ICCJ. Decizia nr. 31/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 31/2011
Dosar nr. 4623/1/2009
Şedinţa publică din 11 ianuarie 2011
Deliberând asupra constatării perimării contestaţiei în anulare:
Prin Decizia nr. 1600 din 25 mai 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, s-a respins ca nefondat recursul reclamantei.
S-a apreciat, în privinţa primului motiv de recurs, întemeiat pe art. 304 pct. 7 C. proc. civ., că acesta nu întruneşte cerinţele textului de lege invocat, deoarece în acest caz hotărârea poate fi modificată sau casată, după caz, numai dacă există contradicţie între considerente şi dispozitiv, în sensul că motivarea hotărârii duce la o altă soluţie, ceea ce nu este cazul; când cuprinde considerente contradictorii, în sensul că din unele rezultă temeinicia pretenţiilor supuse judecăţii, iar din altele netemeinicia acestora, ceea ce, de asemenea, nu se poate reţine, referirea părţii vizând de fapt o motivare insuficientă sau neclară în opinia acesteia, or textul sancţionează doar situaţia când o astfel de motivare lipseşte.
Cât priveşte neanalizarea materialului probatoriu cu raportare la regimul juridic aplicabil şi încălcarea dispoziţiilor deciziei de casare, aceste critici au fost subsumate motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., iar criticile invocate de recurentă - art. 304 pct. 8 C. proc. civ. - privind interpretarea greşită a actului juridic dedus judecăţii, partea nereferindu-se însă la interpretarea unui act juridic care face obiectul judecăţii, ci la un act cu valoare de probă cu care partea tinde să dovedească îndeplinirea condiţiilor impuse de lege pentru admiterea cererii sale de chemare în judecată având ca obiect obligaţia de „a face", critici pe care instanţa de recurs le-a subsumat tot motivului de recurs, prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În considerentele deciziei pronunţate în recurs privind criticile subsumate motivului de recurs înscris în pct. 9 al art. 304 C. proc. civ., s-a reţinut că regimul juridic aplicabil în cauză trebuie analizat în raport de modul de derulare a raportului juridic în care s-au aflat părţile, şi din această perspectivă, vocaţia reclamantei de a cumpăra activele s-a născut sub incidenţa OUG nr. 88/1997 şi a Legii nr. 328/2006 - dar nu s-a finalizat printr-un acord de voinţă.
În cauză, nu a rezultat că intimata - pârâtă, prin reprezentanţii săi legali şi conform procedurilor legale, şi-a însuşit preţul stabilit unilateral de către recurenta - reclamantă, astfel că cererea de obligare la încheierea contractului de vânzare-cumpărare nu este fondată, instanţa, în lipsa unui preţ impus prin lege neputându-se substitui voinţei pârtilor.
Inexistenţa unui acord de voinţă, până la apariţia dispoziţiilor speciale prevăzute de OG nr. 39/2005, privind cinematografia atrage incidenţa şi a acestui act normativ, iar în cauză este dovedit că în această privinţă, nu s-au îndeplinit toate condiţiile pentru finalizarea vânzării-cumpărării.
Sub acest aspect, s-a constatat că, într-adevăr, potrivit art. 67 din acest act normativ vânzarea a fost condiţionată de realizarea unei strategii emise de Ministerul Culturii şi cultelor pentru fiecare societate conţinând criteriile şi modalităţile de realizare a privatizării în acest domeniu, aprobată prin hotărâre a Guvernului.
Pe parcursul judecăţii s-a dovedit că HG nr. 1847/2006, emisă în acest scop a fost contestată şi anulată pe cale judecătorească, iar prin OUG nr. 7/2008, pentru modificarea şi completarea OG nr. 39/2005, privind cinematografia, precum şi pentru modificarea Legii nr. 328/2006 pentru aprobarea OG nr. 39/2005, bunurile, în cauză, au fost trecute în domeniul public, devenind inalienabile.
Împotriva deciziei pronunţate în recurs a formulat contestaţie în anulare contestatoarea SC C. SRL Târgu - Secuiesc criticând-o sub aspectul omisiunii cercetării motivelor de recurs întemeiate pe art.304 pct. 7 şi 8 C. proc. civ (dosarul nr. 1119/2/2008 anexat la prezentul dosar).
Înalta Curte, din oficiu, a invocat excepţia tardivităţii formulării contestaţiei în anulare şi a rămas în pronunţare pe această excepţie.
Prin Decizia nr. 3771 din 9 noiembrie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, a fost respinsă ca tardivă contestaţia în anulare în considerentele căreia s-a reţinut că în speţă se atacă o hotărâre irevocabilă, care nu este susceptibilă de executare silită, astfel că sunt aplicabile dispoziţiile art. 319 alin. (2) teza a II-a C. proc. civ., hotărârea atacată, fiind irevocabilă, nu a fost comunicată contestatoarei, însă din actele dosarului a rezultat că aceasta a luat cunoştinţă de hotărârea redactată la data 7 octombrie 2009 - data expedierii copiei după hotărârea pronunţată în recurs - iar contestaţia în anulare a fost promovată la data de 26 octombrie 2010, peste termenul prevăzut de textul de lege enunţat, care în raport de data comunicării hotărârii atacate se împlinea la 7 octombrie 2010.
Împotriva deciziei nr. 1600 din 25 mai 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, a formulat contestaţie în anulare formându-se dosarul nr. 4623/1/2009 cu termen de judecată la data de 3 noiembrie 2010.
La termenul de judecată din 26 ianuarie 2010 cauza a fost suspendată pentru lipsa nejustificată a părţilor, în conformitate cu dispoziţiile art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.
Cauza a fost repusă pe rol la data de 9 noiembrie pentru constatarea perimării contestaţiei în anulare.
Potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, inclusiv de recurs se perima de drept dacă a rămas în nelucrare, din vina părţii, timp de 6 luni în materie comercială.
Reţinând că termenul de perimare de 6 luni care s-a împlinit nu a fost nici întrerupt conform art. 249 C. proc. civ. şi nici suspendat conform art. 250 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va constata perimată cererea de recurs conform art. 252 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată perimată contestaţia în anulare formulată de contestatoarea SC C. SRLTÂRGU SECUIESC împotriva deciziei nr. 1600 din 25 mai 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, în dosarul nr. 1119/2/2008.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 ianuarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 305/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 320/2011. Comercial → |
|---|
