ICCJ. Decizia nr. 2682/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALÄ.
Decizia nr. 2682/2011
Dosar nr.5558/1285/2009
Şedinţa publică de la 15 septembrie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Tribunalul Comercial Cluj, prin sentinţa comercială nr. 409/2010 din 7 iulie 2010 a luat act de renunţarea intervenientului în interesul pârâtului O.N.C., a admis excepţia lipsei de interes a reclamantului T.J. în ceea ce priveşte capătul de cerere având ca obiect constatarea nulităţii absolute parţiale a Hotărârii Adunării Generale a Acţionarilor pârâtei SC F. SA din 20 octombrie 1995 şi în consecinţă a respins capătul de cerere având ca obiect constatarea nulităţii absolute parţiale a Hotărârii Adunării Generale a Acţionarilor pârâtei SC F. SA din 20 octombrie 1995, ca fiind formulată de o persoană lipsită de interes, a respins ca neîntemeiat capătul de cerere având ca obiect constatarea nulităţii absolute parţiale a actului constitutiv autentificat sub nr. 177 din 14 decembrie 2005 de BNP P.M. şi a luat act că pârâta SC F. SA nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Apelul declarat de reclamantul T.J. a fost anulat ca netimbrat prin Decizia civilă nr. 15/2011 din 25 ianuarie 2011a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a hotărî astfel instanţa a reţinut că dovada de îndeplinire a procedurii de citare a confirmat împrejurare că apelantului i-a fost adusă la cunoştinţă obligaţia de achitare a taxei judiciare de timbru şi a timbrului judiciar în conformitate cu dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 146/1997 şi având în vedere că apelantul nu a timbrat apelul conform dispoziţiei instanţei potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 a anulat apelul.
Împotriva acestei decizii reclamantul T.J. a formulat recurs prin care a solicitat, în principal, casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de apel şi în subsidiar schimbarea în întregime a hotărârii atacate în sensul admiterii cererii de chemare în judecată.
A susţinut în recursul său că în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (5) C. proc. civ. se impune casarea deciziei atacate, cu consecinţa trimiterii spre rejudecare, întrucât instanţa de apel a soluţionat cauza fără a intra în cercetarea fondului, susţinând că la data de 25 ianuarie 2011 a formulat cerere de repunere pe rol a dosarului la care a anexat în original dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 26 lei şi timbrul judiciar în valoare de l leu, cu precizarea că în acest mod şi-a respectat obligaţia de achitare a taxei judiciare de timbru conform dispoziţiilor art. 146/1997.
A susţinut în continuare că instanţa a încălcat principiul contradictorialităţii care guvernează procesul civil, precum şi principiul aflării adevărului, întrucât aceasta nu a pus în discuţie toate elementele procesului şi că raportat la cuantumul foarte redus al taxei de timbru se impunea amânarea cauzei pentru comunicarea motivelor de apel sau conform art. 1551 instanţa putea proceda la suspendarea soluţionării cauzei pentru neîndeplinirea obligaţiilor puse în vedere. Procedând astfel instanţa i-a pricinuit reclamantului o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului de procedură nelegal, hotărârea atacată fiind pronunţată cu neobservarea formelor legale prevăzute de art. 136 şi art. 137 C. proc. civ., astfel că se impune casarea deciziei atacate în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi trimiterea cauzei spre rejudecare.
Prin cel de-al doilea motiv de recurs recurentul a arătat că se impune modificarea sentinţei pronunţate de Tribunalul Comercial Cluj întrucât a fost dată cu aplicarea greşită a legii raportată la starea de fapt, susţinând motivele pentru care consideră nelegală şi netemeinică hotărârea instanţei de fond.
Recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Art. 304 pct. 9 C. proc. civ. prevede că modificarea unei hotărâri se poate face când hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii.
Prin recursul formulat, recurentul a precizat că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor art. 136 şi art. 137 C. proc. civ.
Conform art. 136 C. proc. civ. excepţiile de procedură care nu au fost propuse în condiţiile art. 115 şi art. 132 nu vor mai putea fi invocate în cursul judecăţii, afară de cele de ordine publică, care pot fi invocate în cursul procesului, în cazurile şi condiţiile legii.
Art. 137 C. proc. civ. prevede că instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură şi asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii...
Raportând soluţionarea litigiului la dispoziţiile legale menţionate mai sus, aşa cum au fost invocate de recurent, Curtea constată că în mod corect instanţa de apel şi-a verificat mai întâi, din oficiu, competenţa generală, după ce la cea de-a doua strigare nu s-au prezentat părţile şi constatând că este competentă în soluţionarea cauzei a invocat, din oficiu, excepţia netimbrării apelului, reţinând cauza în pronunţare pe această excepţie, astfel că în mod corect instanţa de apel s-a pronunţat, conform dispoziţiilor art. 137 C. proc. civ. cu privire la excepţia netimbrării, care făcea de prisos în totul cercetarea în fond a pricinii.
Este de reţinut faptul că excepţia netimbrării se discută cu precădere, înaintea oricăror alte excepţii de procedură sau de fond care au fost ridicate de părţi prin întâmpinare sau prin alte acte procedurale, instanţa fiind învestită în soluţionarea cauzei după achitarea taxei judiciare de timbru şi timbrul judiciar.
Or, atâta timp cât nu a fost timbrat apelul, instanţa nu putea să amâne judecarea cauzei şi nici să procedeze la suspendarea judecăţii conform dispoziţiilor art. 1551 C. proc. civ.
În ceea ce priveşte susţinerea recurentului cum că a achitat taxa judiciară de timbru, aceasta nu va fi reţinută deoarece cererea de repunere pe rol a fost primită de instanţă după pronunţarea hotărârii când completul era dezinvestit, neputând să mai ia în discuţie vreo problemă legată de dosarul care a fost soluţionat.
Faţă de aceste considerente Curtea constată că hotărârea atacată a fost corect soluţionată de instanţa de apel care nu a încălcat principiul contradictorialităţii şi nici principiul aflării adevărului, hotărârea nefiind pronunţarea cu neobservarea formelor legale prevăzute de art. 136 şi art. 137 C. proc. civ. astfel, încât nu se impune aplicarea dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi nici art. 304 pct. 5 C. proc. civ., recursul urmând a fi respins ca nefondat.
Conform art. 274 C. proc. civ. partea care cade în pretenţii va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.
Intimata a formulat cerere cu privire la acordarea cheltuielile de judecată în sumă de 5.000 lei, depunând la dosarul cauzei înscrisuri în acest sens.
În temeiul dispoziţiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ. Curtea constată întemeiată cererea formulată de intimată privind acordarea cheltuielilor de judecată, însă constatând că onorariul avocatului este nepotrivit de mare faţă de valoarea pricinii şi de munca îndeplinită, având în vedere şi dispoziţiile art. 274 alin. (3) C. proc. civ., va admite cererea pentru suma de 1.500 lei cheltuieli de judecată, recurentul fiind obligat să o achite intimatei cu acest titlu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul T.J. împotriva deciziei civile nr. 15/2011 din 25 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Obligă recurentul să plătească intimatei SC F. SA. suma de 1500 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 septembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2681/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2683/2011. Comercial → |
|---|
