ICCJ. Decizia nr. 293/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 293/2011
Dosar nr. 1436/1/2009
Şedinţa publică din 25 ianuarie 2011
Asupra contestaţiei în anulare de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, sub nr. 530 din 16 februarie 2009 SC M.P.I. BUCUREŞTI a formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei nr.266 din 3 februarie 2009 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, solicitând admiterea cererii şi anularea deciziilor nr. 266 din 3 februarie 2009, nr. 4136 din 14 decembrie 2007, nr. 1022 din 7 martie 2007, nr. 1819 din 24 mai 2006 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială.
Contestatoarea îşi întemeiază contestaţia în anulare pe dispoziţiile art. 129 din Constituţia României, ale art. 319 pct. 2, art. 320 alin. (3) şi art. 318 teza a II-a C. proc. civ.
Judecarea pricinii a fost suspendată conform art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. prin încheierea pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la data de 26 ianuarie 2010, fiind repusă pe rol la 23 noiembrie 2010.
Excepţia inadmisibilităţii prezentei contestaţii în anulare este întemeiată pentru motivele ce se vor arăta:
Prin Decizia nr. 266 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, la data de 3 februarie 2009 a fost respinsă ca inadmisibilă contestaţia în anulare formulată de SC M.P.I. BUCUREŞTI împotriva deciziei nr. 4136 din 14 decembrie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială.
Hotărârea contestată de către pârâtă, din punct de vedere procedural, deşi are caracterul irevocabil impus de cerinţele exprese ale dispoziţiilor art. 317 teza I, nu îndeplineşte cerinţele aceluiaşi text de lege prevăzute în cea de-a doua teză, cu referire la motivele ce nu au putut fi invocate în apel sau recurs.
Intenţia legiuitorului la redactarea acestui text de lege a vizat în mod categoric controlul judiciar, în calea de retractare, numai al hotărârilor supuse deja reformării. În acest sens sunt şi dispoziţiile art. 318 C. proc. civ. ce fac trimitere expresă la hotărârile instanţelor de recurs.
Pe de altă parte, nici condiţia impusă de dispoziţiile art. 320 alin. (3) C. proc. civ. nu este îndeplinită, cu referire la calea de atac exercitată împotriva unei hotărâri date în contestaţia în anulare în condiţiile în care textul invocat vizează o hotărâre ce soluţionează fondul cauzei.
Dacă s-ar admite ipoteza în care o hotărâre pronunţată în contestaţie în anulare ar fi supusă unei noi contestaţii în anulare, în alte condiţii decât cele prevăzute în art. 321 C. proc. civ., situaţia în speţă, soluţiile pronunţate sub aspect procedural ar leza grav principiul securităţii juridice, afectând drepturile procesuale ale celorlalţi participanţi la procesul civil.
Declararea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalităţii acesteia, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor şi din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
În consecinţă, pentru considerentele ce preced Înalta Curte va respinge contestaţia în anulare ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatoarea SC M.P.I. BUCUREŞTI împotriva deciziei nr. 266 din 3 februarie 2009 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 ianuarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 288/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 305/2011. Comercial → |
|---|
