ICCJ. Decizia nr. 2684/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALÄ.
Decizia nr. 2684/2011
Dosar nr.2154/105/2010
Şedinţa publică de la 15 septembrie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
La data de 26 aprilie 2010, A.V.A.S. a chemat-o în judecată pe pârâta SC C.P. SA solicitând instanţei de judecată obligarea pârâtei la plata sumei de 832.432,53 lei majorări de întârziere calculate în perioada 31 mai 2007 â€" 13 noiembrie 2009 pentru neplata la termen a dividendelor aferente anului 2006 precum şi la plata sumei de 378.625,24 lei majorări de întârziere calculate pe perioada 1 iulie 2008 â€" 13 noiembrie 2009 pentru neplata la termen a dividendelor aferente anului 2007.
A susţinut în cererea sa de chemare în judecată că în conformitate cu art. 7201 C. proc. civ. a încercat soluţionarea litigiului prin conciliere directă, anexând în acest sens înscrisuri şi că în temeiul art. 67 alin. (2), art. 123 alin. (3), art. 111 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 31/1990 statul având calitatea de acţionar la societatea pârâtei, reclamanta era îndreptăţită la plata dividendelor pentru anii 2006-2007, în valoare de 16.827,24 lei sumă achitată cu întârziere, la data de 13 noiembrie 2009, împrejurare faţă de care au fost calculate majorări de întârziere cu aplicarea dispoziţiilor art. 1 alin. (3) şi art. 3 alin. (2) din OG nr. 64 din 30 iulie 2001.
Tribunalul Prahova, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis acţiunea, a obligat-o pe pârâtă să plătească reclamantei suma de 838.432,53 lei cu titlul de majorări de întârziere pentru perioada 31 mai 2007 â€" 13 noiembrie 2009 pentru neplata la termen a dividendelor aferente anului 2006 şi a sumei de 378.625,24 lei majorări de întârziere calculate pe perioada 1 iulie 2008 â€" 13 noiembrie 2009 pentru neplata la termen a dividendelor aferente anului 2007, aşa cum rezultă din sentinţa nr. 545 din 6 decembrie 2010.
Pentru a pronunţa această hotărâre tribunalul a reţinut că dreptul reclamantei de a primi dividende rezultă din calitatea de acţionar conferită de Legea nr. 31/1990 şi OUG nr. 88/1997 modificate prin Legea nr. 99/1999, privind privatizarea, că prin procesele verbale ale Adunării Generale Ordinare a Acţionarilor ale SC C.P. SA din 25 aprilie 2007 şi din 18 aprilie 2008 s-au stabilit dividendele ce se cuvin reclamantei pentru anii financiari 2006 â€" 2007 şi faţă de împrejurarea că acestea au fost achitate la 13 noiembrie 2009, corect au fost calculate majorările de întârziere, pentru perioada de întârziere în plată, neputând fi reţinute apărările pârâtei privind lipsa culpei sale în virarea cu întârziere a sumei reprezentând dividendele, în condiţiile în care plata cu titlul de impozit s-a făcut cu respectarea dispoziţiilor legale în materie şi cu prejudicierea reclamantei în calitatea sa de acţionar. Şi cum obligaţia societăţilor comerciale de a plăti dividende acţionarilor este de natură comercială, plata cu întârziere a acestora determină aplicarea art. 43 C. com.
Împotriva acestei hotărâri pârâta a formulat apel care a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia civilă nr. 9 din 31 ianuarie 2011.
Analizând motivele de apel, instanţa de apel a reţinut că înscrisurile depuse la dosar de către reclamantă, respectiv procesele verbale ale Adunării Generale a Acţionarilor SC C.P. SA privind stabilirea dividendelor, Hotărârea nr. 2 din 25 aprilie 2007 a Adunării Generale a Acţionarilor prin care s-au aprobat dividendele aferente exerciţiului financiar 2006, Hotărârea nr. 2 din 18 aprilie 2008 a Adunării Generale prin care s-au aprobat dividendele aferente exerciţiului financiar 2007 precum şi împrejurarea că pârâta a aplicat greşit impozitul asupra dividendelor şi nu s-a folosit de lichidităţile respective, încălcând dispoziţiile art. 67 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, confirmă soluţia primei instanţe privind admiterea acţiunii.
A mai reţinut instanţa de apel că răspunsurile contradictorii primite de la diferite organe financiare, de către pârâtă, nu o pot exonera de răspundere cât timp impozitul i-a fost restituit ca nedatorat, suma aferentă fiind virată reclamantei cu titlul de dividende.
Pârâta SC C.P. SA a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel înregistrat la data de 8 martie 2010, pe care l-a întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 304 alin. (9) C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei atacate şi pe fondul cauzei, respingerea ca neîntemeiată a acţiunii.
Recurenta pârâtă a susţinut în recursul său că hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii, soluţionarea cauzei atârnând de dezlegarea chestiunii de drept legată de statuarea aplicării în speţă a dispoziţiilor art. 36 alin. (4) din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, astfel că în conformitate cu dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. instanţa de apel a pronunţat o hotărâre nelegală. În acest sens a susţinut că în temeiul art. 36 alin. (4) Cod Fiscal, precum şi al adresei A.N.A.F. nr. 86006 din 31 august 2007, recurenta a virat reclamantei A.V.A.S. dividendele nete aferente anilor 2006 â€" 2007, impozitul pe aceste dividende fiind virat Ministerului de Finanţe. Ulterior Ministerul de Finanţe şi-a schimbat punctul de vedere în interpretarea art. 36 alin. (4) Cod fiscal considerând dividendele neimpozabile şi a returnat sumele reprezentând impozit pe dividende, sume pe care recurenta pârâtă le-a virat în contul reclamantei A.V.A.S. Cu toate acestea, plata astfel făcută, nu schimbă caracterul impozabil al dividendelor şi nici justeţea reţinerii la sursa impozitului pe dividende la care a procedat iniţial, recurenta considerând că până la începutul anului 2007 acţionar majoritar al C.P. era Ministerul Economiei şi Comerţului iar după intervenirea OG nr. 101/2006, acţionar majoritar a devenit A.V.A.S. , astfel că nu este îndeplinită condiţia celor doi ani de deţinere a calităţii de acţionar în cotă mai mare de 15% ce trebuia îndeplinită pentru ca dividendele să fie neimpozabile.
Recursul este nefondat.
Analizând motivele invocate de recurentă Curtea, constată că art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu poate fi reţinut, hotărârea atacată fiind dată cu aplicarea corectă a legii respectiv a dispoziţiilor art. 67 alin. (2), art. 123 alin. (3), art. 111 (2) lit. a) din Legea nr. 31/1990 raportate la art. 1 alin. (3), art. 3 alin. (2) din OUG nr. 64/2001, OUG nr. 88/1997 modificată prin Legea nr. 99/1999 precum şi dispoziţiile OUG nr. 101/2006 şi a art. 36 alin. (4) Cod Fisca.
Astfel în mod corect, atât instanţa de fond cât şi cea de apel au invocat Hotărârile nr. 2 din 25 aprilie 2007 şi nr.2 din 18 aprilie 2008 Adunarea Generală a Acţionarilor C.P. SA potrivit cărora s-a aprobat plata dividendelor aferente exerciţiilor financiare ale anilor 2006 şi 2007 către acţionarul A.V.A.S. . Ambele hotărâri au reţinut aprobarea dividendelor brute pe acţiune, stabilind şi suma aferentă în lei pe acţionar, dar şi modalităţile de plată, plata urmând a fi făcută în termen de 6 luni de la data Adunării Generale cu excepţia A.V.A.S. pentru care urma a se face aplicarea termenului stabilit prin OG nr. 64/2001.
Ca urmare, pârâta era obligată să facă plata dividendelor brute către A.V.A.S. conform Hotărârilor Adunării Generale, Decizia acesteia de a vira impozitul pe dividende către Ministerul Finanţelor Publice nefiind în măsură să o exonereze de răspundere pentru plata integrală a dividendelor de către A.V.A.S. în considerarea prevederilor celor două hotărâri ale Adunării Generale C.P. SA dar şi a art. 67 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, potrivit căruia pentru perioada de întârziere în plata dividendelor societatea comercială în culpă plăteşte daune interese la nivelul dobânzii legale.
Neînţelegerile dintre pârâtă şi Ministerul Finanţelor ca şi interpretarea de către cele două părţi textului art. 36 alin. (4) Cod Fiscal nu pot fi imputate reclamantei care, conform legii şi hotărârilor Adunării Generale C.P. SA, era îndreptăţită să primească dividendele brute aşa cum s-a hotărât în Adunările Generale din 2007 şi 2008 şi nu dividendele nete cum greşit s-a procedat.
În acest context Curtea constată că hotărârea atacată este la adăpost de orice critică, recursul urmând a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC C.P. SA împotriva deciziei civile nr. 9 din 31 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 septembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2683/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2688/2011. Comercial → |
|---|
