ICCJ. Decizia nr. 2786/2011. Comercial
| Comentarii |
|
Reclamanta SC S. SA Constanța, a chemat în judecată pe pârâta SC C.P.U. SRL solicitând obligarea pârâtei să înlocuiască brațul macaralei ce a făcut obiectul vânzării sau autorizarea să aducă la îndeplinire obligația de a face asumată prin contractul de vânzare-cumpărare pe cheltuiala debitoarei-pârâte.
în motivarea cererii reclamanta susține că prin Contractul de vânzare-cumpărare nr. 170 din 2 martie 2004, pârâta a vândut reclamantei o macara, care, în perioada de garanție a suferit defecțiuni majore la brațul acesteia, rezultând astfel o calitate necorespunzătoare, recunoscută de vânzătoare prin Adresa nr. 925 din 17 februarie 2005.
Tribunalul Constanța, prin Sentința civilă nr. 6303 din 22 octombrie 2009 a admis în parte acțiunea, a obligat pe pârâtă să înlocuiască brațul macaralei ce a făcut obiectul Contractului 170/2004 și a respins capătul de cerere privind autorizarea reclamantei să aducă la îndeplinire această obligație și a obligat pe pârâtă la 11.113 RON cheltuieli de judecată.
Instanța de fond a reținut, în esență, că fisurile apărute la brațul macaralei s-au datorat proiectării defectuoase a acesteia, iar condiția ca fisurile să apară de mai mult de 3 ori, pentru înlocuirea piesei, a fost îndeplinită. Astfel instanța a considerat că pârâta răspunde pentru viciile ascunse ale lucrului vândut. Cu privire la capătul de cerere prin care se solicită autorizarea ca pe cheltuiala pârâtei reclamanta să îndeplinească obligația de a face, instanța a considerat că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 1077 C. civ., pârâta asumându-și obligația de "a da" și nu s-a opus obligației stabilită de instanță.
Curtea de Apel Constanța, prin Decizia civilă nr. 179/ COM din 20 decembrie 2010, a respins ca nefondat apelul pârâtei.
Curtea a reținut, în esență, că, prin voința lor, părțile au convenit detaliat asupra garanției pârâtei pentru viciile bunului vândut, stabilind obligații multiple și complexe în sarcina pârâtei, situație în care regula rezoluțiunii sau a reducerii prețului cu eventuale daune interese stabilită în răspunderea pentru vicii ascunse, nu se aplică, creditorul a înțeles să aleagă o cale care se pliază pe interesele sale, de înlocuire a unei componente a utilajului, iar instanța de fond a analizat probatoriul administrat concluzionând justificat asupra obligației pârâtei de înlocuire a piesei defecte.
împotriva deciziei astfel pronunțate, pârâta a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ.
Recurenta susține că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se sprijină, infirmând examinarea motivelor de apel și analiza expertizelor contradictorii, ceea ce echivalează cu o necercetare a fondului pricinii.
Mai susține recurenta că instanța de apel a interpretat greșit actul dedus judecății, respectiv actul adițional prin care părțile au convenit înlocuirea brațului macaralei în condițiile în care vor apărea fisuri în urma a trei evenimente distincte.
Critica deciziei atacate, se referă și la greșita aplicare a dispozițiilor art. 1352 C. civ. privind răspunderea vânzătorului pentru vicii ascunse ale bunului înstrăinat, recurenta considerând că nu s-a făcut dovada viciului ascuns, verificarea completă a utilajului fiind efectuată de ISCIR, nu a existat viciul la momentul vânzării, iar acesta nu a avut un caracter grav.
Recursul este fondat și va fi admis pentru considerentele ce se vor expune:
în temeiul Contractului 170/2004, reclamanta a cumpărat de la pârâtă macara cu braț basculant, ale cărei caracteristici tehnice au format obiectul Anexei 1 la contract, cu perioadă de garanție de 24 de luni de la punerea în funcțiune, dar nu mai mult de 36 de luni de la livrare, iar responsabilitatea pentru viciile ascunse antrenată și după expirarea termenului de garanție.
Instanța de apel, în considerentele hotărârii pronunțate s-a limitat a analiza rapoartele de expertiză, iar acordul de voință al părților numai în privința termenului de garanție, concluzionând asupra intenției de agravare a răspunderii pentru viciile bunului vândut, în alte condiții decât aceea prevăzută de art. 1352 C. civ. și apreciind interesele creditorului pentru executarea obligațiilor de remediere a defecțiunilor.
Răspunderea vânzătorului pentru viciile ascunse ale bunului vândut fie că îmbracă forma acțiunii redhibitorii, fie a celei quanti minoris reprezintă o extensie specială a unei acțiuni pentru cauza de eroare asupra calității lucrului.
în această măsură instanțele de fond erau îndreptățite să interpreteze actele deduse judecății ce formează convingerea asupra condițiilor răspunderii pentru vicii ascunse întemeiată pe dispozițiile art. 1352 și 1355 C. civ.
Pentru ca vânzătorul să răspundă, lucrul trebuie să nu fie bun de întrebuințat după destinația sa. în aceste condiții era necesară interpretarea tuturor actelor deduse judecății care să concluzioneze asupra condițiilor răspunderii vânzătorului.
Instanța de apel a analizat cu precădere art. V al contractului și actele emise de ISCIR după producerea fisurilor brațului macaralei, dar nu a avut în vedere art. I al aceluiași contract prin care vânzătorul înstrăinează o macara rotitoare cu braț basculant 160/200 KN, caracteristici pe care cumpărătorul le neagă în chiar procesul-verbal din 16 februarie 2007.
Buna-credință, trebuie să domine acordul dintre părți, iar condițiile de întrebuințare a bunului, conform destinației sale.
De aceea critica deciziei atacate, relativ la interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 1352 C. civ. este justificată, iar pentru analiza greșitei aplicări urmează a se face trimitere la dovezile administrate.
Astfel, fără a ignora rapoartele de expertiză întocmite, procesul-verbal de recepție finală, autorizarea inițială a ISCIR de funcționare a macaralei sau funcționarea acesteia cu limitatorul de sarcină defect, puterea de apreciere a judecătorului dincolo de limitele acțiunii pentru vicii ascunse, astfel cum a motivat instanța de apel, era posibilă în condițiile în care se putea evalua dacă înlocuirea brațului macaralei n-ar fi ocazionat cheltuieli disproporționate cu valoarea bunului. însă o asemenea probă nu a fost administrată pentru a justifica decizia pronunțată.
De aceea, apreciind asupra greșitei aplicări a prevederilor art. 969, 1352 și 1355 C. civ., înalta Curte de Casație și Justiție, va admite recursul pârâtei, va modifica Decizia 179/COM din 20 decembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Constanța.
Va schimba în tot Sentința 6303 din 22 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Constanța și pe fond va respinge acțiunea.
în considerația dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., având în vedere culpa procesuală, instanța a obligat-o la 10.000 RON cheltuieli de judecată către pârâta recurentă.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3435/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3006/2011. Comercial → |
|---|
