ICCJ. Decizia nr. 320/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 320/2011
Dosar nr. 12316/118/2007
Şedinţa publică din 26 ianuarie 2011
Asupra recursului de faţă :
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele :
Reclamanta SC V. SA a chemat-o în judecată pe pârâta SC U.T.I. BRAŞOV SRL, solicitând instanţei să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 9.604,69 lei, reprezentând avans achitat pârâtei şi la plata dobânzii legale, începând cu data de 10 iulie 2003.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că, la data de 08 iulie 2003 a încheiat, în calitate de beneficiar, cu pârâta, în calitate de furnizor, contractul de livrare echipamente şi servicii nr. 1/200/124 c/v, prin care pârâta s-a obligat să pună în funcţiune un sistem de supraveghere video performant la punctul de lucru al reclamantei din staţiunea Costineşti, valoarea contractului pentru prima etapă fiind de 7.177 Euro.
Reclamanta a achitat un avans de 9.604,69 RON, însă ulterior s-a constatat că sistemul video montat de pârâtă nu corespunde calitativ cerinţelor societăţii reclamante.
Întrucât pârâta nu a întocmit proces verbal de punere în funcţiune care să ateste buna funcţionare a acestora, reclamanta a notificat acesteia cerinţa de restituire a avansului şi de a-şi ridica echipamentele montate.
Încercarea de stingere a litigiului pe calea concilierii directe a rămas fără rezultat.
Pe cale reconvenţională pârâta a solicitat obligarea reclamantei la plata sumei de 21.577 Ron, reprezentând diferenţa de preţ a echipamentelor montate şi a penalităţilor de întârziere în cuantum de 2.157 Ron, cu motivarea că, deşi pârâta reconvenientă şi-a îndeplinit întocmai obligaţiile contractuale, conform ofertei nr. 82 şi contractului părţilor, reclamanta pârâtă nu a achitat integral preţul stabilit. Conform art. 12 din contract, reclamanta datorează penalităţi de întârziere de 0,1% pe zi, dar nu mai mult de 10% din valoarea debitului principal.
Prin sentinţa civilă nr. 476/COM din 26 februarie 2008, Tribunalul Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi discal, a respins, ca nefondată, cererea principală formulată de reclamanta SC V. SA, în contradictoriu cu pârâta reconvenientă SC U.T.I. BRAŞOV SRL.
A admis cererea reconvenţională şi a obligat-o pe reclamantă la plata către pârâtă a sumei de 21.577 lei – reprezentând contravaloare servicii, a sumei de 2.157 lei – penalităţi de întârziere şi a sumei de 1.421 lei - cheltuieli de judecată.
Prin Decizia civilă nr. 1/COM din 8 ianuarie 2009, Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, a admis apelul comercial promovat de reclamanta SC V. SA, împotriva sentinţei mai sus menţionate, în contradictoriu cu pârâta reconvenientă SC U.T.I. BRAŞOV SRL.
A schimbat în tot sentinţa apelată în sensul că a respins cererea reconvenţională.
A admis acţiunea formulată de SC V. SA.
A dispus rezoluţiunea contractului de livrare echipament şi servicii nr. 1/200/124 c/v – Etapa I intervenit între părţi.
A obligat-o pe pârâta intimată SC U.T.I. BRAŞOV SRL la plata sumei de 9.604,69 lei reprezentând avans achitat cu OP nr. 104 din 10 iulie 2003, precum şi la plata dobânzii legale aferente în sumă de 4.022,61 lei – calculată conform OG nr. 9/2000 - cu începere de la 10 iulie 2003 şi până la data formulării acţiunii din 23 iunie 2006, în favoarea apelantei-reclamante SC V. SA.
A obligat-o pe intimata pârâtă la plata sumei de 2.114 lei cheltuieli de judecată în favoarea apelantei reclamante reprezentând (taxă judiciară de timbru + contravaloare expertiză).
Împotriva deciziei curţii de apel a declarat recurs SC U.T.I.I.C. SA, întemeindu-se pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei recurate, în sensul respingerii apelului şi menţinerii hotărârii instanţei de fond ca temeinică şi legală; în subsidiar, a solicitat modificarea hotărârii recurate, în sensul respingerii acţiunii reclamantei, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără capacitate juridică.
1. Sub aspect procedural, recurenta critică Decizia instanţei de apel, întrucât aceasta a fost pronunţată în contradictoriu cu o persoană lipsită de capacitate juridică. Arată astfel că aşa cum rezultă din datele de la Registrul Comerţului, SC U.T.I. BRAŞOV SRL a fuzionat cu SC I.C. SA , operaţiunea fiind o fuziune prin absorbţie, iar înregistrarea SC U.T.I. BRAŞOV fiind radiată din registrul comerţului, or, potrivit art. 250 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 31/1990, fuziunea are drept consecinţă că societatea absorbită încetează să existe.
2. Sub aspectul dreptului material, recurenta susţine că hotărârea instanţei de apel este netemeinică şi nelegală deoarece confundă noţiunea de rezoluţiune cu cea de reziliere, precum şi efectele ce se produc ca urmare a rezoluţiunii, respectiv rezilierii.
Arată astfel că, prin Decizia pronunţată, instanţa a dispus rezoluţiunea unui contract cu execuţie succesivă, dispunând repunerea în situaţia anterioară numai a reclamantei intimate (restituirea avansului plătit) ceea ce are drept rezultat o îmbogăţire fără justă cauză a intimatei reclamante.
Susţine, de asemenea, că în ce priveşte cererea reconvenţională, în mod greşit instanţa de apel a dispus respingerea acesteia, reţinând că nu sunt îndeplinite cerinţele art. 1180 C. civ. referitoare la condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească un înscris prin care o parte se obligă către alta a-i plăti o sumă de bani.
Recursul este fondat în raport de primul motiv de recurs formulat de pârâtă, sub aspect procedural, ceea ce atrage drept consecinţă admiterea recursului, casarea deciziei pronunţate şi trimiterea cauzei spre rejudecare, aşa încât instanţa de recurs nu va mai examina cel de-al doilea motiv de recurs, privind fondul cauzei, acesta urmând a fi avut în vedere de instanţa de apel, la rejudecare, împreună cu întregul material probator existent la dosarul cauzei.
În ce priveşte primul motiv de recurs, se constată că într-adevăr SC U.T.I. BRAŞOV SRL şi-a încetat existenţa ca urmare a fuziunii cu SC I.C. SA şi, cum în speţă încetarea capacităţii de exerciţiu corespunde cu momentul în care încetează capacitatea de folosinţă, deci cu însăşi încetarea persoanei juridice, se observă că Decizia instanţei de apel a fost pronunţată în contradictoriu cu o persoană lipsită de capacitate juridică.
Astfel, din actele dosarului rezultă că la data introducerii acţiunii, 23 iunie 2006, reclamanta SC U.T.I. BRAŞOV SRL exista ca societate, dar pe parcursul judecării cauzei a operat fuziunea cu SC I.C. SA, societatea reclamantă a fost radiată şi cauza a fost soluţionată fără fixarea noului cadru procesual, în raport de societatea absorbantă.
Reţinându-se, drept urmare, că instanţa de apel a soluţionat cauza fără a fi avute în vedere dispoziţiile art. 238 din Legea nr. 31/1990 privind fuziunea intervenită şi dispoziţiile art. 250 din aceeaşi lege referitoare la consecinţele acesteia, aplicabile speţei, se va admite recursul declarat de pârâtă, va fi casată Decizia recurată şi se va trimite cauza spre rejudecare curţii de apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SC U.T.I.I.C. SA Bucureşti împotriva deciziei civile nr. 1/COM din 8 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal.
Casează Decizia atacată şi trimite cauza spre rejudecare Curţii de Apel Constanţa.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 ianuarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 31/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 328/2011. Comercial → |
|---|
