ICCJ. Decizia nr. 2678/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALÄ.
Decizia nr. 2678/2011
Dosar nr.2032/108/2010
Şedinţa publică de la 15 septembrie 2011
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
La data de 6 aprilie 2010 reclamanţii O.B.D., O.J.L. şi O.V.D. au chemat-o în judecată pe pârâta SC G.A. SA pentru ca prin hotărârea ce urma să o pronunţe instanţa de judecată să dispună obligarea acesteia din urmă la plata sumelor de 50.000 Euro reprezentând daune morale datorate reclamantului O.B.D., 282,8 lei reprezentând daune materiale şi 50.000 Euro cu titlu de daune morale datorate reclamanţilor O.J.L. şi O.V.D., arătând că în data de 22 iulie 2009 a avut loc un accident de circulaţie produs din culpa lui F.V.A. care a condus autovehiculul asigurat la societatea pârâtă, accidentul soldându-se cu decesul şoferului şi vătămarea corporală a numitului O.B.D., vătămare care i-au generat traume psihice lui şi părinţilor acestuia.
Au mai arătat că evaluarea psihologică a fost făcută în Germania şi că starea actuală a lui O.B.D. creează o stare de incertitudine părinţilor săi, tensiuni permanente între membrii familie, stări de anxietate, practic viitorul întregii familii fiind pus sub semnul întrebării.
Reclamanţii au încercat concilierea directă cu pârâta conform art. 7201 C. proc. civ. şi deşi pârâta nu s-a prezentat la conciliere, le-a trimis un e-mail prin care înţelegea să-i ofere reclamantului O.B.D. suma de 30.000 lei reprezentând daune morale.
Tribunalul Arad, secţia comercială, a admis în parte acţiunea reclamanţilor, obligând-o pe pârâtă să-i plătească reclamantului O.B.D. suma de 60.000 lei reprezentând daune morale şi reclamanţilor O.J.L. şi O.V.D. suma de 282,8 lei daune materiale, respingând celelalte pretenţii, aşa cum rezultă din sentinţa comercială nr. 1880 din 21 iulie 2010.
Pentru a pronunţa această sentinţa instanţa a reţinut că buletinul de analize medicale 4821 emis de Spitalul Clinic Judeţean Arad şi raportul medical nr. 00835655 emis de SC E.M. România SRL nu au evidenţiat leziuni post-traumatice raportate la persoane lui O.B.D. şi că în plan psihic acesta din urmă, a avut în urma accidentului anumite manifestări de violenţă verbală, coşmaruri, insomnii, apatie, stări care l-au determinat pe acesta să urmeze un program de şedinţe de psihoterapie aşa cum rezultă din adeverinţa nr. 1/2010 eliberată de SC P.P. C. & C.
A mai reţinut instanţa de judecată şi că reclamantul O.B.D. nu a fost diagnosticat cu o boală de natură psihică, dar starea acestuia a fost luată în considerare de către pârâtă, care i-a propus acestuia o despăgubire mult prea mică evaluată la 30.000 lei, cu titlu de daune morale.
Instanţa a apreciat că având în vedere cele constatate se impune acordarea unor daune morale în cuantum superior celor propuse de SC G.A. SA, la nivelul sumei de 60.000 lei, o sumă adecvată stării psihice post-accident. S-a avut în vedere că reclamantul O.B.D. este capabil să desfăşoare activităţi de administrarea unei întreprinderi de comerţ, fapt care a fost avut în vedere la stabilirea daunelor morale.
Deoarece reclamanţii au făcut dovada cu documente justificative a daunelor materiale în sumă de 282,8 lei, instanţa le-a admis capătul de cerere cu acest obiect, obligând-o pe pârâtă să o achite reclamanţilor O.J.L. şi O.V.D.
Instanţa de fond a respins daunele pretinse de reclamantul O.B.D. ca urmare a suferinţelor cauzate de decesul prietenului său A.F.A., apreciind că doar o legătură de prietenie nu justifică aceste daune şi constatând că nu există legătură directă nici între pretinsele traume suferite de O.J.L. şi O.V.D. şi accident, a respins şi pretenţiile acestora privind daunele morale.
Referitor la daunele moratorii instanţa de fond a apreciat că art. 64 alin. (4) din Ordinul nr. 20/2008 emis de Comisia de Supraveghere al Asigurărilor are în vedere situaţia în care asigurătorul RCA nu-şi îndeplineşte obligaţiile prevăzute la alin. (2) şi (3) ale aceluiaşi articol sau le îndeplineşte defectuos, ceea ce presupune că între părţi a intervenit o înţelegere cu privire la cuantumul despăgubirilor pe care asigurătorul nu a respectat-o.
Apelurile declarate de reclamanţi şi de pârâta SC G.A. SA au fost respinse ca nefondate prin Decizia civilă nr. 215/A din 24 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială, care a reţinut că în mod corect prima instanţă a apreciat cuantumul prejudiciului în sumă de 60.000 lei, observând că vătămarea corporală determină prin ea însăşi un prejudiciu moral şi că orice suferinţă fizică are consecinţe şi pe plan mental.
A mai reţinut instanţa de apel că în mod corect a fost respinsă cererea reclamanţilor O.J.L. şi O.V.D. pentru acordarea daunelor morale întrucât nu există legătură de cauzalitate directă între prejudicierea morală a părinţilor şi fapta ilicită şi că soluţia de obligare a pârâtei la plata daunelor materiale nu a fost criticată, nefăcând obiectul analizei instanţei de apel.
Cu privire la daunele moratorii solicitate de reclamanţi Curtea a reţinut că art. 64 alin. (4) din Ordinului nr. 20/2008 al Comisiei de Supraveghere al Asigurărilor nu are aplicare în cauză, neexistând un acord al asigurătorului în sensul achitării despăgubirilor anterior sesizării instanţei, iar penalităţile 0,1% sunt stabilite exclusiv în considerarea raporturilor dintre asigurător.
Împotriva acestei decizii atât reclamanţii cât şi pârâta au formulat recurs.
Recurenţii reclamanţii O.B.D., O.J.L. şi O.V.D. au precizat că îşi întemeiază recursul pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi au solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate şi admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată.
La data de 1 iunie 2011 toţi recurenţii reclamanţi au fost citaţi cu menţiunea de a achita în solidar suma de 4.185,5 lei taxă judiciară de timbru şi 5 lei timbru judiciar, obligaţie pe care nu şi-au îndeplinit-o (filele 21, 22, 23 dosar recurs).
Cum chestiunea timbrajului este prioritară oricăror altor cereri formulate de părţi, Curtea a rămas în pronunţate pe această chestiune, cu referire la recursului reclamanţilor.
Or, este de reţinut că în conformitate cu dispoziţiile art. 20 pct. 1 şi 3 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru şi art. 9 alin. (2) din OG nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, în cazul în care partea nu achită taxa judiciară de timbru datorată şi/sau timbrul judiciar, cererea părţii se anulează ca netimbrată.
Constatând că recurenţii reclamanţi, deşi au fost citaţi cu menţiunea de a timbra recursul, nu şi-au îndeplinit această obligaţie şi în conformitate cu dispoziţiile legale menţionate mai sus, Curtea urmează a le anula recursul ca netimbrat.
La data de 18 ianuarie 2011 pârâta SC G.A. SA a declarat recurs împotriva deciziei nr. 215/A din 24 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei din apel şi a sentinţei pronunţată la fond, în sensul reducerii daunelor morale acordate reclamantului O.B.D. la suma de 30.000 lei, întemeindu-şi recursul pe dispoziţiile art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ. şi arătând că ambele instanţe nu au argumentat pentru care considerent este insuficientă suma oferită de societatea recurentă, respectiv 30.000 lei, că instanţa de apel nu a făcut nici o analiză a motivelor de apel fiind evocate fugitiv motivele invocate în apel de către această recurentă, motivele nefiind analizate, ambele instanţe reluând argumentaţiile părţilor implicate, nemotivând soluţiile pronunţate. A susţinut că suma de 60.000 lei reprezintă echivalentul peste 42 salarii medii nete pe economie, adică salariul pe 3,5 ani, în condiţiile în care nu s-a făcut dovada existenţei unei boli psihice de lungă durată şi atâta timp cât O.B.D. îşi desfăşoară activitatea nestingherit dar, din cauza crizei economice, nu realizează venituri la nivelul salariului mediu net, acordarea unei compensaţii echivalente unei perioade de 3,5 ani depăşeşte sfera unei compensaţii rezonabile pentru suferinţa îndurată, suma acordată intrând astfel în sfera câştigului nedatorat.
Recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Analizând motivele formulate de pârâtă se constată că aceasta a prezentat situaţia de fapt cu precizarea că este nemulţumită de cuantumul daunelor morale aşa cum a fost stabilit de prima instanţă şi menţinut de instanţa de apel, fără a preciza care sunt temeiurile de drept încălcate sau aplicate greşit de instanţele de judecată şi actul juridic interpretat greşit, astfel că nu se justifică invocarea dispoziţiilor art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., instanţa putând încadra doar motivele referitoare la nemotivarea hotărârilor şi neanalizarea tuturor motivelor de apel în dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ.
Art. 304 pct. 7 C. proc. civ. prevede că modificarea unei hotărâri se poate cere dacă hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină.
Din analiza hotărârii atacate rezultă că instanţa de apel a motivat cuantumul sumei de 60.000 ron reprezentând daune morale pe care a raportat-o la trauma psihică suferită de reclamantul O.B.D. care au impus urmarea unui tratament medical adecvat pentru înlăturarea consecinţelor accidentului, că vătămarea corporală a determinat o suferinţă fizică care are consecinţe pe plan mental fiind lipsit de relevanţă nivelul veniturilor realizate în prezent de reclamant întrucât acesta a afirmat exclusiv afectarea vieţii sale personale, nicidecum a carierei profesionale.
În ceea ce priveşte critica referitoare la neanalizarea motivelor de apel Curtea constată că instanţa de apel a reţinut în hotărârea sa toate motivele invocate de pârâtă referitoare la faptul că suma reţinută de prima instanţă nu corespunde prejudiciului moral suferit, că prima instanţă nu a acordat suficientă greutate aspectelor relevate de martorii audiaţi şi că în condiţiile în care nu s-a făcut dovada unei boli psihice de lungă durată, reclamantul continuând activitatea economică, nu se justifică acordarea sumei de 60.000 lei.
Prin considerentele deciziei instanţa de apel a răspuns tuturor acestor motive, nefiind necesară analizarea fiecărui motiv în parte, obligarea la plată şi cuantumul daunelor morale fiind analizate sub toate aspectele arătate de apelanta pârâtă.
Faţă de considerentele de mai sus, recursul pârâtei se constată a fi nefondat urmând a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Anulează ca netimbrat recursul declarat de reclamanţii O.B.D., O.J.L. şi O.V.D. împotriva deciziei nr. 215/A din 24 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială.
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC G.A. SA Bucureşti, împotriva aceleiaşi decizii.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 septembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2519/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2681/2011. Comercial → |
|---|
