2496/2011. Comercial → |
|---|
