ICCJ. Decizia nr. 3008/2011. Comercial
| Comentarii |
|
Prin Decizia comercială nr. 2258 de la 16 iunie 2010, înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, a respins recursurile declarate de reclamanții S.A. și A.S. și de pârâta SC A.C. SRL, cu motivarea că, în cauză, nu sunt incidente condițiile răspunderii nici pentru fapta proprie, nici pentru fapta terților, iar instanța de apel a pronunțat o hotărâre cu respectarea art. 998 - 999 C. civ. raportat la o situație de fapt care nu mai poate fi reapreciată în recurs.
împotriva acestei decizii, A.S. și S.A. a formulat contestație în anulare, solicitând admiterea contestației, anularea hotărârii pronunțate de instanța de recurs și trimiterea cauzei spre rejudecarea recursului, invocând drept temei dispozițiile art. 317 și 318 C. proc. civ., cu motivarea că nu au avut cunoștință de termenele de judecată pentru a se prezenta la proces, fiind citați la o altă adresă de domiciliu.
înalta Curte, examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Contestația în anulare, cale extraordinară de atac de retractare, este deschisă exclusiv pentru situațiile de la art. 317 C. proc. civ. (necompetență sau vicii vizând procedura citării) și art. 318 C. proc. civ. (greșeală materială sau nepronunțarea asupra unui motiv de recurs).
Art. 317 C. proc. civ. are în vedere posibilitatea exercitării căii extraordinare de atac a contestației în anulare numai de către partea care nu a fost legal citată pentru termenul când s-a judecat pricina, ceea ce nu este cazul în speța dedusă judecății, deoarece procedura de citare a fost legal îndeplinită cu contestatorii în conformitate cu dispozițiile legale în vigoare, cu atât mai mult cu cât aceștia au formulat cerere de scutire de plata taxei de timbru (dosar recurs).
Art. 318 C. proc. civ. deschide calea contestației în anulare când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale numai dacă se are în vedere o greșeală de ordin procedural, de o asemenea gravitate, încât a avut drept consecință darea unei soluții greșite, precum și pentru nepronunțarea asupra unui motiv de recurs, iar nu pentru greșita apreciere a probelor sau aplicare a legii, care sunt motive de reformare a hotărârii, posibilă doar în recurs și nu în contestația în anulare.
Față de aceste considerente, înalta Curte a respins contestația în anulare formulată de contestatorii S.A. și A.S. împotriva Deciziei nr. 2258 de la 16 iunie 2010 pronunțate de înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, ca nefondată.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3006/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3009/2011. Comercial → |
|---|
