ICCJ. Decizia nr. 336/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 336/2011
Dosar nr. 3007/1/2010
Şedinţa publică de la 26 ianuarie 2011
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, reclamanta SC Centrul de Sănătate P.L. SRL Bucureşti, în contradictoriu, cu pârâta SC O.V.I.G. SA Bucureşti a solicitat obligarea acesteia la plata sumei de 122.334,80 RON, reprezentând prejudiciul pe care pârâta l-a produs reclamantei prin neexecutarea obligaţiei de acoperire integrală a valorii daunei produse aparatului Magnetom Symphony, obiect al Contractului/Poliţei de asigurare încheiat la data de 21 februarie 2006 între părţi; dobânzi la debitul principal de la data de 15 martie 2007, dată la care pârâta a fost invitată la conciliere şi nu s-a prezentat; obligarea pârâtei la plata daunelor moratorii în cuantum de 1% din debit/zi întârziere până la achitarea integrală a debitului, precum şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin sentinţa comercială nr. 5873 din 23 aprilie 2008 a admis capătul I al acţiunii, pârâta fiind obligată la plata sumei de 122.334,80 RON contravaloare piesă. De asemenea s-a anulat capătul II al acţiunii ca netimbrat şi pârâta a fost obligată la 7.387,78 RON taxă de timbru.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că reclamanta nu a timbrat capătul II al cererii sale, iar în privinţa capătului I al cererii pretenţiile sunt fondate potrivit probelor administrate în cauză şi pe care, pârâta nu le-a răsturnat printr-o expertiză de specialitate.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta SC O.V.I.G. SA Bucureşti, solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii atacate în sensul respingerii acţiunii ca neîntemeiate şi obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin decizia nr. 435 din 10 noiembrie 2009 a admis apelul pârâtei şi în consecinţă a schimbat în parte sentinţa în sensul că a obligat pârâta către reclamantă doar la suma de 14.292,80 RON reprezentând contravaloare daune plus 17.658,16 RON cheltuieli de judecată în apel, menţinând restul dispoziţiilor sentinţei.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut din probele administrate că, valoarea în moneda naţională a reparaţiei agregatului de compresie-răcire heliu este de 14.292,80 RON, astfel că nu s-a putut reţine ca legală cererea intimatei de a pretinde toată contravaloarea agregatului, întrucât contravine clauzelor contractuale, iar apelanta în mod corect a pretins dovezi în completare pentru justificarea daunei pretinse, având în vedere materialul probator care confirmă înlocuirea piesei şi a art. 7.5 lit. e) din Condiţiile Generale FC.05.00.B.
În temeiul dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ., pârâta a fost obligată către reclamantă la plata sumei de 17.658,16 RON cheltuieli de judecată în apel, reprezentând taxa judiciară de timbru, timbru judiciar, onorariu de expert şi onorariu de avocat.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs pârâta SC O.V.I.G. SA Bucureşti, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, modificarea în parte a hotărârii atacate şi înlăturarea obligaţiei de plată a sumei de 17.658,16 RON, reprezentând cheltuieli de judecată în apel.
Critica adusă deciziei atacate se referă în esenţă la faptul că, instanţa de apel a aplicat greşit dispoziţiile art. 274 C. proc. civ., întrucât în speţa de faţă nu poate fi reţinută culpa procesuală a pârâtei, având în vedere că apelul pârâtei a fost admis, iar partea căzută în pretenţii, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 274 alin. (1) C. proc. civ., era reclamanta, de asemenea, hotărârea pronunţată nu cuprinde motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei, precum şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor, motiv pentru care se apreciază că dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., sunt aplicabile.
Analizând critica adusă deciziei atacate, Înalta Curte constată că aceasta este fondată, urmând ca recursul pârâtei să fie admis, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ. „Partea care cade în pretenţii va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată";.
Având în vedere textul de lege mai sus evocat, Înalta Curte constată că instanţa de apel a interpretat şi aplicat greşit dispoziţiile art. 274 alin. (1) C. proc. civ., obligând pârâta la plata cheltuielilor de judecată, în propria cale de atac în raport de soluţia pronunţată, respectiv de admitere a apelului declarat de pârâtă şi de schimbare în parte a sentinţei, în sensul obligării pârâtei către reclamantă la plata sumei de 14.292,80 RON reprezentând contravaloare daune, faţă de 122.334,80 RON, cât hotărâse instanţa de fond.
În motivarea deciziei, deşi instanţa de apel a avut în vedere faptul că partea reclamantă a pierdut procesul, fiind admis apelul pârâtei, a reţinut în sarcina acesteia, în mod nelegal, culpa pentru cheltuielile de judecată.
În raport de considerentele deciziei atacate şi de dispoziţiile art. 274 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că instanţa de apel nu a luat în examinare cheltuielile de judecată din faza procesuală a apelului, obligând în mod greşit pârâta la plata acestora, deşi taxa judiciară de timbru în sumă de 3.693,89 RON şi onorariul expertului în cuantum de 6.664 RON au fost achitate de către pârâtă, astfel cum rezultă din actele şi lucrările dosarului şi nu de către reclamantă.
De asemenea, în sarcina pârâtei, în mod greşit, s-au reţinut şi cheltuielile de judecată reprezentând onorariul de avocat al reclamantei, însă cu privire la cheltuielile de judecată privind onorariul de avocat al pârâtei, al părţii care a câştigat procesul, instanţa de apel nu face nicio referire, în considerentele deciziei nefiind menţionate motivele pentru care s-au înlăturat aceste cheltuieli.
Aşa fiind, în temeiul art. 312 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte urinează să admită recursul pârâtei SC O.V.I.G. SA Bucureşti, să modifice în parte decizia atacată, în sensul înlăturării obligaţiei pârâtei la plata cheltuielilor de judecată din apel, menţinând restul dispoziţiilor deciziei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SC O.V.I.G. SA Bucureşti împotriva deciziei nr. 435 din 10 noiembrie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Modifică în parte decizia atacată în sensul că înlătură obligarea pârâtei SC O.V.I.G. SA Bucureşti la plata cheltuielilor de judecată din apel.
Menţine restul dispoziţiilor deciziei.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 ianuarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 344/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 326/2011. Comercial → |
|---|
