ICCJ. Decizia nr. 3006/2011. Comercial
| Comentarii |
|
Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României în dosar, prin Sentința arbitrală nr. 140 din 15 iunie 2007, a dispus admiterea acțiunii formulată de reclamanta SC C.M.R. SRL, a constatat ilegalitatea rezilierii contractului de asociere în participațiune din 08 iulie 2004 prin declarația unilaterală a asociatului S.G.C. din 19 decembrie 2006 și, în consecință, lipsa ei de efecte juridice, s-au respins ca neîntemeiate capetele 1 și 2 de cerere formulate de S.G.C. prin care a cerut respingerea sus-menționatei acțiuni și constatarea legalității rezilierii contractului de asociere în participațiune prin declarația unilaterală a asociatului S.G.C. de la 19 decembrie 2006 și a admis capătul 4 din această acțiune, declarându-se încetarea, pe data prezentei hotărâri, a contractului de asociere în participațiune ca urmare a neînțelegerilor grave dintre cei doi asociați care împiedică buna funcționare a asociației, capătul 3 devenind, astfel, fără obiect, precum și capătul 5 de cerere din această acțiune, fiind obligat SC C.M.R. SRL să elibereze de îndată spațiul deținut la S.G.C. în baza contractului de asociere în participațiune.
Curtea de Apel București, prin Sentința comercială nr. 36 din 27 februarie 2008 pronunțată în dosar, a admis acțiunea în anulare formulată de reclamanta SC C.M.R. SRL și a anulat în parte sentința arbitrală anterior menționată cu privire la declararea încetării contractului de asociere în participațiune.
Prin încheierea dată în Camera de Consiliu la data de 16 aprilie 2008, a fost admisă cererea de lămurire a dispozitivului Sentinței comerciale nr. 36 din 27 februarie 2008 în sensul că, prin evocarea fondului, se are în vedere analiza tuturor motivelor de recurs invocate în cererea de arbitrare referitoare la clauzele și efectele asocierii.
Fondul cauzei a fost soluționat prin Sentința comercială nr. 11 din 28 ianuarie 2009, prin care a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta S.G.C. și declarat încetat contractul de asociere în participațiune din 08 iulie 2004 ca urmare a neînțelegerilor grave dintre asociați care împiedică buna funcționare a asocierii, cererea pârâtei SC C.M.R. SRL de întoarcere a executării silite a Sentinței arbitrale nr. 140 din 15 iunie 2007 fiind respinsă.
înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, prin Decizia comercială nr. 1247 din 15 aprilie 2010, a admis recursurile ambelor părți, casând Sentința comercială nr. 11 de la 28 ianuarie 2009, încheierea de la 16 aprilie 2008 și Sentința comercială nr. 36 din 27 februarie 2008 pronunțate de către Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, și a trimis cauza spre rejudecarea acțiunii în anulare.
în fond după casare, prin Sentința comercială nr. 125 de la 13 octombrie 2010, Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, a admis acțiunea în anulare, a anulat Sentința arbitrală nr. 140 din 15 iunie 2007 pronunțată de Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României și a stabilit termen pentru evocarea fondului, reținând, în esență, că limitele învestirii tribunalului arbitral au fost fixate prin cererea inițială, conform art. 355 C. proc. civ. și nu puteau fi extinse în absența unor dezbateri contradictorii pe acest aspect, fiind incidente dispozițiile art. 364 lit. i) și f) C. proc. civ.
Acțiunea promovată de S.C.C., astfel cum s-a reținut prin hotărârea anterior menționată ce a avut în vedere considerentele deciziei instanței de control judiciar, respectiv Decizia nr. 1247 din 15 aprilie 2010 pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție în recursul declarat în primul ciclu procesual, are ca obiect constatarea rezilierii contractului de asociere în participațiune prin declarația sa unilaterală din data de 19 decembrie 2006, cu consecința evacuării pentru lipsa titlului valabil, cererea conexă a SC C.M.R. SRL urmărind să demonstreze nevalabilitatea acestei denunțări și valabilitatea în continuare a contractului.
La data de 9 februarie 2011, aceeași instanță, prin Sentința nr. 24/2011, a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de S.G.C., a admis acțiunea formulată de SC C.M.R. SRL, a constatat ilegalitatea rezilierii contractului de asociere și valabilitatea acestuia, a admis cererea reclamantei de întoarcere a executării și a dispus reintegrarea acesteia în spațiul ce a format obiectul contractului.
în motivare, instanța de fond a reținut că invocarea dispozițiilor art. 1529 C. civ. este irelevantă în condițiile în care obiectul cererii de chemare în judecată nu a fost modificat în condiții de contradictorialitate, iar, ca efect al desființării titlurilor executorii, se recunoaște dreptul SC C.M.R. SRL de a relua folosința spațiului ce a format obiectul asocierii.
împotriva acestor sentințe, S.C.C. București a declarat recurs, solicitând admiterea recursului, anularea sentințelor recurate și, pe fond, respingerea acțiunii în anulare formulate de către SC C.M.R. SRL ca neîntemeiată și menținerea dispozițiilor Sentinței arbitrale nr. 140 din 15 iunie 2007 pronunțată de Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României pronunțate în dosar.
în argumentarea motivelor de recurs, S.C.C. a arătat că instanța de apel a reținut, în mod greșit, că Tribunalul Arbitral nu a fost învestit cu un capăt de cerere distinct privind rezilierea contractului de asociere în participațiune, fiind invocat principiul contradictorialității și al dreptului de apărare.
înalta Curte, examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Cu privire la recursul declarat împotriva Sentinței comerciale nr. 125 de la 13 octombrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, înalta Curte apreciază că acesta este nefondat, deoarece instanța de fond a avut în vedere, la momentul rejudecării, îndrumările date în recurs de înalta Curte de Casație și Justiție în primul ciclu procesual; față de acestea, în raport de prevederile art. 364 lit. f) și i) C. proc. civ., limitele învestirii tribunalului arbitral au fost fixate prin cererea inițială, conform art. 355 C. proc. civ., neputând fi extinse ulterior.
Recursul declarat împotriva Sentinței comerciale nr. 24 de la 9 februarie 2011, este, de asemenea, nefondat, întrucât, potrivit art. 129 C. proc. civ., obiectul pricinii asupra căruia trebuie să se pronunțe instanța este stabilit prin cererea de chemare în judecată, iar nu prin probele administrate în cauză sau prin concluziile scrise depuse la dosarul cauzei. în pronunțarea soluției, instanța este ținută de limitele învestirii sale determinate prin acțiunea introductivă sau în condițiile art. 132 C. proc. civ., ea neputând hotărî decât asupra a ceea ce formează obiectul cererii deduse judecății; cum, în speță, s-a stabilit, fără putință de tăgadă, că raportul juridic născut între părți, consfințit prin contractul de asociere de la 08 mai 2004, este guvernat de dispozițiile art. 251 - 256 C. com. care se completează cu prevederile Codului civil privind contractul de societate, în mod corect, Curtea de Apel București a statuat că nu a fost învestită în mod legal să verifice îndeplinirea condițiilor rezilierii judiciare, cât timp obiectul cererii nu a fost modificat cu respectarea principiului disponibilității.
Principiul disponibilității în procesul civil lasă la libera apreciere a reclamantului fixarea cadrului procesual și a limitelor cererii; dreptul părților de a determina limitele cererii, sub aspectul obiectului și al cauzei, este, în principiu, neîngrădit, depășirea limitelor învestirii reprezentând o încălcare a prevederilor art. 129 C. proc. civ.
Prin acțiunea arbitrală formulată de S.G.C. s-a solicitat constatarea rezilierii contractului de asociere încheiat cu SC C.M.R. SRL prin denunțare unilaterală și evacuarea acestuia din spațiul adus ca aport în asociere de către S.G.C.
Art. 1527 C. civ. stabilește în mod expres că desfacerea societății prin voința uneia dintre părți este posibilă numai în cazul în care aceasta este încheiată pe perioadă nedeterminată, ceea ce nu este cazul în speță, contractul fiind încheiat pe perioadă determinată.
Potrivit art. 10.1 lit. c) din contractul de asociere, încetarea contractului nu poate opera decât în situația în care asociatul nu își îndeplinește sau execută defectuos obligațiile contractuale în măsura în care, din această cauză, funcționarea asocierii nu mai este posibilă, cu un preaviz de 60 de zile de la data apariției cauzei.
Dispozițiile legale și contractuale anterior menționate stabilesc obligativitatea părții care invocă rezilierea de a aduce la cunoștința celeilalte părți care sunt aceste încălcări sau executări defectuoase ale obligațiilor contractuale, fiind exclusă astfel posibilitatea juridică de a denunța unilateral contractul de asociere.
Față de considerentele expuse, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., înalta Curte a respins recursul declarat de pârâta S.C.C. București împotriva Sentinței comerciale nr. 24 de la 9 februarie 2011 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, și a Sentinței comerciale nr. 125 de la 13 octombrie 2010 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2786/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3008/2011. Comercial → |
|---|
