ICCJ. Decizia nr. 3435/2011. Comercial
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la data de 5 octombrie 2007 reclamanta SC S. SRL a chemat în judecată pârâții RA A.C. (SC C.A.O. SA) și SC K.D. Ungaria SRL solicitând ca în baza sentinței ce se va pronunța să fie obligați să procedeze la refacerea lucrărilor executate în Oradea, în așa fel încât, lucrările să nu afecteze în nici un mod activitatea societății reclamante și nici să aducă atingere valorii imobilului și a punctului de lucru; obligarea acestora să achite câte 1.000 RON pentru fiecare inundare a punctului de lucru și a bazinelor Stației de benzină, cu cheltuieli de judecată.
Ulterior reclamanta a formulat o precizare la acțiune, respectiv a capătului 2 de cerere privind prejudiciul cauzat, prin care a solicitat, instanței să dispună obligarea pârâtei de SC K. SRL să plătească suma de 81.564,1 RON. Paguba produsă fiind constatată de o comisie din cadrul societății reclamante care a încheiat Procesul-verbal de calamitate depus la dosar.
în motivarea acțiunii sale, reclamanta a arătat că, își desfășoară activitatea și la punctul de lucru al acesteia din Oradea, județul Bihor, având ca activități: spălătorie auto, vulcanizare și stație distribuire carburanți.
S-a arătat că, începând cu anul 2005 în zona M.C., pârâta SC K. SRL - în calitate de subantreprenor al pârâtei SC C.A. SA - a început efectuarea lucrărilor de canalizare, lucrări care nu sunt finalizate nici până în prezent.
în imediata vecinătate a punctului de lucru a societății reclamante, lucrările au fost efectuate în mod defectuos, în sensul că, canalizarea punctului de lucru a fost obturată, iar canalul privind scurgerile de apă pluvială nu este corespunzător, deoarece, de fiecare dată când sunt precipitații, apele pluviale se revarsă în incinta punctul său de lucru, inundând astfel spațiile comerciale, precum și bazinele produselor petroliere care se vând în această stație.
De fiecare dată, când sunt astfel de evenimente, activitatea societății reclamante este perturbată, respectiv salariații societății sunt preocupați numai cu scoaterea apei din incinta punctului de lucru și la decantarea produselor petroliere existente în bazine, aspecte care le cauzează prejudicii materiale de aproximativ 1.000 RON/eveniment și le aduce atingere și reputației, clienții săi fiind nemulțumiți de calitatea produselor vândute prin stațiile noastre.
Prin întâmpinarea și cererea reconvențională formulată, pârâta C.A.O. SA a solicitat instanței respingerea ca neîntemeiată a cererii reclamantei SC S. SRL, și obligarea acesteia să îndeplinească pe cheltuiala proprie actele și formalitățile cerute de legislația în vigoare pentru înregistrarea ca și consumator individual la punctul de lucru din str. M.C., nr. 29 sau Stația PECO S., respectiv să obțină avizele necesare și să realizeze racordul interior nou (corespunzător imobilului proprietatea sa) până la limită, proprietate cu operatorul de servicii și să depună la sediul operatorului actele necesare încheierii unui contract de prestări servicii individual, aferent noului punct de lucru, în conformitate cu prevederile legale privind serviciul de alimentare cu apă și de canalizare.
în motivare pârâta a arătat că, în fapt, între părți există încheiat un contract de prestări servicii nr. 18182 din 15 februarie 2007 în baza căruia presta serviciul apă-canal către reclamantă începând din februarie 2007 pentru punctul de lucru al societății din str. M.C. (alăturat depune contractul și anexele acestuia - Anexa I) și nu la punctul de lucru din Oradea, str. M.C..
Separat de acestea mai exista Stația Peco S. care nu apare în evidențele pârâtei ca și consumator distinct, existând posibilitatea ca racordul său de canal să traverseze imobile proprietate privată fiind legat de ale acestora, (anexează prezentei o hartă a zonei - Anexa 2).
Prin urmare necunoscând locația exactă a racordului de canal și conexiunile acestuia nici de la nr. 29 nici de la Stația Peco S. este imposibila intervenția la acestea. Solicită instanței să oblige reclamanta să depună proiectele de realizare a acestor racorduri pentru localizarea lui, în situația în care problemele sunt la aceste locații.
Precizează faptul că lucrările de investiții efectuate în zonă de către SC K. SRL urmăresc realizarea unei rețele noi de canal menajer din fonduri europene ISPA și nu are legătură cu canalizarea pluvială (meteo) existentă pe strada M.C., despre care vorbește reclamanta, (anexează prezentei copia secțiunii din proiect pentru zona în discuție - Anexa 3).
Ceea ce tinde reclamanta este să obțină un racord nou fără a face formele legale necesare, respectiv aviz proiect și racord de canalizare până la limita de proprietate cu domeniul public unde furnizorul de servicii are licența să opereze.
S-a arătat că, la aceeași adresa M.C. nr. 1 mai există un consumator SC S.C. SRL, care este beneficiar al serviciilor Companiei de Apă din 2005, conform Contractului nr. 14739 din 19 ianuarie 2005, și proprietar tabular al imobilelor din vecinătatea punctului de lucru al reclamantei de la nr. 1, interpus față de Stația Peco S., și care a realizat în acest interval de timp, la care se referă reclamanta, lucrări de racordare la rețeaua nouă de canalizare menajera, pe proprietatea sa, (anexează contractul acestuia - Anexa 4).
întrucât exista posibilitatea (datorită amplasării rețelelor interioare ale imobilelor din zonă) că aceste lucrări să fi afectat canalizarea reclamantei, solicită instanței sa oblige reclamanta să-și precizeze cererea, în sensul de a indica exact la care din imobile, nr. 1, nr. 29 sau stația Peco, sunt probleme de canalizare, iar în cazul acesteia din urmă să precizeze de unde se alimentează cu apă și pe unde trece canalizarea acesteia având în vedere că nu avem date în evidență că este racordată direct în rețeaua pluvială.
S-a arătat că, pârâta nu poate efectua lucrări pe teren privat decât cu acordul expres al proprietarului afectat și numai dacă nu exista posibilitatea racordării directe a beneficiarului lucrării la rețeaua de pe domeniul public.
în cazul în care o astfel de posibilitate există, prevederile legale în vigoare obligă beneficiarul la îndeplinirea formalităților tehnice (solicitare aviz, întocmire proiect, realizarea racordului interior, încheiere contract) necesare racordării directe la rețeaua publică, obligația furnizorului fiind de a realiza lucrarea până la limita de proprietate dintre domeniul public și proprietatea beneficiarului.
Potrivit art. 3 lit. i) alin. (1) din Legea nr. 241/2006 un imobil este deservit de un singur branșament pentru care avea obligația ca prestator de servicii de alimentare cu apă și canalizare să monteze aparat de măsură.
în situația în care se afla reclamanta, respectiv având în administrare mai multe imobile (nr. 1 și nr. 29, Stația Peco S.), pentru a se individualiza ca și consumator al serviciilor prestate de pârâtă și pentru celelalte imobile decât cel de la nr. 1, se impune realizarea documentației aferente branșamentelor de apă și racordurilor de canalizare aferente acestora, montarea unor contoare pentru individualizarea consumurilor și încheierea unui contract de prestări servicii și pentru aceste imobile.
Prestarea de servicii de interes public local nu este permisă fără încheierea de contract de prestări servicii (art. 42 (1) lit. a)) din Legea nr. 51/2006) iar la această dată, în condițiile existenței unui singur imobil și a neînțelegerilor cu vecinii, nu este posibilă refacerea vechiului racord mai ales că aceasta înseamnă încălcarea proprietății vecinului interpus.
Obligația legală a operatorului de a monta aparat de măsură a consumului, există la limita de proprietate între rețeaua publică și rețeaua particulară delimitată conform art. 3 lit. i) din Legea nr. 241/2006.
în concluzie, dacă reclamanta dorește remedierea canalizării pluviale la imobilul cu nr. 29 sau la stația Peco S. trebuie să se înregistreze ca și consumator la aceste imobile, respectiv să întocmească documentația aferenta contractării, avize, proiect și să realizeze pe cheltuiala proprie un racord interior separat, până la limita de proprietate cu domeniul public, unde operatorul va proceda la montarea contorului și legarea în rețeaua publică.
în cauză pârâta C.A.O. a formulat cerere de chemare în garanție a SC S.C. SRL solicitând ca în cazul admiterii cererii principale să dispună obligarea acestuia la plata către societatea pârâtă a contravalorii lucrărilor de refacere a racordului de canalizare ce constituie obiectul cererii principale.
în motivarea cererii sale pârâta a arătat că chemata în garanție este beneficiara serviciului de alimentare cu apa și canalizare în temeiul Contractului de prestări servicii nr. 14739 din 19 ianuarie 2005 și proprietara tabulară a imobilului din vecinătatea Stației Peco S., așa cum rezultă din actele depuse în anexă la întâmpinare și cererea reconvenționala.
în cursul anului 2007 SC S.C. SRL a procedat la schimbarea vechii sale canalizări în vederea racordării la noua rețea de canalizare, realizată pe strada M.C. de către parata SC K. SRL.
Având în vedere faptul ca vechiul racord de canalizare era comun cu al reclamantei (preluând practic apele pluviale de pe suprafața construită a stației Peco) modificarea acestuia a avut ca și consecință obturarea canalizării pluviale a reclamantei.
Prin întâmpinarea formulată de pârâta SC K.D. Ungaria SRL - Sucursala Oradea a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive și lipsa calității procesuale active a reclamantei, pe de o parte lucrările fiind de competența exclusivă a pârâtei SC C.A. SA Oradea iar pe de altă parte reclamanta nu a făcut dovada că este titulara unui contract de prestări servicii de canalizare pentru punctul de lucru Peco.
S-a invocat totodată prematuritatea cererii de chemare în judecată apreciind că nu au fost respectate dispozițiile art. 7201 C. proc. civ.
Tribunalul Bihor, secția comercială - prin Sentința nr. 194 din 16 februarie 2010 a respins ca neîntemeiate excepțiile ridicate, a respins acțiunea precizată ca nefondată și a admis cererea reconvențională obligând reclamanta SC S. SRL să îndeplinească pe cheltuiala proprie actele și formalitățile cerute de legislația în vigoare pentru înregistrarea ca și consumator individual la punctul de lucru din str. M.C. sau stația Peco S., respectiv să obțină avizele necesare și să realizeze racordul interior nou corespunzător imobilului proprietatea sa, până la limita de proprietate ca operatorul de servicii și să depună la sediul operatorului actele necesare încheierii unui contract de prestări servicii individual, aferent noului punct de lucru.
S-a respins ca nefondată cererea de chemare în garanție și s-au acordat cheltuielile de judecată aferente.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că în anul 2007, pârâta SC C.A.O. SA, a beneficiat de fonduri europene ISPA, pentru executarea de lucrări de canalizare menajeră și alimentare cu apă pe str. M.C. din Oradea.
Lucrările au fost executate de către pârâta SC K. SRL conform unui contract de agrement încheiat la data de 14 aprilie 2007 între C.F.C.U., în calitate de finanțator Phare, R.A. A.C. Oradea, în calitate de beneficiar final și Consiliul Local Oradea în calitate de beneficiar local.
Potrivit actelor din dosar, reclamanta are trei puncte de lucru, unul pe str. M.C. nr. 1, un alt punct de lucru pe aceeași stradă dar la nr. 29, iar separat de acestea mai deține Stația Peco S. în aceeași locație.
La aceeași adresă, M.C. nr. 1, mai exista un consumator respectiv, chemata în garanție SC S.C. SRL, care este beneficiar al serviciilor Companiei de Apă din 2005, conform Contractului nr. 14739 din 19 ianuarie 2005, și proprietar tabular al imobilelor din vecinătatea punctului de lucru al reclamantei de la nr. 1, interpus față de Stația Peco S. aparținând reclamantei, și care a realizat în acest interval de timp, la care se referă reclamanta, lucrări de racordare la rețeaua noua de canalizare menajeră, pe proprietatea sa.
între pârâta RA Apă Canal Oradea și pârâta SC S.C. SRL s-a încheiat contractul de branșare racordare și utilizarea a serviciilor publice de alimentare cu apă și de canalizare înregistrat cu nr. 14739/19 ianuarie 2005, având ca obiect asigurarea serviciilor publice de alimentare cu apă și de canalizare, în conformitate cu prevederile legale în vigoare pentru Punctul de consum de pe str.M.C. nr. 1.
La data de 15 februarie 2007, între reclamanta SC S. SRL cu sediul în Oradea și pârâta SC C.A.O. s-a încheiat contractul de branșare racordare și utilizarea a serviciilor publice de alimentare cu apă și de canalizare înregistrat cu nr. 18182/2007, având ca obiect asigurarea serviciilor publice de alimentare cu apă și de canalizare, în conformitate cu prevederile legale în vigoare pentru Punctul de consum de pe str. M.C. Prin contractul menționat părțile au stabilit condițiile derulării acestuia și modalitatea de plată a serviciilor furnizate de pârâtă.
Anterior, în 8 decembrie 1993, SC S.M.O. SRL antecesoarea reclamantei, a primit de la RAGCL secția Apă canal aviz favorabil de principiu pentru furnizare de apă potabilă la același sediu de pe str. M.C. f.n., urmând ca acest furnizor de servicii să-și îndeplinească obligațiile după îndeplinirea de către reclamantă a unor condiții prevăzute în aviz.
Potrivit raportului de expertiză întocmit în cauză, reclamanta SC S. SRL - Stație Alimentare de Carburanți, str. M.C. nr. 1 Oradea, nu are racordul de canalizare pluvial legal executat. Astfel, "Lucrările de execuție se vor începe numai pe baza avizului definitiv care se va elibera de RAGCL după prezentarea următoarelor: proiect complet de execuție în 2 ex. din care vizat de noi se va restitui beneficiarului, avizul R.A.G.C.L. de principiu 2 ex., avizele de specialitate (gospodărirea apelor, protecția mediului, centrul sanitar antiepidemic) în copie"; Aceste acte nu au fost prezentate de reclamantă, iar după cum susține pârâta, în arhiva societății nu s-a găsit documentația tehnică a SC S. SRL, respectiv: aviz definitiv; proiect racord apă și canal pluvial la stația distribuție carburanți, str. M.C. nr. 1 Oradea și contract prestări servicii;
Aceste susțineri sunt confirmate de pârâtă și prin Adresa nr. 1628 din 28 ianuarie 2008, depusă la dosarul cauzei, în care se specifică: "canalul pluvial al reclamantei nu figurează în evidențele sale, este mai vechi și la data realizării lui nu s-a realizat și depus un proiect tehnic __. ".
De asemenea în raportul menționat, se reține că SC S.C. SRL, a efectuat branșamentul de apă și racordul de canal pluvial în anul 1998, conform proiectului avizat de R.A.G.C.L. Oradea nr. 2504/1998.
în căminul stradal pluvial unde este racordată această societate, nu se observă să mai fi existat încă un racord de apă pluvială, (cel al reclamantei).
Cele două canalizări pluviale a reclamantei SC S. SRL, și a chematei în garanție SC S.C. SRL, nu se intersectau și nici nu au avut cămin comun de racord.
Ulterior, pârâta C.A.O. SA, ca urmare a pronunțării ordonanței președințiale în dosar, deviază vechiul traseu al racordului de canalizare, efectuând o lucrarea nouă în favoarea reclamantei, ce constă din montarea unei țevi de PVC de 160 mm din căminul privat (incintă) la rețeaua stradală de canalizare direct în rețea. (tub de beton ) fără cămin de racordare.
Așa cum s-a arătat mai sus, reclamanta are trei puncte de lucru, unul pe str. M.C. nr. 1, un alt punct de lucru pe aceeași stradă dar la nr. 29, iar separat de acestea mai deține Stația Peco S. în aceeași locație, pentru niciuna din aceste locații nu s-a făcut dovada existenței unui contract valabil încheiat cu toată documentația prevăzută de lege, pentru furnizarea serviciilor de apă canal. Mai mult, din precizarea făcută de reclamantă obturarea canalizării pluviale vizează punctul de lucru de pe str. M.C. nr. 29 Oradea, punct de lucru care, în urma lucrărilor efectuate de SC C.A.O., fost racordat la canalizarea pluvială pe un traseu nou, perpendicular pe conducta stradală direct în rețea, (tub de beton), fără să se fi întocmit actele și formalitățile cerute de legislația în vigoare pentru înregistrarea ca și consumator individual.
Astfel, prestarea de servicii de interes public local nu este permisă fără încheierea de contract de prestări servicii (art. 42 (1) lit. a)) din Legea nr. 51/2006), iar obligația legală a operatorului de a monta aparat de măsură a consumului este permisă la limita de proprietate între rețeaua publică și rețeaua particulară delimitată conform art. 3 lit. i) din Legea nr. 241/2006.
De asemenea din concluziile raportului de expertiză, rezultă următoarele: cauzele naturale ar putea consta din angrenarea de apă folosită la Spălătorie auto tiruri, a impurităților (nisip, pământ) și care puteau determina opturarea canalului (umplerea cu impurități, colmatare canal).
Având în vedere că pârâta RA A.C. a efectuat în favoarea reclamantei canalizarea pluvială dar fără existența actelor prevăzute de actele normative în vigoare, instanța a admis cererea reconvențională așa cum a fost formulată.
Răspunzând criticilor formulate în apelurile promovate de SC S. SRL și SC C.A. Oradea SA, Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal - prin Decizia nr. 9 din 25 ianuarie 2011 problema care se ridică în prezenta speță vizează împrejurarea existenței sau inexistenței unui branșament legal al reclamantei la rețeaua publică de canalizare pluvială, iar din acest punct de vedere, instanța a reținut că la data de 8 decembrie 1993, s-a emis în favoarea numitului G.G. Avizul favorabil de principiu nr. 79521, privind branșarea la apa potabilă și colectoarele de canal pentru ape uzate menajer și ape meteorice la obiectivul S.M.O. S.R.L. din Oradea, str. M.C. Este adevărat că reclamanta a putut prezenta doar acest aviz favorabil de principiu, nu și un aviz definitiv, astfel cum s-a solicitat în Nota din cuprinsul acestui aviz, însă instanța va avea în vedere împrejurarea că reclamanta a exercitat prezenta acțiune la aproximativ 14 ani de la data emiterii respectivului aviz, ea nefiind de altfel destinatara acestuia, situație în care era dificil, dacă nu chiar imposibil să fie în măsură să prezinte la momentul de față avizul definitiv.
Astfel cum s-a arătat, stația de carburanți a fost folosită de-a lungul timpului de mai multe societăți comerciale, prima fiind SC S.M.O. SRL, care a și încheiat cu RA A. Oradea Contractul de prestări servicii nr. 2993 din 19 februarie 1999 privind furnizarea apei potabile și preluarea în rețeaua publică de canalizare a apelor uzate menajere și a apelor pluviale.
La art. 3 lit. d) din contract s-a stipulat obligația distribuitorului de a executa lucrările de întreținere și reparații necesare la branșamentul de apă și racordul de canalizare. De asemenea, din cuprinsul facturilor fiscale depuse la filele 65 - 68, rezultă că acestei societăți i s-au facturat serviciile de apă, canal și meteo în baza contractului anterior menționat.
Totodată, instanța a avut în vedere că, în perioada anilor 1993 - 1994, când a început construirea stației de carburanți, era în vigoare Ordinul MLPAT nr. 91/1991 privind aprobarea formularea, a procedurilor de autorizare și a conținutului documentațiilor stabilite de Legea nr. 50/1991, acesta prevăzând că, pentru eliberarea autorizației de construire, solicitantul trebuia să prezinte în mod obligatoriu avizele furnizorilor de utilități care asigură funcționarea construcției, respectiv: alimentare cu apă, energie electrică, termică, gaze, telecomunicații, canalizare căi de circulație etc. Or, în anul 1994, G.G., în calitate de director la SC S.M.O. SRL, a obținut autorizația de construire nr. 687 din 2 august 1994 pentru stația de alimentare cu carburanți și parcare TIR din Oradea, str. M.C. (fără număr la acea dată), în cuprinsul căreia se arată că documentația tehnică și avizele prezentate fac parte integrantă din autorizație.
Din coroborarea tuturor acestor înscrisuri, instanța a reținut că nu se poate nega existența unui racord legal al stației de carburanți folosit actualmente de reclamanta apelantă la rețeaua publică de canalizare pluvială. Mai mult, pârâta SC C.A.O. SA s-a apărat, prin întâmpinarea formulată, susținând că, pentru stația Peco S. nu există încheiat un contract de prestări servicii și din acest motiv nu apare în evidențele sale ca și consumator distinct, ci există încheiat un contract doar pentru punctul de lucru al societății din str. M.C. nr. 1.
Față de această apărare a pârâtei, instanța a reținut că, din înscrisurile existente la dosarul cauzei, rezultă fără putință de tăgadă că acest contract invocat de pârâtă pentru punctul de lucru din str. M.C. nr. 1 vizează tocmai stația Peco S., care este situată la această locație. Acest aspect rezultă cu claritate din împrejurarea că, prin contractul de comodat și actul adițional la acesta încheiate la data de 28 august 2002 și respectiv 15 decembrie 2005, între SC S. SRL pe de o parte și G.G. și G.L. pe de altă parte, societatea a dobândit posesia stației de carburanți situată în Oradea str. M.C. nr. 1, iar la data de 15 februarie 2007, SC S. SRL a încheiat cu SC C.A.O. SA contractul de branșare/racordare și utilizare a serviciilor publice de alimentare cu apă și canalizare nr. 18182 pentru punctul de consum din str. M.C. nr. 1.
De asemenea, din lecturarea cererii de chemare în garanție formulată de pârâta SC C.A.O. SA, se desprinde ideea că aceasta avea cunoștință de existența racordului de canalizare al reclamantei SC S. SRL, pârâta susținând că acesta ar fi fost comun cu cel al societății vecine SC S.C. SRL.
Existența racordului legal al reclamantei apelante la rețeaua publică de canalizare pluvială se deduce și din faptul că, în anexa nr. 1 la contract, s-a stipulat la "servicii prestate" - canal meteo, ceea ce presupune existența, la momentul încheierii contractului, a canalului meteo. Tot în sprijinul susținerilor apelantei reclamante este și faptul că, potrivit însăși afirmațiilor pârâtei SC C.A.O. SA, încheierea unui contract de branșare/racordare și utilizare a serviciilor publice de alimentare cu apă și canalizare trebuie să fie precedată de obținerea avizelor necesare, realizarea documentației aferente racordurilor de canalizare și efectuarea respectivelor racorduri.
în ceea ce privește fapta culpabilă a pârâților, instanța a reținut că, în condițiile în care s-a dovedit existența unui branșament legal al reclamantei la rețeaua publică de canalizare pluvială, obturarea acestuia ca urmare a lucrărilor efectuate pârâta, în baza contractului încheiat cu pârâta, este culpa ambelor societăți. Din acest punct de vedere, se va observa că SC K.E.V.I.E.P. D.U. SRL, în calitate de subantreprenor, a încheiat cu SC C.A.O. SA, în calitate de beneficiar final, cu C.F.C.U., în calitate de finanțator Phare și Consiliul Local Oradea, în calitate de beneficiar local, un contract de agrement la data de 14 aprilie 2007, în baza căruia subantreprenorul urma ca, în baza planului sistemului de canalizare pus la dispoziție de către SC C.A.O. SA, să realizeze o rețea nouă de canalizare menajeră. Din această perspectivă, este adevărat că răspunderea pentru obturarea canalului de apă pluvială al reclamantei revine, în primul rând, Companiei de Apă Oradea, însă se va observa totodată că nici societatea subantreprenoare nu este străină de acest fapt.
Deși s-a arătat de către SC C.A.O. SA că subantreprenorul SC K.E.V.I.E.P. a lucrat la realizarea rețelei de canalizare menajeră, și nu pluvială, care era amplasată la o distanță și pe o rută aproximativ paralelă cu rețeaua pluvială și, deci, este puțin probabil, ca aceste lucrări să fi afectat canalul reclamantei, totuși, din depozițiile mai multor martori rezultă că obturarea canalizării pluviale s-a produs la momentul la care SC K.E.V.I.E.P. D.U. SRL efectua lucrări pe strada M.C., neexistând probleme anterior acestui moment și nici după rebranșarea reclamantei ca urmare a pronunțării Ordonanței președințiale nr. 1334/COM/17 octombrie 2007 a Tribunalului Bihor.
în ceea ce privește capătul II de cerere din acțiunea principală, vizând despăgubirile solicitate de reclamantă, constând în paguba produsă ca urmare a inundării cu apă a bazinelor de benzină și motorină și costurile aferente evacuării apelor, se va reține caracterul nefondat al acestora, în condițiile în care reclamanta nu a adus nici o probă în dovedirea cuantumului real al pretențiilor. Astfel, singurul înscris de care se prevalează reclamanta este un proces-verbal întocmit la data de 28 septembrie 2007 de către o comisie constituită din persoane angajate ale societății, care au constatat paguba și cuantumul despăgubirilor la care ar fi îndreptățită reclamanta. Un asemenea înscris, însă, nu poate sta la baza acordării despăgubirilor solicitate, câtă vreme emană de la însăși reclamantă și nu se coroborează cu nici o altă probă administrată în cauză cu privire la acest aspect.
în ceea ce privește apelul declarat de apelanta SC C.A.O. SA, se va observa că, prin motivele de apel, apelanta a criticat sentința instanței de fond sub aspectul nepronunțării instanței asupra obligării reclamantei la plata sumei de 1.603 RON. însă, pârâta nu a formulat nici o pretenție de natură pecuniară împotriva reclamantei prin cererea reconvențională formulată, ci aceasta a făcut obiectul cererii de chemare în garanție formulată împotriva SC S.C. SRL, asupra căreia instanța de fond s-a pronunțat prin respingerea acesteia. Este adevărat că, prin concluziile scrise depuse în termenul de pronunțare, pârâta a solicitat "obligarea reclamantei sau a părții culpabile care a generat situația în speță de a achita suma de 1.603 RON", însă o asemenea precizare nu poate fi luată în considerare de către instanță, dat fiind momentul la care a fost formulată - după închiderea dezbaterilor, căci instanța era obligată să se pronunțe doar asupra cererilor formulate de către părți în condițiile și termenele impuse de Codul de procedură civilă. Dându-se curs la o asemenea solicitare din partea reclamantei ar fi însemnat încălcarea principiului contradictorialității și al dreptului la apărare al reclamantei, care nu avea cunoștință de formularea vreunei pretenții de natură pecuniară împotriva sa.
Astfel că și instanța de apel, verificând sentința apelată raportat la soluția pronunțată asupra cererii de chemare în garanție formulată de pârâta SC C.A.O. SA împotriva SC S.C. SRL, prin care s-a solicitat obligarea chematei în garanție la plata contravalorii lucrării de refacere a racordului de canalizare aparținând reclamantei, a reținut că, în mod legal instanța de fond a respins-o ca nefondată. Chiar dacă s-a probat prin depozițiile martorilor că obturarea canalizării reclamantei a fost determinată de lucrările efectuate de SC K.E.V.I.E.P. D.U. SRL de refacere a racordului SC S.C. SRL, societate vecină cu societatea reclamantă, instanța nu poate deduce de aici existența vreunei fapte ilicite și implicit a unei culpe a beneficiarului acestei lucrări - SC S.C. SRL.
Față de considerentele arătate, în baza art. 296 C. proc. civ., a fost respins ca nefondat apelul apelantei SC C.A.O. SA și a fost admis apelul declarat de apelanta SC S. SRL, fiind schimbată în parte sentința, în sensul admiterii în parte a acțiunii reclamantei sub aspectul capătului I de cerere, fiind respins capătul II de cerere, precum și acțiunea reconvențională a pârâtei SC C.A.O. SA.
S-au menținut celelalte dispoziții.
în fundamentarea soluției, instanța de control judiciar a reținut că a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta SC C.A.O. SA.
A admis ca fondat apelul declarat de apelanta SC S. SRL
A admis în parte acțiunea formulată de reclamanta SC S.M.O. SRL împotriva pârâților SC K.D. UNGARIA SRL și SC C.A.O. SA.
A obligat pârâții să procedeze la refacerea lucrărilor executate în Oradea, str. M.C., în așa fel încât să nu afecteze în nici un mod activitatea societății reclamante desfășurată la punctul de lucru stația PECO S..
A respins capătul II de cerere din acțiunea reclamantei.
A respins cererea reconvențională formulată de pârâta reclamantă reconvențională SC C.A.O. SA, precum și cheltuieli de judecată.
S-au înlăturat criticile apelantei SC C.A. Oradea SA motivat de faptul că nu s-a formulat nici o pretenție pecuniară asupra obligării reclamantei la plata sumei de 1.603 RON prin cererea reconvențională, cerere făcută doar cu ocazia concluziilor scrise când nu pot fi luate în considerație.
împotriva acestei soluții au declarat recurs atât reclamanta SC S. cât și pârâta SC C.A.O. SA criticile făcând referire la aspecte de nelegalitate fiind invocate dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.
SC C.A.O. SA critică neacordarea sumei de 1603 lei contravaloarea lucrărilor în vederea realizării noii rețele de canalizare pluvială deși s-au depus toate documentațiile.
SC S. SRL critică soluția instanței de apel, motivat de faptul că în mod eronat nu s-au acordat despăgubirile solicitate, procesul-verbal de calamitate fiind singurul script ce se poate încheia în astfel de situații, fiind înregistrat și în contabilitatea societății așa cum impune Legea nr. 82/1991.
Recursurile sunt nefondate.
Potrivit art. 304 C. proc. civ. prevede că modificarea unei hotărâri se poate cere pentru motive de nelegalitate.
Din conținutul motivelor de recurs formulate de ambele părți rezultă că, criticile nu se referă la invocarea unor aspecte de nelegalitate fiind critici de netemeinicie care nu pot fi invocate în faza recursului.
Modul de interpretare și apreciere a probatoriilor pot constitui critici pe aspectul netemeiniciei în faza de judecată a apelului.
Or, instanța de apel a prezentat o motivare amplă examinând riguros fiecare critică, având motivări pertinente și asupra neacordării sumei de 1.603 RON cât și neluarea în considerare a procesului-verbal de calamitate.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3331/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2786/2011. Comercial → |
|---|
